Un cadou şi un îndemn pentru cei care mă vizitează acum la început de an.
Cei cărora v-am trimis melodia, nu-i nici o problemă, o mai ascultaţi dacă v-a plăcut!
Versurile acestea mi-au venit în cap după discuţia pe care am avut-o cu prietena mea care a venit din Israel. Asta legat de faptul că unii străini gândesc despre noi că nu apreciem ceea ce avem, referindu-se la natură. Şi poate au dreptate. Uitându-mă la fotografiile pe care le-a făcut cu acele "tubuleţe" care alimentează cu apă florile, copacii, iarba care la noi cresc de la "mama natură" mă gândesc că suntem "binecuvântaţi" să le avem fără mari eforturi.
Nu generalizez, pentru că nici mie nu-mi place să intru în aceeaşi oală cu alţii care greşesc şi eu nu am nici o treabă, dar sunt unii care într-adevăr "în fiecare zi îşi bat joc de......" iar nouă ne rămâne "deşertul de disperare".
De când am ajuns acasă numai melodia asta o fredonez.
S-a dus gospodina să ia zarzavat
Şi vine acasă cu coşul încărcat:
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
Că toate-s la fel!
Şi toate încep să se certe pe masă:
”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”,
Dar morcovi, sau varză, cartofi,
Pătrunjel, ori sfeclă, ori ceapă,
Nu-s toate la fel?
Le ia gospodina pe rând să le spele,
Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Pe toate la fel!
Pe oala în clocot, capacul tresaltă
Şi fierb sărăcuţele, fierb laolaltă.
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Fierb toate la fel!
Acuma tac toate, ce vreţi să mai spună?
Că supa e gata şi-i straşnic de bună!
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Că toate-s la fel!
Ca să nu mai scriu poezia am luat-o de aici. Poate ştiţi, că eu nu ştiam, că e scrisă de Otilia Cazimir. Poftă bună că e straşnic de bună. Aşa spune copilul când a mâncat la grădi', să vedem dacă mănâncă şi acasă. Reţeta pe care mi-a dat-o doamna care le-a făcut supa:legume multe şi mult suflet.
