Un om fericit nu face rau!

Un om fericit, nu face rau!
Un om in Lumina, nu face rau!
Sau cel care este macar suficient de intelept sa inteleaga
si sa accepte ceea ce nu-i convine, si care tine de
Liberul- Arbitru si de alegerile altuia!

Binecuvantari!

https://www.facebook.com/Lifespirit.tv/photos/a.512019938827787.127257.218457888183995/1169196059776835/?type=3&theater

Ploieștiul de altă dată

http://www.ziarulincomod.ro/ploiestiul-de-alta-data-galerie-foto-cu-peste-100-de-imagini-secolul-trecut/

O după amiază la Regina Elisabeta

  Vizita la Regina Elisabeta prezentată de Anna Kretzulescu-Lahovary în cartea ei” „Nebiruita flacără a vieții: Amintiri, 1867–1952”:

Dar să citim rândurile scrise, să ascultăm muzica și să intrăm în atmosfera acelor ani, fiecare când are timp și dispoziție.

„Am intrat mai întâi în seră, iar apoi în salonul reginei. Ea însăși, plină de grație, ne aștepta la intrare...

Unul după altul, toți invitații și-au ocupat locurile în jurul majestății sale.

Ceaiul e pregătit în salonul maur. Ca să ajungi la el, trebuie să ieși din nou în seră, iar de acolo să urci câteva trepte. Doamna Bengescu face onorurile la masa de ceai. Doamnele fac conversație, toate iau ceaiul în picioare...... Coborâm din nou cele câteva trepte pentru a ne relua locul în sala de muzică. Sunt două saloane reunite între ele, separate printr-o arcadă cu motive ornamentale. Pereții sunt acoperiți de tablouri vechi. În primul salon iese în evidență o orgă mare, așezată în dreapta. Canapelele și fotoliile, de forme diferite, sunt repede ocupate de doamne. În capătul celui de-al doilea salon se află o estradă pe care sunt așezate pianul și pupitrele pentru violoniști. Chiar lângă estradă, regina stă în fotoliul său larg, în al cărui pupitru sunt rânduite uneltele ocupațiilor ei diverse: cărți, toc, lucru de mână. Poartă o rochie neagră și văl pe cap. E așezată aproape de artiști, le vorbește, privirea ei îi urmărește tot timpul, iar pe fața ei expresivă se pot citi bucuria sau durerea inspirate de muzica naturii sale entuziaste.

Dinu, Enescu și Podowski cântă un trio de Beethoven, o minune de interpretare a unei compoziții splendide. Apoi Podowski interpretează singur la pian. Ultimul „Preludiu” de Chopin electrizează prin nuanțele de o tristețe dulce, învăluitoare.

https://youtu.be/QR847t6dcqk

Mi-am găsit un fotoliu retras, în apropierea estradei, ferit de ochii lumii, de latura pe care urci pe scenă. Mă bucur de armonia minunată pe care o poate crea un artist ce interpretează un maestru. Chopin ne inundă cu dulceața sublimă din „Berceuse”. Regina i-a cerut lui Podowski să o cânte. „ Cea mai dulce și cea mai ușoară bucată, ca o adiere” – a spus, înălțându-și mâinile ca pe niște aripi gata de zbor.

„La Berceuse”, începe simplu, apoi se desfășoară molatecă, tulburătoare, ca visele care ne dau târcoale înainte de a adormi, evocare a celor pe care îi iubim, a sentimentelor vagi de demult, al căror gust se pierde într-o exotică și ireală savoare. Apoi muzica reîncepe simplu, apoi dulce, încet, o măsură, un acord, un sunet insesizabil. Nimeni nu mișcă, ai crede că visezi această melodie tristă, ce pare să fi adormit sub degetele artistului.

https://youtu.be/C8JKVC62xgM

....Dar iată că regina se ridică și urcă la estradă, lângă domnișoara Preghi. Ne salută pe toți de acolo, de sus. Ne strângem mâinile, ne spunem la revedere și lumea reală repune stăpânire pe aceia pe care armonia nu i-a ridicat prea sus, cei care nu au de unde să coboare. Ceilalți cad de sus, iar căderea e dureroasă. Trebuie deci să fii banal ca să fii fericit?”

sursa foto:

https://humanitas.ro/.../regina-elisabeta-a-rom%C3%A2niei...

Nu îmi pasă cum mă vede lumea

"Nu îmi pasă cum mă vede lumea, fiindcă știu foarte bine criteriile superficiale după care se pun etichetele...Nu mă supăr atunci când unii se grăbesc să mă judece, pentru că știu deja că cel mai mult și mai aspru judecă și bârfesc tocmai aceia care mă cunosc cel mai puțin și tocmai aceia care nu sunt cu nimic mai presus din punct de vedere moral decât mine.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Știu foarte bine că oamenii slabi nu pot mai mult decât să judece pe alții și că numai oamenii puternici au capacitatea de a înțelege, de a tolera, de a ierta și de a ajuta la evoluția altora..."

Irina Binder

continuare: http://www.irinab.com/2014/02/sunt-cine-vreau-sa-fiu_13.html

Ce este Islamul și cum trebuie înțelese conflictele istorice ale musulmanilor

http://www.biziday.ro/2015/11/29/ce-este-islamul-si-cum-trebuie-intelese-conflictele-istorice-ale-musulmanilor/

DARURI NEPRETUITE

"Un dar extraordinar pe care îl putem oferi celor dragi este ascultarea.

Lasă celor dragi senzaţia că poţi să-i auzi, senzaţia că poţi să-i înţelegi,
senzaţia că eşti acolo pentru ei, senzaţia că fiinţa lor este foarte importantă pentru tine. Dăruiţi în această perioadă încredere. Veniţi către oameni cu o inimă plină de încredere, cu o briză proaspătă de optimism, cu sufletul plin de bunătate. Arătaţi că sunteţi bogaţi prin faptul că puteţi oferi bunătate.

Porniţi mereu de la premiza că oamenii sunt buni, chiar dacă aţi fost sau veţi mai fi dezamăgiţi. Dăruiţi celorlalţi încredere şi întampinaţi cu bunătate oamenii pe care îi întalniţi.

Să petrecem zile în care să nu mai fim centraţi pe nevoile şi dorinţele noastre, zile în care să fim mai atenţi la nevoile şi dorinţele celor dragi!
Nu este suficient să le luăm un cadou. Este necesar să-i facem pe cei dragi să simtă că sunt importanţi pentru noi, că au un rol vital în viaţa noastră, iar acest lucru nu-l putem obţine doar cumpărand daruri.

Trebuie să găsim o cale de a le înflori inima. Oferind celuilalt încredere, bunătate, ascultandu-l sincer, fără a-l judeca, îi putem oferi darul nepreţuit de a se simţi liber, de a se simţi înţeles şi acceptat aşa cum este."

Cristian Turcanu

Pietrele stelelor

L E O L A M - The Jewish Heritage Foundation - Moinesti: Pietrele stelelor:                                                                                   Bianca Pintilie        Eu am fost întotdeauna fascinată...

Ziua Învierii

A sosit ziua-Nvierii,
Zi de praznic luminat
Că Hristos Mântuitorul
Din mormânt a Înviat.

A zdrobit puterea morţii,
Pe diavol l-a înfruntat,
De necaz şi întristare
Pe tot omul l-a scăpat.

Pe noi toţi ne-a mântuit
Din robie şi păcate,
Ca fiind de sus venit
Dintre cele mai înalte.

Tu, ce laşi în lume pacea,
Iisuse Salvator,
Mergi la cer şi te aşează
Lângă Tatăl Creator.

Şi ne cheamă şi pe noi
La locul de fericire,
Care l-ai gătit în cer
Pentru-a noastră mântuire.
Poezia face parte din volumul de poezii a  preotului Ioan Andrioaie,  "Lumina veşniciei".

Reincarnarea,"un adevar tinut sub cheie"

Adevarul de sub ochii tai!: Reincarnarea,"un adevar tinut sub cheie" chiar de ...: Revin cu un articol pe care in urma cu un an,l-am sters de pe acest blog,astazi reeditandu-l intr-o "nuanta mai captivanta" ce spe...

O perspectivă spirituală asupra îmbătrânirii

Îmbătrânirea: cinci sugestii pentru ușurarea drumului

În scopul de a găsi un mod natural, grațios de a îmbătrâni în societatea noastră, care deține imagini atât de negative despre bătrânețe, este necesară o schimbare radicală în modul de a gândi. Iată câteva sugestii:

Uitați tot ceea ce societatea vă spune despre îmbătrânire și despre a fi bătrân

Punctul de vedere al societății în ceea ce privește îmbătrânirea nu este unul spiritual. Aceasta nu consideră ființele umane ca și purtătoare ale unui suflet atemporal, ci ca organisme fizice care decad treptat și devin inutile. Dar fiecare ființă umană care experimentează viața cu o inimă deschisă și cu o minte deschisă va concluziona că în viață există mai multe decât aceasta. Viața are o dimensiune spirituală, și această dimensiune este de fapt mult mai fundamentală decât cea fizică. Ca bătrân vă puteți conecta mult mai ușor cu acea dimensiune pentru a dobândi inpirație și putere.

Înțelegeți că nimic nu se pierde niciodată

Nimic și nimeni nu se ”pierde în noapte”; tot ceea ce are valoare se păstrează. Unul dintre primele lucruri pe care le aflăm după ce murim și avem acces la cealaltă parte, este că totul încă există. Membrii familiei noastre și prietenii dragi, lumea copilăriei noastre, experiențele noastre cele mai prețioase – totul există încă. Și ne putem conecta cu cei dragi sau retrăi anumite experiențe dacă noi așa alegem – toate sunt acolo pentru noi. Mergând împreună cu fluxul vieții și predându-ne procesului de îmbătrânire, ajungem la această dimensiune atemporală unde tot ce are o subtanță reală este păstrat. Dacă îndrăznim să dăm drumul, putem primi sclipiri din această dimensiune. Apoi ajungem să ne dăm seama la nivel interior că nimic nu este pierdut – și această cunoaștere interioară aduce pace și calm.

Ieșiți în lume. Acesta este momentul în care să vă lăsați lumina să strălucească. Ea va servi societății și tovarășilor voștri ființe umane.

Tinerii de multe ori nu-i înțeleg pe cei în vârstă. Cum pot să accepte atât de ușor, pașnici și fericiți în timp ce se confruntă zilnic cu pierderea sănătății și abilităților, precum și cu apropierea morții? Răspunsul este că cei în vârstă au o cunoaștere interioară pe care tinerii nu o au. Oamenii în vârstă sunt în general marcați și maturizați de către experiențele de viață care i-au făcut mai blânzi și mai grijulii decât este media tinerilor. O persoană mai în vârstă a trebuit să dea drumul și să se predea de mai multe ori. Din aceasta apare un calm care aduce pace și fericire. Bătrânii ar face un serviciu imens societății și tovarășilor lor (mai tineri) umani dacă ar fi conștienți de darurile lor și le-ar împărtăși. Aruncați în mod cinstit o privire la ceea ce are nevoie lumea astăzi: telefoane noi, mașini mai rapide? Nu: înțelepciune, calm și pace. Nu asta este ceea ce au de oferit persoanele în vârstă?

Vedeți relativitatea rolurilor pe care oamenii le joacă. Nu le luați atât de în serios.

Viața este un joc. Oamenii (citiți adulții) care sunt total angajați în joc își iau rolurile foarte în serios. Nu vă lăsați prinși prea mult de joc; păstrați o mică distanță. Vedeți prin el; observați cum jucătorii își joacă fiecare rolul său. Atunci când vezi societatea umană ca pe un joc pe care oamenii îl joacă este mult mai ușor să dai drumul/să te eliberezi de standardele și așteptările implicate. Face să fie mult mai ușor să dai drumul acelor roluri pe care obișnuiai să le joci – ca părinte, angajator sau angajat, etc. – și să te deschizi unui nou capitol în viața ta.

Puneți-vă încrederea în viață. Aveți încredere că viața vă va aduce noi experiențe, noi roluri care să se potrivească persoanei care sunteți acum, nu persoanei care ați fost. Dând drumul trecutului și predându-vă, vă deschideți noului și puteți descoperi diferite părți ale voastre înșivă. Dacă vă țineți de ceva care nu vi se mai potrivește, va apărea un sentiment de goliciune și pierdere. Aveți încredere în viață și dați drumul.

Nu vă mai identificați cu corpul vostru și cu lumea fizică, ci cu conștiința voastră

Identificarea cu rolul vostru în lumea fizică și socială este distractivă și interesantă atâta timp cât vă dați seama că este doar un joc. Pentru o vreme sunteți complet absorbiți de el și apoi îi dați drumul din nou. În acest fel, treceți printr-o serie întreagă de experiențe și sufletul vostru se îmbogățește prin asta. Este firesc ca pentru o perioadă din viața voastră să vă identificați cu rolurile pe care le jucați, dar este, de asemenea, firesc să simțiți la un moment dat că este timpul să renunțați și să vă dați seama cine sunteți dincolo de acel rol. Acest lucru ar trebui să se petreacă pe măsură ce îmbătrâniți.

Imaginați-vă că conduceți o mașină. Dacă vă gândiți că voi sunteți mașina, va fi groaznic atunci când se întâmplă ceva cu ea. Dacă vă dați seama că voi sunteți șoferul, nu este chiar atât de rău: știți că nu sunteți mașina și puteți ca doar să ieșiți din ea.

Mergeți și așezați-vă în fața oglinzii și priviți-vă reflectarea: vedeți cum fața voastră îmbătrânește. Dar în spatele feței voastre, a ochilor voștri, este ceva care nu îmbătrânește și care nu are vârstă pentru că este atemporală: conștiința voastră. Simțiți-o! Prin identificarea cu conștiința voastră și nu cu corpul vostru îmbătrânit, curgeți împreună cu procesul natural al îmbătrânirii. Conexiunea cu cine sunteți voi cu adevărat, cu dimensiunea sufletului vostru se adâncește. Această conștientizare vă face să străluciți cu înțelepciune și pace.

Articolul intreg aici.

Esti la fel de tanar ca increderea ta

Esti la fel de tanar ca increderea ta
  - Albert Schweitzer (1875 - 1965) -

     "Tineretea nu este o etapa de viața, ci este o stare de spirit. Este impulsul vointei, vivacitatea imaginatiei, victoria curajului in fata lasitatii, triumful aventurii asupra inertiei umane.
    Nimeni nu imbatraneste pentru ca a trait un anumit numar de ani. Un om devine batran cand isi ia ramas bun de la idealurile sale. De-a lungul anilor, pielea se rideaza; prin pierderea entuziasmului, se rideaza sufletul. Grijile, indoiala, lipsa de incredere, teama si disperarea sunt adevaratii ani lungi din viata unui om, care pleaca capul spre pamant si tarasc sufletul prin praf.
Nu conteaza daca un om are 17 sau 70 de ani, in inima fiecaruia traiesc dorul de minunea vietii, uimirea la   vederea stelelor milenare si a lucrurilor si gandurilor eterne, asumarea riscului, entuziasmul copilaresc  nesatios pentru ceea ce va aduce ziua de maine, bucuria exuberanta si pofta de viata.
Esti la fel de tanar ca increderea ta in viata si la fel de batran ca indoiala ta, la fel de tanar ca speranta ta, si la fel de batran ca deznadejdea ta. Atata timp cat mesajul frumusetii, maretiei si bucuriei lumii ajunge la inima ta, atata timp esti tanar. Numai atunci cand aripile iti atarna si inima iti este acoperita de zapezile pesimismului si de gheata cinismului, numai atunci esti cu adevarat batran!"
sursa