"Cele patruzeci de legi ale iubirii"
"în viaţă nu există mai devreme sau mai târziu. Totul se întâmplă la timpul potrivit."
*****
Religiile sunt asemenea râurilor: toate se varsă în aceeaşi mare.
******
"Trecutul e o tălmăcire. Viitorul e o amăgire. Lumea nu se mişcă prin timp ca şi când ar fi o linie dreaptă, înaintând de la trecut la viitor. In schimb, timpul se mişcă prin şi înlăuntrul nostru în cercuri nesfârşite.
Veşnicia nu e un timp nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp.
Dacă vrei să cunoşti lumina veşnică, scoate-ţi din minte trecutul şi viitorul şi rămâi în clipa de-acum.
Shams mi-a zis mereu: „Vezi tu, clipa de-acum e tot ce este şi tot ce va fi vreodată. Când vei înţelege acest adevăr, nu vei mai avea de ce să te temi."
******
"Până la urmă nu suntem cu toţi puşi Ia încercare ? în fiecare ceas, în fiecare clipă ce trece, Dumnezeu ne întreabă: Iţi aminteşti legământul pe care l-am făcut înainte să fii trimis în lumea asta ? îţi înţelegi menirea în dezvăluirea comorii Mele? Cel mai adesea, nu suntem pregătiţi să răspundem la aceste întrebări. Sunt prea înfricoşătoare. Dar Allah e răbdător. Ne întreabă iar şi iar."
******
"Lumea asta e clădită pe temeiul înrâuririi. Nici un strop de bunătate sau grăunte de răutate nu vor rămâne până la urmă neplătite. Nu-ţi fie frică de uneltiri, înşelăciuni ori şiretlicuri din partea altor oameni. Dacă cineva întinde o capcană, la fel face şi Dumnezeu, ţine minte. El e cel mai mare urzitor. Nici măcar o frunză nu se mişcă fără ştirea lui Allah. Crede sincer şi deplin lucrul ăsta. Orice face Dumnezeu, face minunat."
*****
Încetul cu încetul împlineşti patruzeci, cincizeci, şaizeci de ani şi, cu fiecare deceniu însemnat, te simţi mai împlinit. Trebuie să mergi mai departe, cu toate că nu e nici un loc în care să ajungi. Lumea se învârte, necontenit şi neabătut, la fel Pământul şi Luna, însă nimic altceva decât o taină sădită înlăuntrul nostru, al făpturilor omeneşti, face totul să se mişte."
"Lapte negru"
"Nu îndrăznesc să spun: „în adâncul sufletului meu e un harem în miniatură. O ceată de femei care se încaieră într-una din nimic şi se ciorovăiesc, căutând un prilej să se prindă una pe alta pe picior greşit. Sunt nişte creaturi mici-micuţe, nu mai mari decât Degeţica. Au doar vreo 12 centimetri în înălţime şi vreo 300-400 de grame în greutate, aşa de mici sunt. Îmi fac viaţa un calvar, şi totuşi nu ştiu cum să trăiesc fără ele. Pot să iasă la iveală sau să stea liniştite după bunul plac. Fiecare şi-a revendicat un cotlon al sufletului meu drept reşedinţă. Nu pot să pomenesc nimănui despre ele. Dacă aş face-o, aş fi închisă într-un sanatoriu ca schizofrenică. Dar personalitatea nu e schizofrenică prin definiţie?“.
Nu îndrăznesc să spun: „Fiecare membră a Corului Vocilor Discordante pretinde a fi eu şi prin urmare le vede pe celelalte ca pe nişte rivale. Antipatia lor e atât de profundă, încât, dacă li s-ar da şansa, şi-ar scoate ochii. Sunt surori de carne şi sânge, însă funcţionează după Codul de Legi al Sultanului Fatih. Dacă vreuna din ele s-ar urca pe tron, mi-e teamă că primul lucru pe care l-ar face ar fi să se descotorosească o dată pentru totdeauna de surorile ei“.
******
"Intr-o zi, Nastratin Hogea lucra pe un petic de grădină cu lubeniţe, când s-a oprit să se odihnească şi s-a aşezat sub un nuc. Ridicând privirea, a murmurat în barbă: „Doamne Atotputernice, nu înţeleg căile Tale. Pentru ce-ai făcut lubeniţele astea uriaşe să crească pe cele mai subţiri tulpini şi ai pus nucile mărunţele pe ramurile alea groase ? N-ar fi fost mai bine invers?*.
Chiar când a terminat de vorbit, s-a stârnit un vânt puternic şi o nucă s-a desprins din copac, căzându-i drept în cap.
„Au!“, a ţipat Nastratin Hogea de durere. Frecându-şi creştetul dureros, şi-a înţeles greşeala. „Doamne, iartă-mă pe mine, păcătosul, şi limba mea cea proastâ“, a zis. „Acum înţeleg de ce n-ai pus lubeniţele în copac. Dac-ai fi înlocuit nucile cu lubeniţe, n-aş mai fi în viaţă acum. Lasă totul la locul lui, Te rog. Tu ştii cum e cel mai bine!".
Emisiunea „Garantat 100%
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu