PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

28 iunie 2012

Un moment trist din istorie- 28 iunie 1940

 O imagine impresionantă

"Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov – tratatul de neagresiune semnat la 23 august 1939 intre Germania si Uniunea Sovietica – si a Protocolului secret, ce împartea sferele de influenta intre cele doua puteri imperialiste, la 26 iunie 1940 URSS adresa României un ultimatum prin care cerea “inapoierea cu orice pret” a Basarabiei si cedarea partii de nord a Bucovinei. La 28 iunie, orele 11, guvernul roman comunica acceptarea dictatului, cerand sovieticilor prelungirea termenului de evacuare, de patru zile incepand cu data de 28 iunie 1940; sovieticii fixeaza finalul retragerii pentru 3 iulie 1940, ora 14.00, ora Moscovei.

3.776.309 locuitori si o suprafata de 50.762 km2 din trupul Romaniei au fost lasate prada furiei oarbe a hoardelor rusesti. La 29 iunie, tancurile rusesti acupa abuziv Tinutul Herta, pe langa Basarabia si Nordul Bucovinei.

Nordul Bucovinei, Tinutul Herta, nordul si sudul Basarabiei au fost incorporate, de catre Stalin, RSS Ucrainene."

 

27 iunie 2012

Ce nu ştiaţi despre...MOINEŞTI

  "Perioada trecută, a ultimului deceniu de secol XX si aproape duzina anilor din cel de'al XXI, s-a dovedit  - înainte de toate – a fi dificilă, iar mai apoi marcată din plin de o acută criză de motivaţie. Peste toate acestea, cel puţin în domeniul turismului, am avut de a face cu incompetenţă managerială, comportament deviant, sau nenumărate dovezi de neînţelegere corectă a unor termeni precum ”proprietate”, “iniţiativa individuală” ori “responsabilitate”.
 Nu aş fi adus acest subiect în discuţie - mai ales între crize - dacă, exprimându-mă într-o uşoară parafrazare a bătrânului Dante, n-aş fi fost lovit de amintirea timpurilor fericite(ale copilăriei) în aceste vremuri de restrişte. În plus, optimist incurabil din fire, nu pot fi total de acord cu Her Goethe atunci când afirmă că ”tot ce se naşte şi devine e menit pieirii”.
Dar despre ce este vorba “în propoziţie”?
În general este vorba despre balneologie, şi pentru a nu fi acuzaţi de globalitarism, de cea românească; în particular este vorba despre o localitate(ca multe altele din România, de altfel), care ar fi putut să fie balneară şi nu este, numele acesteia este Moineşti.  


Vă spune ceva numele acesta: Moineşti?
Dacă da, înseamnă că:
  • Notele mari la: limba şi literatura română, geografie sau istorie şi încă ceva materii v-au fost atribuite corect;
  • Ăsta este oraşul în care ceva vibrează deosebit pentru dumneavoastră;
  • Sunteţi implicat în domeniul petrolului sau tangenţial;
  • Călătoriţi mult;
  • Uneori citiţi presa sau urmăriţi emisiunile de actualităţi;
  • Totuşi nu-i aşa uşor să faci parte dintr-o mişcare “dada” şi cu toate acestea lumea să te înţeleagă;
  • Acum poate, fără a fi lipsit de modestie, aş putea spune că ne cunoaştem;
  • Iar vă amintiţi de colegul plecat în Israel;
  • Câte odată vă doare, tot sau parţial, ceva din sistemul osos şi va amintiţi de vremurile de demult şi Baia Comunală;
  • Iar sunteţi melancolici sau nostalgici.
   Moineştiul este locul în care:
  • în judeţul Bacău se întâlnesc coordonatele geografice de 46°26’latitudine nordică şi  26°29’longitudine estică;
  • altitudinea absolută variază între 425-525 m;
  • se găsea unul dintre puţinele muzee ale petrolului din lume(dat fiind faptul că: încă de la 1440 octombrie 4, Boierul Oana Porcu  - donând moșia Lucăcești mănăstirii Bistrița, in dreptul Pacurii - vorbea de existența petrolului pe aceste locuri, iar la 1716 Dimitrie Cantemir amintea de existenţa petrolului în această zonă);
  • s-a născut Tristan Tzara, iar în vara anului 1909 s-a tratat Ştefan Luchian; 
  • în 1895 doctorul Ştefan Stâncă, iniţiatorul medicini sociale din România, trata la Spitalul Centrului Muncitoresc muncitorii de reumatism cu apa minerală a puţului număru 1;
  • în anul 1934 (după declararea sa ca staţiune balneoclimaterică / Monitorul Oficial nr.146) se înregistrau “la băi”(perioada iunie - septembrie) 311 persoane din afara localităţii; pentru ca în anul 1977 numărul curanţilor era de aproximativ 1000 pe sezon;
  • există un “monument modern” dada şi probabil unul dintre cele mai moderne spitale de urgenţă din ţară;
  • izvoarele minerale sunt o palidă amintire, iar apa preponderent pe Pârâul Gâzului;
  • de mai bine de douăzeci ani un hotel(cu bază de tratament), gata “la roşu”, aşteaptă “împlinirea visului”: activitate turistică în urbe.
Din pacate situaţia nu este singulară. Datele pe care le deţin pun în cadre similare localităţi precum: Amara, Băile Homorod, Bizuşa Băi, Strunga, Vâlcele, Lipova, Sarata Monteoru, Valea Vinului, Băile Rodbav, Lacul Sărat şi chiar altele mai renumite asupra cărora nu voi insista.
Succinta prezentare scoate în evidență, în primul rând că resurse există, apoi că de-a lungul timpului s-au făcut cercetări şi investiţii diverse – de la cele de natură sentimentală până la cele materiale – iar în momentul de faţă sub pavăza demonetizatei expresii “ nu sunt bani dom’le” ne complacem într-o dulce-amară amorţire sau picoteală.  Există oare soluție?
În primul rând e necesară o transformare, care implică iniţiative individuale sau de grup, ce prin acceptare, imitare şi difuzare, vor afecta/influenţa economia, ştiinţa(şi slujitorii ei de la toate nivelurile), cultura şi chiar politica. Inovaţia va reuşi doar în măsura în care există motivaţie pentru satisfacerea, într-un mod specific, a potenţialilor beneficiari. În cel de-al doilea rând forma motivaţiei enunţate, are sorţi de izbândă doar în condiţiile instituţionalizării dreptului de proprietate, a libertăţii de iniţiativă şi a concurenţei.

Acum 77 de ani o decizie(nr.21192 / 5 iunie 1934) a Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale publicată într-un Monitor Oficial(nr.146) acorda Moineştiului statutul de staţiune balneoclimaterică. Astăzi o fostă posibilă emblemă a "oraşului petrolului şi florilor de romaniţă", se ruinează pe zi ce trece.
Trebuie să remarcăm, însă, preocuparea edililor în a "resuscita" vechea staţiune. Poate în 2034 Moineştiul va fi mai mult decat a fost vreo dată. Primii paşi se fac de acum..."
"În ceea ce mă priveşte sunt încrezător şi optimist cât exist."


                                          prof. Puiu Nistoreanu (Moineşteanu)  
                                                                       (de aici)

                                                                 

Cugetare

All things appear and disappear because of the concurrence of causes and conditions. Nothing ever exists entirely alone; everything is in relation to everything else.

~ Buddha ~

26 iunie 2012

Trepte de evoluţie

Daca vrem sa schimbam ceva,sa incepem cu noi!: Trepte de evolutie: 1.Primitivul. Cel care crede ca el insusi isi controleaza viata. Fie ca munceste, fie ca asteapta de la altii, el traieste intr-un m...

23 iunie 2012

"SÂMBĂTA CU AMINTIRI" 34

Mai făcui mai demult o postare cu şcolile mele, în care pusesem carnetele de elev. Uite aici
Iar acum m-am gândit să arăt şi clădirile, numai unele, că n-am poze la toate. 

Grădiniţa mea de pe strada Poştei (poza e "fotoşopată" că ieşise prea închisă)
Am mai pus-o o dată pe blog, dar era luată de pe norc
Pozele astea sunt făcute de mine când am fost la Ploieşti, acu' vreo două săptămâni.

Şcoala Generală nr.21 (clasa I)- nu ştiu cum i-o mai zice acum.
 
 



Pentru că nu mai am la cine mă duce în vizită în "Cartierul de West" nu am o poză cu Şcoala Generală nr.6, cum îi zicea odată. Am înţeles de la Hector Brutacu că s-a şi desfiinţat ca şcoală, dar clădirea cred că a rămas.   

La "Caragiale" nu am reuşit să-i fac poze că nici pe acolo nu am drum cu "pejeoul" ci numai cu maşina şi nu au ieşit bine pozele.

Şi IPG-ul sau Universitatea de Petrol şi Gaze cum îi zice acum, că are facultate de litere şi cred că şi alte facultăţi care nu sunt legate de petrol. Ce legătură au literele cu petrolul, numai ei ştiu. Şi noi ştim - money. 

   

16 iunie 2012

Mă lămuriţi?

    Pentru ce se dau de pomană la noi la ortodocsi (că la alte religii nu am aflat, deşi am mai citit) pentru cei "care au plecat dincolo" pat, masă, oglindă, făraş, mătură?  

Cu ce-l ajută pe cel "plecat"?

13 iunie 2012

Revederea

Şi fusei la "revedere"!!! Muuulte emoţii.

Am vrut să refac drumul pe care îl făceam în vremea studenţiei, aşa că am plecat cu autobuzul şi am făcut poze tot drumul şi când m-am dus şi când m-am întors (numai o parte din drum pentru că acum am mers cu 30, iar când eram la facultate pentru că stăteam în cartierul de "west" mergeam cu 2 sau 2 barat). 

Am ajuns la Universitate (aşa îi zice acum, pe "vremea mea" era Institut), că am înţeles că sunt şi secţii umane, ce legătură or fi având cu petrolul nu ştiu. De pe net am aflat că şi noul primar al Ploieştiului a făcut facultatea de litere la UPG (Universitatea de Petrol şi Gaze). După cum spunea Madelin (probabil e nevoie de cineva care să organizeze cercuri de recitare poeme eminesciene în timbildingurile forajiştilor si utilajiştilor). Aici m-am plimbat făcând poze şi înăutru şi pe afară. Când voi avea timp vreau să fac un clipuleţ. 

Printre foarte multe chestii care mi s-au întâmplat o să le scriu pe cele care m-au "marcat" în mod special.

Poate una din cele mai "şocante" a fost întâlnirea cu un coleg pe care l-am avut din generală din clasa a II a.
Pentru că eu mi-am anunţat participarea mai târziu şi nici nu am fost la petrecere nu am avut ecuson pe care să scrie numele meu.

Aşa, şi am intrat şi îmi spuneam numele gândindu-mă să nu se chinuie cineva să-şi aducă aminte. Atunci colegul meu de generală a spus şi eu sunt Radu. Am rămas puţin blocată, apoi m-am bucurat că nu a uitat numele meu de atâţia ani. Mi-a spus de vreo câţiva dintre colegii cu care mai ţine legătura, cu unii fiind chiar prieteni. 

Am constatat că chiar dacă am "îmbătrânit" trăsăturile au rămas, astfel că am fost recunoscută de mai mulţi. Poate că ei au  mai multă ţinere de minte ca mine!!! :)) 

Cel mai emoţionant a fost totuşi când am cântat "Gau de amus igitur". Parcă începusem (vorba unei cunoştinţe) să tremur ca o răcitură (pentru cine nu ştie ce înseamnă, piftie).

Apoi o surpriză mi-a făcut Simona (care poate o să citească postarea) spunându-mi că s-a bucurat când a citit că vin la întâlnire. Şi eu m-am bucurat cînd am văzut că vine şi ea cu soţul ei.


A fost greu pe moment să mă adun, pentru că timpul şi-a spus cuvântul, era multă informaţie într-un timp scurt. Dar când am început să luăm cuvântul, începeam să recunosc vocea, să recunosc persoana, asta pentru colegii de an, pentru că pe cei din  grupă mi-a fost mai uşor şi "calculatorul" meu să-şi aducă aminte de anumite întâmplări cu ei. Au fost unii pe care i-am recunoscut mai uşor, pe alţii mai greu. 

Şi, am luat şi eu cuvântul spunând că am emoţii, la care colegii au aplaudat ca să mă încurajeze. Am spus unde am luat repartiţia şi că acea societate s-a desfiinţat, la care cineva a comentat că am avut mână bună (ha, ha), că acum lucrez în alt domeniu (că doar nu stau chiar degeaba), că am un copil de 7 ani pe care l-am adoptat (aici iar am primit  "ovaţii şi aplauze") şi am spus "cam atât că nu mai pot vorbi" (mi se dusese vocea). Dar cred că am spus destul.  


Din mai multe motive nu am putut merge şi la party. Sigur că a fost foarte frumos, nu am reuşit încă să vorbesc despre asta, acolo au avut timp să depene amintiri. Simona nu a uitat de mine şi mi-a trimis poze de acolo. Am postat o poza cu tortul pe care l-au avut la petrecere.  

Cel mai rău ne-a părut că nu am reuşit să ne vedem cu doi colegi. Dacă cineva ajunge la această postare şi îi cunoaşte să îmi dea de veste, pentru că am fost "însărcinată" să-i găsesc. Ei sunt Dana Dragnea şi Liviu Hoisan. Am mai încercat eu într-un timp să o găsesc pe Dana dar nu am reuşit.  

Sper că deşi stilul meu nu e prea "scriitoricesc" aţi reuşit totuşi să vă faceţi o idee despre prima mea revedere cu colegii de facultate. Următoarea va fi peste 5 ani.  

11 iunie 2012

Lunea pink -yami, yami


Pentru că nu am mers la party-ul de la "revedere", ci numai la cursul festiv, dragii mei colegi mi-au trimis tortul online.

Uitaţi-vă bine că e şi o turlă (adică sondă, că aşa spun cei care nu sunt în domeniu).

. Pink monday - o idee karmapolice

04 iunie 2012

ANUNŢ

Mihaeladm mi-a adus aminte că peste două zile trebuie să plec la Ploieşti la "revedere". Ea a scris ceva pe blogul ei care taree mă mai reprezintă şi pe mine:

"Eu personal am avut mereu trac când a fost nevoie să vorbesc în public, prin urmare aş cam avea nevoie de un curs de Public Speaking." 

Iar eu am comentat "Ce mă fac eu că trebuie să merg la "revederea" cu colegii de facultate şi mă apucă nişte emoţii când trebuie să-mi vină rândul la speach,  că mi se gâtuie vocea!"

Dar pentru că nu mai am timp de curs de Public Speaking, vă cer vouă părerea ce să spun eu despre mine, acolo între atâţia colegi care au reuşit în "profesia" pe care ne-am ales-o de ingineri petrolişti.  Pentru cei care nu ştiu sau au uitat eu sunt "casnică". Să nu credeţi că mi-e ruşine, că dacă îmi era sau mă deranjau alte chestii nu mă mai duceam. Dar parcă nu prea sună bine casnică, eu m-am gândit la "internaută". Voi ce ziceţi? Merge sau aveţi alte idei?

Şi pentru că veniră vorba:

ANUNŢ

Io sunt în Ploieşti joi, vineri, sâmbătă.  Mai sigur nu voi fi foarte ocupată vineri seara şi sâmbătă.
Aviz amatorilor. 
Mă găsiţi pe mail că şi acolo intru pe net sau sunt unele persoane care au numărul meu de telefon.
Dacă nu aveţi timp prea mult eu tot la Hale mă "cazez" aşa că dacă faceţi piaţa, eu pot coborî repejor măcar pentru 5 minute. 



    

02 iunie 2012

Fie-i memoria binecuvântată!

Pentru că a plecat "dincolo" ultima persoană de origine evreiască din oraşul nostru am căutat să aflu despre ritualurile de înmormântare în religia iudaică. Am postat câteva fragmente, iar dacă vreţi să mai citiţi puteţi intra pe linkuri.  


"Iudaismul ne învaţă că moartea este sfârşitul vieţii fizice; corpul moare, dar sufletul trece în lumea de dincolo. Mai mult, credem că după moarte urmează un fel de dare de seamă în faţa lui Dumnezeu pentru felul cum ne-am purtat în viaţă. Iudaismul susţine ideea că suprema răsplată pentru o bună comportare în timpul vieţii este să fii primit în lumea de dincolo. Astfel, o faimoasă parabolă talmudică (Cartea legii evreieşti) ne învaţă că lumea asta este un fel de anticameră, în timp ce lumea cealaltă este ca o sală de banchet."
continuare aici 

"Iudaismul cere ca un mort să fie privit în mod onorabil. Astfel, nu este permis să se răspândească bârfe despre acea persoană, să se încalce o promisiune către acea persoană sau să i se întineze memoria în orice alt fel. Un asemenea păcat este considerat mai rău decât unul împotriva cuiva care este în viaţă, deoarece nu ne putem cere iertare de la un mort. În mod similar, suntem încurajaţi să ne plătim datoriile mai vechi, fie financiare, fie personale către persoana decedată, de exemplu respectarea unei promisiuni de a face o faptă bună pentru acea persoană la moartea ei. Într-adevăr, o astfel de faptă se numeşte Gemilut Khesed sau un act de dragoste şi bunavoinţă şi este privită cu respect deoarece nu poate fi răsplătită de către cel decedat şi este deci făcută din pur spirit altruist.
continuare aici



"Printr-o regulă foarte egalitară, iudaismul interzice înmormântarea în haine mai decorate şi cere ca toate corpurile să fie înmormântate într-o cutie de lemn, deoarece toţi sunt egali în faţa morţii şi bogaţii şi săracii."
 continuare aici



"Tradiţia evreiască încurajează simplicitatea îngropăciunii. Se foloseşte un sicriu simplu din lemn, acoperit, deoarece se consideră că este lipsă de respect ca oamenii să se uite la persoana decedată care nu îi mai poate privi."
 Continuare aici 


"Înmormântarea în sine constă din elogii, din citirea psalmilor (de obicei Psalmul 23) împreună cu El Maleh Rachamim, o rugăciune în numele celui decedat, precum şi o rugăciune numită Ztiduk Hadin, care reprezintă o afirmare a faptului că în ciuda durerii cauzate de această pierdere, ne dăm seama că nu întelegem planul lui Dumnezeu pentru lume, dar că ştim că acest plan este unul drept." 

Oare să mai scriu că aceste fragmente le-am pus aici pentru că aşa cred şi eu că ar fi normal să fie şi la noi la ortodocsi?
Am scris! 



01 iunie 2012

"Cronica de filme"

Am comentat şi eu pe blogul lui "Moshe&Mordechai"
Dacă e cineva curios poate intra să citească postarea "Felicitări? N-am!"