„Memoriile unui antisemit” de Gregor von Rezzori

 

În cărțile „Neortodox” și „Exodul – revăzut”, după cum am mai scris într-o postare, Deborah Feldman amintește două cărți care mi-au atras atenția și pe care le recomand: „În Brooklyn crește un copac” de Betty Smith și „Memoriile unui antisemit” de Gregor von Rezzori.

 

După ce am citit „În Brooklyn crește un copac” am văzut și ecranizarea realizată în 1945, care, spre surprinderea mea, nu m-a dezamăgit deloc. Chiar și personajul principal, Francie, mi s-a părut foarte bine interpretat (filmul poate fi găsit pe YouTube).

 

 

În această postare, care se anunță puțin mai lungă, voi scrie despre „Memoriile unui antisemit” de Gregor von Rezzori și despre autor. Voi încerca totuși să fac un scurt rezumat al celor citite, urmând ca cei interesați să descopere mai mult.

 

Am obiceiul ca, după ce termin o carte, să caut informații despre autor și diverse recenzii. În cazul acestei cărți, curiozitatea a fost și mai mare, având în vedere legătura ei cu România și faptul că autorul cunoștea foarte bine Bucureștiul.

 

 

„Autorul Gregor von Rezzori (pe numele său real Gregor Arnulph Hilarius d'Arrezzo, n. 13 mai 1914, Cernăuți, Austro-Ungaria – d. 23 aprilie 1998, Reggello, Toscana, Italia) a fost un scriitor și actor austriac-român, german din Bucovina.

Rezzori se trage dintr-o familie siciliană, care a emigrat în mijlocul secolului al XVIII-lea la Viena. Bunicul lui a lucrat ca arhitect pentru monarhia austro-ungară. Tatăl lui a fost funcționar la Cernăuți, astfel că familia lui a primit cetățenia română la sfârșitul războiului. După 1940 a devenit cetățean sovietic. Mai târziu a trăit timp de 40 de ani fără cetățenie, optând în 1982 în sfârșit pentru cea austriacă. Vorbea fluent germana, româna, italiana, poloneza, rusa, idiș, franceza și engleza.

A fost actor și scenarist.

A încetat din viață în 1998, lângă Florența.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Gregor_von_Rezzori

 

A scris peste douăzeci de romane şi povestiri autobiografice şi a obţinut prestigioase premii literare, dintre care în limba română au fost traduse două cărți: cea la care fac referire și ”Zăpezile de altădată”.

 

Câteva fragmente din cronica dedicată cărții, scrisă de Andreea Răsuceanu și publicată pe site-ul „Atelier LiterNet”, în care „autoarea a atras atenția asupra curajului lui Rezzori de a folosi un titlu atât de polarizant, subliniind că acesta este, de fapt, o radiografie fină a prejudecăților și a clivajelor sociale, mai degrabă decât o asumare a urii patologice.”

 

„În „The New Yorker” a apărut povestirea „Memoiren eines Antisemiten” (1969, ulterior inclusă în romanul din 1979), remarcată de scriitorul Elie Wiesel, care l-a numit "un mare povestitor ".

*****

„O carte cu titlu înşelător, „Memoriile unui antisemit” apărut în anul 1979, (....) este în primul rând o operă de ficţiune, un roman cu tentă autobiografică ce spune povestea unui tânăr austriac, de stirpe nobilă, născut în Bucovina chezaro-crăiască de la începutul secolului XX .”

****

Naratorul tatonează problematica evreităţii şi se loveşte pentru prima oară de problema antisemitismului într-o Bucovină austro-ungară, experimentează erotic şi jubilează intelectual în Bucureştiul interbelic, fascinat de autenticismul aflat în mare vogă în epocă, pentru a melancoliza şi a medita în cele din urmă asupra antisemitismului în spaţiul vienez. Vădind abilităţi reale de histrion, naratorul îşi poartă vijelios cititorul prin spaţiul levantin al Bucureştiului anilor '30, pe sub un cer de lavandă, prin mahalalele prăfoase ale comercianţilor evrei şi armeni, făcându-l părtaş la poveştile savuroase ale frământatului veac XX. Episoadele ce consemnează aventura bucureşteană a tânărului Gregor cuprind savuroase descrieri ale unui Bucureşti surprins în cei mai spectaculoşi ani ai săi, în timp ce incursiunea în Viena Anschluss-ului propune o viziune dinăuntru, cu atît mai interesantă cu cât este vorba despre perspectiva unui participant la evenimente - Gregor este austriac, deprins cu atitudinea antisemită manifestată în familie, dar cultivă prietenii semite iar cele trei femei care îi marchează destinul sunt evreice.”

 

Cei interesați pot citi întregul articol accesând linkul de mai jos:

https://atelier.liternet.ro/articol/6278/Gregor-von-Rezzori-Catrinel-Plesu-Andreea-Rasuceanu/Memoriile-unui-antisemit.html, iar cartea poate fi găsită în librării online dar și gratuit online.

 

Icar 1938: București- Balcic cu avionul

 Bucureşti-Balcic într'un ceas și treizeci şi cinci de minute! Cum aşi putea-o spune, cum aşi putea s'o redau? Kilometrii aceştia au fost „acoperiţi", cum se spune in limbaj sportiv, străbătuţi, absorbiţi? Nu... Au fost pur și simplu negați.

Pe pământ, viteza ca și încetineala, enervează. Cuvântul grabă îşi păstrează sensul lui omenesc, dacă-l aplici pe teren, la automobil.

Trenul vibrează din toată fIerăria lui, cântă ca să se .,încălzească", cântecul pistoanelor continuă tot drumul să-i sprijine obsedanta lui orchestră.

Automobilele, chiar cele mai rapide, nu sunt, pe lângă avion, decât niste biete gazele. Dar avionul merge ca gândul şi alunecă liniştit pe deasupra spațiilor, 200 sau 300 km. pe oră... Avionul pare imobil și, dacă privești solul, ai crede că viteza e a unei căruțe trasă de un biet măgar.Miracolul acesta aparține calmului spațiilor străbătute. Avionul nu sboară ci alunecă pe liniile văzduhului......

****

Deaceia, chiar aci la noi, neincrederii de eri, i-a făcut loc încrederea de azi. Dovada? Până în Noembrie anul trecut, linile aeriene române exploatate cu statul au transportat 2226 pasageri doar pe ruta Bucureşti-Balcic. 2226 inşi cari s'au încredințat, fără teamă, avioanelor acestei companii având întreaga siguranță că după un ceas și treizeci şi cinci de minute, vor descinde la Balcic, așa cum s'au urcat la Bucureşti.

****

Scoborîm. E abia ora 9.35. Bucureştii sunt la o distanţă de un ceas și treizeci și cinci de minute. Și această minune o îndeplineşte avionul, cu o regularitate ce nu are nimic de invidiat C. F. R.-ului, de un an întreg! Un vis mă desparte de Capitală, de care nu mă mai leaga decât buletinul meu de populaţie aflat în buzunarul dinăuntru al hainei.

Iată-mă însă acum în realitatea, care are înfăţişarea unui hamal tuciuriu ce se repede să-mi smulga valiza din mână, când scobor din automobil.

Oraşul, atât de drag și de cunoscut, încât fiecare colţişor, fiecare stradă prăfuită, fiecare cafenea înegrită de fum mi-l amintesc, ca și trăsăturile unei ființe scumpe, îmi dănțueşte în cap. Atâtea imagini adunate, contraсtate în acest scurt interval de timp: 8-9.35, fără tranzacțiile obişnuite, fără precedentele preparative teatrale geografice, e ca și cum ași fi trăit departe de el ani și ani de zile...

Vedeam marea pontonul, cafeneaua lui Mamut, cerdacul cârciumii lui Ismail, vilele, pontonul, dealurile albe de cretă, cu totul alți ochi. Miracolul avionului: ne spală de obişnuinţă. Creiază pentru noi, în locul îndepărtatelor comparații, antiteza, contrastul imediat.

Fragmente din articolul scris de Paul Marian în Ziarul Științelor și al călătoriilor – 1938 (sursa Arcanum)

Cărți , film

 

„În Brooklyn crește un copac” de Betty Smith este o carte pe care o aveam pe lista de cumpărături încă de când am citit prima dată „Neortodox”. Recitind recent „Neortodox”, mi-am reamintit de ea și am început să o caut online. Surpriza a fost că, fiind perioada Zilei Internaționale a Cărții, am găsit-o la un preț foarte bun și, desigur, nu am stat pe gânduri și am cumpărat-o. Am înțeles că surprinde viața din Brooklyn dinaintea stabilirii comunității evreilor Satmar în acest cartier și cred că este interesantă dacă e privită în paralel cu cealaltă carte, ca un contrast între două lumi diferite care au locuit și locuiesc în Brooklyn.

Va fi următoarea mea lectură, după o scurtă pauză, ca să nu amestec impresiile lăsate de celelalte cărți.

Între timp am găsit și ecranizarea „A Tree Grows in Brooklyn”, un film clasic din 1945, pe care probabil îl voi vedea când îi va veni rândul. Pentru cinefili, filmul este disponibil pe YouTube.

***

O altă carte care a impresionat-o pe Deborah Feldman și la care face referire în „Exodul revăzut” este „Memoriile unui antisemit”, de Gregor von Rezzori, pe care am avut norocul să o găsesc online.

Așa că au apărut alte două cărți noi de citit, care au urcat rapid în fruntea listei, luând locul altora.

„— Uite ce-i! Faptul că oamenii doctorului Aaronstein se uită la o stea când se roagă în timp ce ai noștri se uită la o cruce n-are nicio legătură cu cât de bun doctor e el.”