PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

31 iulie 2012

Despre adopţie

De mult aş fi vrut să scriu despre acest subiect, dar poate acum i-a venit timpul. Şi m-a făcut să scriu acum această postare faptul că un comentariu nu mi s-a aprobat pe un site.

O mare companie din România alocă pe lună o anumită sumă pentru unele proiecte care rezolvă anumite probleme şi cel care are cele multe voturi obţine suma. Până aici bine şi frumos mai ales că o şcoală din oraşul meu a reuşit să câştige această  sumă şi să amenajeze grădina din faţa şcolii.

Am găsit într-o lună un proiect care se referă la adopţie. Nici asta nu-i rău! Dar în ce constă acest proiect? De a organiza seminarii în câteva reşedinţe de judeţ unde să se dezbată teme referitoare la adopţie, să convingă anumite persoane să adopte copii. 

Am lăsat şi eu un comentariu care nu a fost pe placul sau a celor care au iniţiat proiectul sau a administratorilor site-ului şi care bineînţeles nu a apărut.
În comentariu spuneam (aproximativ) că am trecut printr-un lung proces de adopţie, că persoanele care vor să adopte nu cred că au nevoie de seminarii ci de schimbarea legii adopţiei.  

Să vă spun cât a durat adopţia copilului nostru? De la începutul anului 2005 până în mai 2007! În 2005 am depus cererea de adopţie, în 2006 l-am cunoscut şi l-am luat acasă, (după câteva luni după ce l-am văzut prima oară) iar abia în 2007 s-a terminat "procesul de adopţie" devenind "legal" copilul nostru. Să zicem că am fost noi mai ghinionişti că în 2005 s-a aplicat noua lege a adopţiilor, poate acum nu mai durează chiar aşa de mult, dar nu cred că seminariile conving ca să fie mai mulţi copii adoptaţi.


 

30 iulie 2012

Relax...

 ......pentru o zi de luni pink Cred că ne trebuie!!!!!



ideea de pink monday karmapolice
Urmăriţi tot clipul pentru că imaginile sunt superbe.

Update Ironicblonde ne-a tradus începutul clipului. Mulţumesc!  
  
"Este o scurtă biografie a bărbatului din imagine - Georg Deuter....spune că s-a născut la 1 februarie 1945, în Germania postbelică, în oraşul Falkenhagen. A învăţat singur de mic să cânte la chitară, flaut, armonică şi în general, la orice instrument de care putea face rost. Însă la modul serios s-a apucat de muzică abia la 20 de ani, dupa ce a suferit un accident de maşină. Primul său album a fost lansat în 1970, purtând nepretenţiosul titlu "D" .Aşa a început cariera muzicala a lui G. Deuter în care acesta a pus bazele unui nou gen de muzică, experimentând cu diverse instrumente. Acesta a fost inceputul stilului New Age în muzică - un mixaj de sunete emise de diverse instrumente electronice şi acustice, împletite cu sunete din natură."

26 iulie 2012

Rugăciunea – transferul grijilor

"Rugăciunea este un mod de a fi. Ne raportăm la ea uneori prea simplist, prea utilitarist, ca în păgânism, unde preotul cerea de la zei să aducă ploaia; comunicai cumva pe interese cu divinitatea. Rugăciunea înseamnă cu mult mai mult. E o convorbire cu Dumnezeu, pe care Îl iei părtaş la viaţa ta. Îţi deschizi sufletul în faţa Lui. Te împrieteneşti cu el şi Ţi-l iei tovarăş de drum. Nu e potrivit ca de cum începi să spui rugăciunea, să ceri. Să soliciţi ceva. În primul rând, trebuie să mulţumeşti. Să mulţumeşti că exişti, că ţi-a mai dăruit Dumnezeu o zi însorită, că vezi lumina şi frumuseţile lumii. Sunt atâtea motive de mulţumire în viaţa ta, doar să ţi-o priveşti de mic copil şi până unde eşti azi, şi vei vedea cât de mult poţi să mulţumeşti. 
Şi mai există o rânduială a rugăciunii: recunoaşterea vinovăţiei. Rugăciunea nu poate să se împlinească dacă nu-ţi recunoşti vina. Nu poţi să-L încarci pe Dumnezeu cu problemele tale, cu nevoile tale, cu viaţa ta, dacă nu ţi-o asumi. Iar ca să ţi-o asumi, trebuie să-ţi recunoşti greşelile. Zilnic ne încărcăm cu lucruri bune, cu lucruri rele, ne tot încărcăm. Când ne încărcăm prea mult şi ne slăbesc puterile şi nu mai putem duce greul, să luăm povara asupra noastră şi prin noi să o punem, prin rugăciune, asupra lui Dumnezeu. Este un transfer extraordinar! Descărcarea asta permanentă de toate grijile, până ce rămâi uşor şi curat. Prin faptul că-L încarci pe Dumnezeu cu poverile tale nu înseamnă că devii nepăsător, că nu-ţi mai pasă, dimpotrivă, te raportezi cu atât mai esenţial şi mai corect faţă de El. Dumnezeu vrea să rezolve toate problemele noastre."
Pr. Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa

de pe blogul Apostolat în Ţara Făgăraşului

25 iulie 2012

Leapşă cu trenuri

Am văzut la Mihaeladm o  leapşă "cu trenuri". Şi cum să nu o preiau eu când şi azi după nişte ani tot mai visez că merg cu trenul. Da, chiar visez. Am avut o perioadă după ce am luat repartiţia şi am venit în Moldova când mergeam cu trenul săptămânal. Am prins şi din perioada dinainte de revoluţie când nu aveam weekend-ul prelungit ca acum cu sâmbăta, numai duminica aveam liber, eu sâmbăta (că era zi scurtă) plecam acasă. Câteodată nu stăteam nici 24 de ore că ajungeam seara iar a doua zi la 14 aveam trenul înapoi. Câteodată mai plecam şi noaptea dar era mai obositor că ajungeam la 6 dimineaţa şi trebuia să merg la serviciu.   

Dar să răspund:

1. Când ai mers ultima dată cu trenul? Mergi frecvent?
Ultima oară cu trenul am mers anul trecut când soţul meu era plecat la Buzău, iar noi am plecat după el. 

Am luat copilu' şi am plecat. De acasă până la Bacău am mers cu o ocazie, că nu aveam microbuz, am  ajuns la gară plină de nervi de la ocazie că mirosea a motorină în maşină, am mers şi cu geamurile deschise că era şi cald şi de la miros, m-am cam certat şi cu şoferul că îmi cerea mai mult decât trebuia. 

A trebuit să mai stăm cred că vreo trei sferturi de oră până să-l anunţe, că se forma din Bacău şi mergea la Bucureşti. Copilu' bineînţeles că nu avea stare, cu energia lui. Se anunţă că garează trenul şi mergem la peron. Acolo trenul era cum se zicea odată cu "bouvagoane", adică necompartimentat (că am observat că cele compartimentate sunt din ce în ce mai rare deşi eu pe acelea le preferam) şi supraetajat. Ajungem la tren şi stau şi mă uit ca "viţelul la poartă nouă" că uşile erau închise. Stau eu vreo câteva secunde, după care mă uit la un adolescent care era într-un grup pe peron. Nu a trebuit să vorbesc, că şi-a dat seama ce se întâmplă şi mi-a arătat să apăs pe un buton şi s-au deschis uşile. O fi zis că oi fi coborât din vârful muntelui de habar nu am. Daca ar fi ştiut cât am circulat eu cu trenul dar "pe vremea mea" era manual nu cu butoane. Ha, ha!!!

Apoi în tren cu copilu' cu energia lui, care nu avea stare să stea într-un loc!!! Îi citisem povestea cu d-l Goe şi dacă începea să se plimbe îi ziceam " Goe stai cuminte!"

Nu, nu merg frecvent.


2. Cum ți se pare mersul cu trenul?
Nu îmi mai place să merg cu trenul, probabil că am mers prea mult şi acum cu noile vagoane care mie mi se par incomode, nu, nu.

3. Când ai apela la tren în defavoarea maşinii?
În cazuri excepţionale cum a fost cel descris mai sus.
Prefer cu maşina pentru că al meu copil nu are ce face în maşină, trebuie să stea cuminte.

4. Ai mers vreodată cu nașu`?
Oho, ho!!! Să fiu eu sănătoasă!!!! Cu acceleratul nu prea aveam curaj decât dacă eram mai mulţi în gaşcă, dar cu personalul de noapte oho, ho. Erau dăţi când îi dădeam naşului, mai luam şi bilet, iar dacă se întâmpla să nu vină şi să-l capseze, biletul îl umezeam şi apoi îl călcam că nu se mai vedea data pe el. Mai făceam rost şi de la alţii de bilete necapsate. Şi mi-a mers, că nu am avut probleme. Păi cum mergeam eu acasă săptămânal ar fi trebuit să dau trei sferturi din salariu pe tren.

5. Știi noile denumiri ale trenurilor?
Decât Inter Regio (sper că am scris bine).

Aş avea de scris enorm de mult la subiectul cu trenurile. Să mă mai gândesc!

Da, odată mergeam la Ploieşti, (până să ne luăm maşină), ajungem în gară la Buzău, iar soţul meu coboară, nu mai ştiu de ce. La un moment dat trenul porneşte iar my husband îmi făcea cu mâna de pe altă linie ca să văd că nu e în tren. Pe vremea aceea încă nu erau mobilele să comunicăm. Am ajuns la Ploieşti am luat un taxi să ajung unde trebuia, că aveam bagaje, iar după o jumătate de oră apare şi el pentru că pe atunci circulau multe trenuri. De atunci am avut o problemă cu coborâtul din tren şi mai ales când am mai mers la mare că acolo nu erau trenurile aşa de dese ca pe partea Moldovei. 

La un an după repartiţie (timp în care am stat la cămin de nefamilişti) mi-au dat o garsonieră. Aşa că eu când veneam de acasă mai aduceam câte ceva: haine, jaluzele, veselă şi ce îmi mai trebuia ca să-mi fac un pic de confort. Ca să îmi fie mai uşor cu bagajele (cînd veneam cu trenul de noapte) mă dădeam jos din trenul de la Bucureşti în Comăneşti, iar până la Moineşti mai erau 8 km mă suiam în altul, pentru că a existat şi tren de persoane între Comăneşti şi Moineşti. În autobuze nu prea aveam loc cu bagajele mele. Eu tot timpul căram. Dar şi înainte căram, că rufele le spălam la Ploieşti, până m-am stabilit la garsonieră. "Ehe, he voinicii mei" ce vremuri, dar au fost frumoase.

De vreo două ori am întâlnit-o şi pe Loredana Groza care se urca de la Oneşti şi mergea la Bucureşti pentru concerte. Era foarte sociabilă şi plăcută.

Am muuulte amintiri cu trenurile dar cred că deja postarea asta e cam lungă.

Cine doreşte, cine pofteşte poate prelua leapşa fără să nominalizez.





19 iulie 2012

Ramadan 2012

"Ramadan in 2012 will start on Friday, the 20th of July and will continue for 30 days until Saturday, the 18th of August.
Based on sightability in North America, in 2012 Ramadan will start in North America a day later - on Saturday, the 21st of July.
Note that in the Muslim calander, a holiday begins on the sunset of the previous day, so observing Muslims will celebrate Ramadan on the sunset of Thursday, the 19th of July."


O vizită în  "Turcia" :))


Am fost la o moschee

 Am întâlnit şi o "cadână"

Cu care am băut o cafea.

Ramadan Mubarak!!!

O altă postare despre Ramadan am făcut-o aici.

13 iulie 2012

Yedid Nefesh


Rugăciune de sâmbătă în religia iudaică. 

Picturile din clip sunt foarte frumose. 
Nu ştiu cine interpretează şi nici ale cui sunt picturile.
Poate aflăm!!


Yedid Nefesh (Hebrew: יְדִיד נֶפֶש y’did nefesh) is the title of a piyyut
It is usually sung on the Jewish Sabbath.

Yedid Nefesh av harachaman, Beloved of the soul, Compassionate Father,
meshoch avdechah el retzonechah, draw Your servant to Your Will;
ya'arutz avdechah kmo ayal, then Your servant will hurry like a hart
yishtachave el mul hadarecha, to bow before Your majesty;
ye-erav lo yedidotecha, to him Your friendship will be sweeter
minofet tzuf v'chol ta-am. than the dripping of the honeycomb and any taste.



sursa traducerii wikipedia
































11 iulie 2012

Recomandare carte

Ca o continuare a postării "Un moment trist din istorie-28 iunie1940" vă recomand să citiţi cartea "Să nu ne răzbunaţi". Sunt mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia adunate de monahul Moise. E impresionantă. Nici nu-mi pot găsi cuvintele să vă spun  ce cumplite suferinţe au trăit românii din Basarabia. 
De aceea vă las să găsiţi şi să cumpăraţi cartea care costă doar 14 lei împreună cu  DVD. 
Eu am terminat-o de citit, DVD-ul încă nu l-am văzut, dar cred că e acelaşi documentar care apăruse acum vreo două luni pe net, dar l-au scos repede cei de la SRTV. 
Un citat din prefaţă:

"Întâmplarea e modul în care Dumnezeu alege să rămână anonim".

09 iulie 2012

Elo Hi



Kawl han'shama she'natata bi
All the soul which you placed in me 
Elohai......
My God...

Ken, yesh harbei hester panim
Yes, there is a lot of secrecy and deceit.
V'ahavot she'i efshar
And loves that cannot be.
Kmo she'anu noladim
As we are born
El toch hachayim
Into this life.
Mah nish'ar?
What remains?
 
Ken, al yamim, yamim rabim
Yes, about the many, many days
Al hak'ev shelo chadal
About the pain that hasn't stopped
Kmo she'anu noladim
As we are born
U-m'vakshim k'tzat rachamim
And ask for a little mercy
Elohai....
My God...

Elohai, kawl han'shama she-natata bi
My God, all the soul which you placed in me
Elohai, kawl han'shama
My God, all the soul
Mah, mah hi?
What, what is it?

Elohai, ten rak ko'ach l'chulam
My God, give only strength to everyone
Elohai, ten rak ko'ach l'olam
My God, give only strength forever.


Traducerea am luat-o de aici.


Postarea e şi pentru o pink moday - o idee de la karma police.
Dar pentru că eram sigură că voi găsi această melodie la karma police, azi am căutat, am găsit-o şi bonus că am căutat-o la ea, traducerea în română.


Dumnezeul meu, Dumnezeul meu
tot sufletul pe care l-ai pus în mine.....
Dumnezeul meu
Da, există secrete şi trădări
Şi iubiri imposibile
Căci suntem născuţi
În această viaţă.
Ce rămâne?
Multele, lungile zile
În care durerea nu s-a oprit.
Ne-am născut şi cerem doar
puţină îndurare Dumnezeul meu.

Doamne, tot sufletul
pe care l-ai pus în mine
Ce este? Ce este el?
Doamne nu vreau decât
să dai putere tuturor
doar putere, totdeauna
. 
 

08 iulie 2012

Cugetare

Nu uita să te rogi în fiecare zi, pentru că nici Dumnezeu nu uită să te trezească în fiecare dimineaţă.

de pe f.b.
 

07 iulie 2012

"SÂMBĂTA CU AMINTIRI" (35) - Slănic Moldova (3)

Această postare se încadrează foarte bine şi la "Sâmbăta cu amintiri".

Venind de la izvoare intrăm în parc, iar la capătul parcului se vede "emblema" Slănicului, Cazinoul, unde am văzut într-un an (I don't remember when) filmul "Fantoma lui Barbă Neagră" pe care l-am revăzut peste ani la Iaşi. 
 construit în

 Nu ştiu ce alte întrebuinţări mai are acum, în afară de sediul filialei locale a unui partid, terasă, cofetărie. Asta e ce am văzut eu.

Complexul balnear Racoviţă, unde mama mea mergea la tratament. Parcă şi acum după nişte ani când îmi amintesc de acest complex simt un miros de parafină. Când intrai acolo mirosul ăsta te "izbea".

O clădire pe care eu am ţinut-o minte chiar la intrarea în staţiune, care au renovat-o, dar i-au "acoperit" tot farmecul pentru că au construit o terasă. De aici "ne făceam provizii" când plecam acasă cu sirop de trandafiri, ceea ce la Ploieşti nu găseam.


Şi cireaşa de pe tort în parc data. Am poze făcute aici, în fiecare an în care am venit. 

În concluzie: a fost o după amiază în care "amintirile m-au răscolit".

Dacă e cineva interesat de istoricul staţiunii poate citi aici.

04 iulie 2012

Slănic Moldova -2

Vila la care am stat într-un an (de asta îmi aduc aminte, restul anilor nu mai ştiu).

E Vila Primăverii care se află într-o stare jalnică. 

Pe lângă ea sunt trei construcţii super. Două vile renovate şi între ele o construcţie nouă care s-ar spune că ar fi a cuiva care a avut legătură cu Petromul. De altfel apare pe clădire şi sigla Petromului. Şi ca în toată România datorită anumitor motive, care or fi alea numai cei care dau avizele ştiu, se pun construcţii noi din sticlă, lângă cele vechi. Celor care au dat avizele le-o fi plăcând cum arată alăturarea aceasta, că bănuiesc că ar trebui să aibă ceva studii în arhitectură, sau ce mai contează, ..... să iasă.

"Chioşcul" din parc unde "pe vremea mea" cânta o fanfară.
Acum era o formaţie de jaz.

Bilă neagră pentru Primăria din Slănic Moldova: în centrul staţiunii sunt amplasate difuzoare de la care se auzea muzică transmisă de un post de radio. Apoi dacă treci pe lângă terase, restaurante "bubuie" în difuzoare tot felul de muzici.

Bre dom' primar, bre consilieri locali, de la Slănic Moldova, oamenii vin la tratament, vor să aibă linişte, au venit "în mijlocul naturii" la "Perla Moldovei" să se relaxeze, nu au venit să asculte muzică transmisă de posturi de radio comerciale sau muzica care îi place oricărui patron sau vânzător (nu contează ce fel pentru că oricum deranjează şi datorită volumului). Păcat că nu se sesizează acest lucru!!!!!  

Va urma!



      




Slănic Moldova - 1

Pentru că vizita noastră la Ansamblul Ghika nu a durat decât vreo 10 minute, timp în care am făcut pozele de la poartă, nu ne puteam întorce aşa de repede acasă. Şi un' să mergem. Hai la Slănic! 
Aici am vrut să revăd nişte locuri care mi-au rămas în "calculator" după nişte ani când veneam aici cu mama mea.
N-am putut uita cum veneam noaptea cu trenul şi ascultam radioul la un aparat mic îmbrăcat în piele, iar dimineaţa când ajungeam aveam un autobuz din gară de la Târgu Ocna  până la Slănic. Am mai fost la Slănic, dar nu aveam atunci nici aparatul foto şi nici nu am avut timp să ajungem prin toate locurile de care îmi aminteam. Dar acum am mers pe unde a vrut "sufleţelul" meu. Pozele pe care le voi pune sunt din locurile cele mai dragi.    

Campingul Cascada
Aici îmi aduc aminte că era împrejmuit, dar pentru că s-a mărit şoseaua acele căsuţe sunt la şosea. Oricum sigur nu sunt aceleaşi de când eram eu mică.  

şi Cascada de unde îi vine numele

La izvoare



Va urma.

03 iulie 2012

Maria Montessori (film )

Despre metoda de predare Montessori poate aţi aflat. 
Dacă nu citiţi aici.
La RomanticaTV marţi seara la 21.00 e un film biografic "Maria Montessori, o viaţă pentru copii". 

02 iulie 2012

Ansamblul Castelului Ghika de la Dofteana

Ieri am plecat la plimbare cu destinaţia Ansamblul Castelului Ghika de la Dofteana - Bacău.
Şi ce-am găsit?

Următoarea poză - castelul......, 
Sorry dar atât se vede!

Şi explicaţii

Dar pentru că Google e "fratili nostru" (o vorbă de-a lui Mircea Badea) am căutat şi am găsit imaginea castelului pe care am luat-o de pe blogul DEFERLĂRI.


Tot pe acest blog găsiţi şi un scurt istoric al castelului şi al domeniului de 10 hectare!!!!!
Dar şi al altor două castele de pe Valea Trotuşului.
Despre Castelul Ştirbei de la Dărmăneşti am postat aici şi aici, unde un anonim a promis că va restaura Castelul.
La Palatul Ghika de la Comăneşti am fost acum vreo doi ani, dar pentru că am rămas puţin dezamăgită, nu am mai făcut nici o postare.

01 iulie 2012

La mulţi ani!!!!!



Asta o cântă azi altcineva, nu eu!
De ascultat cu atenţie şi versurile.