PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

07 aprilie 2024

„Patru anotimpuri din viața unui om” - Maria Regina României





 PRIMĂVARA!

    „O molcomă suflare adia prin pomii înfloriți, şi scutura de jur împrejur o ploae de mici petale, troiene de caldă ninsoare pe țărâna sărutată de soare.
    Cu toate că pământul era pretutindeni alb ca într'o dimineață de iarnă, fie ce ramură, de o ne-mai-pomenită frumusețe, rămânea încărcată, ca nuiaua fermecată a unei zâne; căci florile creşteau atât de multe şi dese, încât scuturarea a cât de multe petale, nu putea să le micşoreze farmecul.
    Văzduhul întreg era plin de frunzişoare albe şi trandafirii, cari plutiau, săltau, se învârtiau, ca mii de fluturaşi eşiţi la joc în bătaia soarelui.
    Deasupra, cerul era albastru şi strălucitor. O minunată boltă, pe care Dumnezeu o întinsese peste fața zâmbitoare a lumii redeşteptate. Din fiece ramură, porneau, în aerul îmbălsămat, cântări de slăvire, de pretutindeni unde se ascundeau păsărele printre mănunchiurile de flori ca spuma; păsărele cari îşi cântau dragostele şi speranțele, pe când îşi clădiau de zor caldele cuibuşoare.
    De toate părțile, numai pomi, ce se îndoiau sub minunea rodului înflorit. Cât puteai cuprinde cu ochii, peste larg întinsa câmpie, îi vedeai presărați pretutindeni, ca nişte buchete uriaşe, adunate din lumea toată, pentru vre'o serbare a Primăverii.”



Sursa Biblioteca Digitală a Bucureștilor

05 aprilie 2024

de pe fb adunate

 Cerul sărută pământul prin ploi, pământul sărută cerul prin flori.

Tagore

,Doar pentru că o persoană te respinge nu este necesar să te respingi și tu. Doar pentru că unii oameni aleg să-ți disprețuiască talentul tratându-te fără amabilitate, nu înseamnă că este dorința tuturor și bineînțeles nu înseamnă că trebuie să le imiți comportamentul.
Adevărul este că modul în care alți oameni ne consideră, nu se referă la noi – ci la lupta lor internă, la nesiguranță și limitări.
Nu trebuie să permiți ca judecata lor să devină propriul tău adevăr. Nu trebuie să pui mereu urechea la ce spun sau cum fac alții, poți însă alege mereu cum să te apreciezi tu însuți.
Poți alege cu ce persoane te înconjori și pe cine îndepărtezi de lângă tine. Și indiferent de circumstanțe, poți alege să crezi în tine și în talentul tău.
De aceea la sfârșitul zilei încercând să faci fiecăruia pe plac constați că este obositor și imposibil. Nu contează cum te schimbi sau cine devii, se va găsi mereu cineva care să nu te aprobe.
Deci, în ciuda energiei consumate în încercarea zadarnică de a deveni ceea ce alții vor să fii, permite-ți să fii ceea ce ești.
Este suficient să fii conștient de cine ești cu adevărat. Oamenii adevărați își vor găsi calea în viața ta. Vor fi oameni care te vor iubi și te vor accepta din toată inima și necondiționat. Aceștia sunt oamenii care contează. Eliberează-te de ceilalți.”
Daniell Koepke

"<<Acasă>> e locul unde te-ai născut, biserica unde ai fost botezat, grădinița, școala, prima iubire și locul unde odihnesc străbunii. Rădăcinile sunt prea adânci și de aceea te chinuie dorul, dorul de casă, de străzile copilăriei, de prietenii din anii cei dintâi. Locul acesta e pentru mine Ploieștiul, orașul copilăriei mele, orașul pe care nu l-am părăsit cu adevărat, deoarece trăiește în inima mea. Când închid ochii, mi se desfășoară filmul, văd clar fiecare colț mult îndrăgit, culorile sunt vii și nu au pălit deloc.”
text: Republica Ploiesti

“Fiecare bucurie isi are anotimpul ei, fiecare durere pe al ei. Sa asteptam trecerea anotimpurilor. Inutil sa alergi, caci nu vei alerga mai repede decat iarna, care vine si te va ajunge. E o toamna pentru fiecare speranta, e o primavara pentru fiecare deznadejde. In aceasta cursa nu poti veni nici prea tarziu, nici prea devreme; vii totdeauna la timp, fie ca vrei, fie ca nu vrei."
De doua mii de ani….- Mihail Sebastian

30 martie 2024

Baird T. Spalding - Viata si Învataturile Maestrilor din Extremul Orient"

Fragmente 


"Pastreaza totdeauna in minte ideea abundentei lui Dumnezeu. Daca apare orice alt gand, inlocuieste-l cu cel al abundentei Divine si binecuvanteaza aceasta abundenta.

Multumeste mereu, atata timp cat este nevoie, pentru implinirea lucrarii. Nu te intoarce iar sa ceri. Doar binecuvanteaza si multumeste pentru implinirea lucrarii, pentru ca Dumnezeu lucreaza in tine, pentru ca primesti ceea ce doresti, pentru ca doresti numai binele, astfel incit sa poti da tuturor binele.
Acestea sa le faci in tacere si in secret. Roaga-te Tatalui tau in secret, si Tatal tau, care vede secretul sufletului tau, te va rasplati deschis.
Cand toate acestea iti vor fi demonstrate, vei privi inapoi spre timpul care ti s-a dat ca la una dintre cele mai mari comori ale tale. Vei fi verificat legea si vei realiza puterea cuvintelor rostite de tine cu credinta si binecuvantare. Adu-ti aminte ca Dumnezeu Si-a facut un plan perfect. A revarsat si continua sa reverse, cu iubire si generozitate, asupra noastra, tot binele si orice lucru bun pe care il putem dori. Tot El spune: Incearca-Ma si vei vedea cum voi deschide ferestrele cerului pentru a revarsa atita binecuvantare incat nu va fi loc pentru a o primi."

***


"Cand omul a primit viata, el ii cunostea perfect sursa. Avea cel mai profund respect pentru acea sursa. Dar, coborand pe caile stramte ale istoriei, ii gasim pe oameni divizati in nenumarate secte, crezuri si dogme, pina cand aceste cai au format un asemenea paienjenis incit se gasesc sub un val de necredinta si superstitie. Va intreb, oare cine i-a divizat, Dumnezeu sau omul? Cine este vinovat de acest vartej de pacat si dizarmonie cauzat de divizare? Stati o clipa si reflectati profund, apoi raspundeti voi insiva: este cel raspunzator Dumnezeu, sau omul? Apoi ganditi-va, oare Dumnezeu sta undeva in cer, privind in jos la aceasta mare scena, modificand ceva ici si colo, amestecandu-se aici, si dincolo punand ceva la punct, binecuvantandu-l pe unul si condamnandu-l pe un altul, protejandu-l pe unul in timp ce pe un altul il calca in picioare? Nu, caci ca sa fie un adevarat datator de viata, el trebuie sa fie Atotputernic, Atotprezent, Atotstiutor, mai presus de toate, de jur imprejur si in toate, revarsand viata spre toate, prin toate si deasupra tuturor, altfel El nu ar fi cu adevarat sursa a toata viata.

***


"Pentru a evolua, trebuie sa ajungi sa te vezi pe tine insuti ca Maestru. Trebuie sa te comporti ca un Maestru. Nimeni nu te poate invata sa te conduci singur, si nimeni nu-ti poate da aceasta calitate, caci deja acestea iti apartin. Este nevoie de practica. Trebuie sa traiesti ca un Maestru, sa gindesti ca un Maestru, sa actionezi ca un Maestru, si acestea sunt mai importante decit sa cunosti un Maestru, chiar daca ti-ar fi dat sa intilnesti unul.
Cum crezi ca ar intimpina un Maestru situatiile cu care te confrunti tu zi de zi? Incearca sa-ti privesti problemele la fel ca el. Care ar fi atitudinea unui Maestru fata de cei din jurul lui? Incearca sa exprimi aceeasi atitudine. Iti poti imagina un Maestru framintindu-se pentru afaceri? Ar putea un Maestru sa birfeasca, sa urasca, sa fie gelos sau furios? S-ar eschiva el de la vreo sarcina oarecare? Ei bine, ai deja un model, caci propria ta idee despre cum ar aborda viata un Maestru este exact modul in care ar trebui s-o abordezi tu insuti. Daca vrei sa abordezi viata astfel, constient ca acesta este impulsul determinant in Universul cu care esti una, atunci vei vedea incoltind semintele propriei tale desavirsiri si evoluind pina la forma lor deplina.
Oare nu vezi limpede ca tot ce au spus ei s-a dovedit mereu adevarat, ca nu este necesar sa stai ore indelungate in Samadhi sau sa treci prin rituri mistice si forme religioase, ca sa ajungi la iluminare? Ei au pregatit calea. Au demonstrat ca, atunci cind lucrezi in afara mintii si a gindurilor ei si, pur si simplu, patrunzi in viata asa cum este ea, atunci te afli in starea de a-ti fi propriul stapin si, continuind astfel pina ce ea devine propria ta atitudine de a aborda viata, atunci esti, tu insuti, un Maestru. Abandoneaza eul care pareai a fi si incepi sa traiesti viata exact asa cum simti ca ar trebui s-o traiesti, si vei descoperi ca aceasta este adevarata TA viata."


****

"- Oare ar putea exista un Dumnezeu al Hindusilor, un Dumnezeu al Mongolilor, un Dumnezeu al Evreilor, si un Dumnezeu al Crestinilor? Exista un unic Principiu Universal, Director, Prim, Infinit si Divin. Lumina centrala a acestui principiu este numita Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa cuprinda totul. Dumnezeu cuprinde totul. Totul este Dumnezeu. Desigur, asta nu inseamna un Dumnezeu doar al unuia, si nu al tuturor.
Când vorbim despre Dumnezeu, vorbim despre unul si despre toti, pentru toti, în toti, prin toti si al tuturor. Daca Hindusul îsi numeste Dumnezeul si spune ca un altul nu exista, atunci gandirea lui este divizata. Daca Mongolul îsi numeste Dumnezeul si spune ca un altul nu exista, atunci gandirea lui este divizata. Daca Evreul îsi numeste Dumnezeul si spune ca un altul nu exista, atunci gandirea lui este divizata. Daca Crestinul îsi numeste Dumnezeul si spune ca un altul nu exista, atunci gandirea lui este divizata. O casa divizata în sine este în ruine si trebuie sa se prabuseasca. Unita, ea se mentine pururea. Alegeti cui veti sluji. Divizarea inseamna prabusire si moarte. Unitatea în Principiul Tata-Mama inseamna progres etern, glorie si putere."


***

"Cind exprimam viata in adevarata si nelimitata ei forma naturala, putem fi si suntem propriile noastre carti si propriii nostri invatatori. La fel, daca puteti percepe faptul ca toate celulele corpului nostru sunt reinnoite la fiecare 7 ani, atunci puteti incepe sa realizati posibilitatile vietii. Daca va mentineti mintea intr-o continua reinnoire pe masura ce evolueaza procesele vietii, veti incepe sa vedeti ca viata poate merge inainte la fel de bine, ciclu dupa ciclu, continuu. Mugurii unui copac sunt la fel de tineri, indiferent de virsta copacului. Iar mugurele contine in el intregul copac. Acel copac nu imbatrineste decit prin limita de ani pe care i-o atribuie omul. Nimic nu imbatrineste altfel decit prin conceptul pe care i-l aplica omul. Scripturile spun ca omului i-a fost data stapinirea asupra tuturor lucrurilor. Viata nu poate fi masurata in ani, si trebuie sa incetam s-o mai masuram astfel. Viata poate fi masurata doar prin ea insasi, si este eterna, atotprezenta si nelimitata. Ea este actiunea vitala a intregului sistem numit Universul sau Dumnezeu. Omul atribuie limite de timp prin descrierea timpului dupa cum ii convine, dar aceasta descriere nu limiteaza viata sau timpul in nici un fel, decit in privinta propriilor lui posibilitati de manifestare."


****

"Dati fara nici un gand de primire, si nu veti putea cuprinde rasplata. În primul rand dati iubire lui Dumnezeu, apoi pamantului intreg. Când aceasta iubire se intoarce, ea a inconjurat tot pamântul si s-a amplificat de milioane de ori, caci a strabatut gandurile a milioane de oameni si fiecare a sporit-o de nenumarate ori. Când ea se intoarce, mai exista, oare, loc pe pamant pentru bogatia din ea?"


****

"Niciodata nu voi uita privelistea de la aceasta Mella. Erau aici pelerini din toata India, veniti sa se scalde in apele sacre ale Gangelui. Aici are loc confluenta Gangelui cu Jumna. Apa este rece ca gheata, dar ei tot se arunca in ea. Au venit de la mare distanta, cu teribile dificultati, ca sa participe la acest ritual religios. Un milion de oameni vin cu acelasi gind, sa se scalde in Gange exact in aceasta zi. Foarte multe aspecte erau neobisnuite. Unii erau goi, altii - aproape salbaticiti; unii erau pe elefanti si camile, altii in care trase de boi, si toti mergeau spre Gange.Am fost foarte impresionata de zelul religios indubitabil. Oare ce ar fi putut determina un milion de oameni sa vina la Gange? Era ceva mai presus de intelegerea mea, si imi rasuna mereu in minte intrebarea Ce caut eu aici? Dupa ce m-am intors la hotel, a aparut si raspunsul: Cauti cauza Primara a fratiei dintre oameni. Cum poti sa fii una cu toata omenirea, daca vezi doar exteriorul, daca gindesti ca ei sunt doar niste psihopati, daca spui ca negrul este negru si albul este alb? Nu observi ca aceeasi iubire palpita in inima mamei care isi dezmiarda copilul, al carui trup mititel este murdar, bolnav si infirm, in timp ce ea se tiraste prin noroaie, indura saracia departe de casa, rabdind efectiv de foame, mergind mile intregi cu dificultati cumplite, doar ca sa se scalde in apele sacre ale Gangelui? Ce altceva i-ar putea determina sa depuna totul la picioarele conceptiei lor despre Dumnezeu, daca nu scinteia innascuta a Divinitatii? Noi il slujim pe Dumnezeu in lux; ei nu au nimic. Picioarele lor sunt trudite si umflate, energia este toata averea pe care o au, si totusi o sacrifica pentru a veni o data pe an, si o data la 6, 12 si 24 de ani, pentru a se intilni in acelasi loc si a se imbaia, si a se ruga in felul lor. Ginditi-va la asta. Un milion de oameni pe o farima de loc, pasnici, fericiti, veseli si cintind. Nu exista semne de confuzie sau de contradictie, fiecare respectind dreptul fratelui sau de a se ruga dupa cum ii place.
Dupa parerea mea, aici adevarata fraternitate umana este exprimata in conditii de neinchipuit, in mii de aspecte care n-as fi banuit niciodata ca exista, si totusi, din inimile acestor pelerini izvoraste iubirea, iar ochii lor dezvaluie o profunzime nesfirsita, pe care am putea s-o invidiem. Toti il slujesc pe Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu. In multe limbi diferite, si cel bogat, si cel sarac, si cel schiop, si ologul, si orbul. Un zimbet aduce intotdeauna un alt zimbet. De fapt, ei par surprinsi ca noi incercam sa le zimbim sau sa le raspundem la salut dupa obiceiul lor. Ma intreb sincer daca noi am putea zimbi intr-o asemenea situatie. Am putea, sau ne-am permite noi, oare, sa ne tirim pe coate si pe genunchi pina la Gange, slujind lui Dumnezeu cu fiecare suflare, abia reusind sa ne mai tinem sufletul impreuna cu trupul? Va intreb: am putea noi, oare?"

Nebiruita flacara a vietii - Anna Kretzulescu-Lahovary

 


Fragmente


[COPILĂRIA]

Căutarea de sine în primii ani ai copilăriei e un gest de curiozitate oarecum instinctiv. Revii cu blândețe și emoție la această ființă îndepărtată, încercând să-i povesteşti primele viziuni, primele sentimente ale copilului de demult.

Ce tulburare dulce mă învăluie la amintirea copilăriei mele! Acea fetiță ale cărei impresii le-am împărtăşit îşi reia locul în mine, mă aplec asupra ei cu un elan de tandrețe. Da, o iubesc şi mă amuză. Anii lungi care ne despart fac şi mai puternică această iubire.

Mi-aş dori să o mângâi, să o fac să zâmbească, fiindcă acum știu că o să aibă parte de necazuri, că o să verse lacrimi. În copilărie a fost înconjurată de iubire, de dreptate, de spiritul binelui, nu ştia nimic despre grosolănia gesturilor omenești, despre rănile destinului... Mi-aş dori să şterg pe moment tot ceea ce ea nu aflase încă şi să regăsesc dulcile impresii ale copilăriei mele.

Cu bucurie o reîntâlnesc pe fetița care eram, o privesc cu ochii plini de tandrețe, aş vrea să o dezmierd și să o acopăr de sărutări. Sunt singura care ştie ce simte, ce gândește. Ne reunim, eu și cu ea, în intimitatea care ne leagă. O iubesc, mă intrigă, mă amuză. Anii care ne despart îmi permit să dau frâu liber afecțiunii. Am impresia că şi fetița simte la fel față de mine, că e fericită să mă aibă aproape, că afecțiunea mea se adaugă sentimentelor de care este înconjurată.

                                                   ***

Această dedublare mă trimite înapoi, în vremea cea mai frumoasă a vieții mele. Sunt cea care eram atunci şi eul meu de azi se scaldă în acea oază de fericire din trecut.

Mă aplec asupra fetiței:,,Povesteşte-mi, spune-mi ce simțeai, ce ai văzut atunci.“ „Mă găseşti în interiorul tău. Avem acelaşi suflet care vibrează."

Dar primii ani sunt plini de secrete greu de pătruns, acoperiți de ceața luminoasă ce îngreunează căutarea.

Imaginile care ajung până la noi sunt clare, scurte, precise, vizuale şi emoţionale. Acestea sunt primele amprente puse pe un suflet abia deschis la viață.

S-ar zice că fantezia îşi îndreaptă puternicul fascicul de lumină către un punct învăluit în vapori de ceață și că acesta este mijlocul prin care acţionează asupra centrilor noştri nervoşi. Creierul primeşte o amprentă profundă, imaginea e gra- vată cu dalta. Viziunile sunt singurele luminoase pe un ecran acoperit de ceață. Le regăsesc în mine înainte de timpul pe care mi-l pot aminti, asemenea tablourilor din camera mea de copil, care au văzut multe zâmbete şi lacrimi. Le voi nota aici, căci îmi place să o revăd pe copilă, să o simt vibrând, minunându-se, suferind, să o atrag spre mine. Ea îmi vorbeşte, nu prin sunetul glasului, ci prin vibrații psihice pe care numai eu le pot simți. Amintirile sunt o emoție dulce.

Între noi nu există reținere sau mister. O iubesc. Această dragoste de sine e punctul de plecare al oricărei sensibilități.

În Evanghelie se spune: „lubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți." Această dragoste primează asupra tuturor celorlalte. Ea se află la baza tuturor acțiunilor  umane, este mobilul a tot ce se întâmplă în lume. În prima copilărie îl iubeam pe        Dumnezeu, mama mea mă învățase să mă rog la El. Îmi iubeam mama şi tatăl. Am învățat să îi iubesc prin intermediul dragostei lor pentru mine şi al devotamentului lor faţă de mine. Mi l-au arătat pe tot parcursul vieții. Bunătatea şi devotamentul nu sunt apanajul tuturor ființelor umane. Cei dăruiţi cu aceste calități au datoria de a înapoia darul lui Dumnezeu prin acte de milostenie, în numele beatitudinii pe care o aduc sufletului şi pentru binele pe care îl pot face în jurul lor.

Îmi iubesc ţara. Acest complex abstract care se concretizează prin ceea ce ne înconjoară, pământ, oameni şi ansamblul celorlalte lucruri. România este țelul acțiunilor tatălui meu, pentru această țară pe care o iubeşte munceşte neobosit. Caută să facă tot binele pe care i-l poate face, să evite erorile, să le îndrepte. Asemenea cuvinte îmi răsună fără întrerupere în urechi, sunt baza subconştientului nostru şi scopul către care se îndreaptă toate acțiunile, toate gândurile. Din această influență predominantă se dezvoltă patriotismul, mobilul care influențează spiritele în căutarea neîntreruptă a idealului. Copilul care crește sub o astfel de influență e îmbibat de el înainte chiar de a-l înțelege sau de a-l analiza. Aflată mereu în preajma părinților, participam la viața lor şi, astfel, eram martora acestei acțiuni nesfârşite de îndeplinire a datoriei, care îi făcea atâta plăcere tatălui meu, animat de sentimentul profund al patriotismului. Ascunsă într-un colț al biroului său, îmi amintesc că asistam la conversații între el și alți oameni de stat, pătrunsă de respectul pentru lucrurile importante care trebuie că se dezbăteau acolo, misterioase şi însemnate. Când cei mari sau cei mici veneau să-i ceară un sfat, un ajutor, tatăl meu le vorbea ca și copiilor săi, căci așa îi considera el pe toți românii. Dădea prioritate tuturor lucrurilor care aveau legă- tură cu țara lui. Era pătruns de simțul datoriei și al dreptului de a acţiona, căci fusese unul dintre bărbații care puseseră bazele României unite şi libere şi, ca urmare, țara îl înălțase în importante funcții de autoritate.


29 martie 2024

Douăzeci de ani în România -Maud Rea Parkinson

 



Fragmente: 

„Întotdeauna este foarte amuzant când au loc alegeri generale. Conservatorii și liberalii sunt ocupați până peste cap cu campania și pretutindeni se țin întruniri. Când începe ziua alegerilor, începe și distracția. Secțiile de votare sunt organizate în diferite părţi ale oraşului, fiind deschise încă de la 7 dimineața. Cine se duce să voteze devreme este mai înțelept. Înăuntrul secției de votare se află, pe lângă oficiali, câte un reprezentant al fiecărui partid, conservator sau liberal, care studiază atent fiecare votant și are grijă să voteze corect. Se practică foarte frecvent înşelătoria, așa că amândoi trebuie să fie atenți. Într-un fel sau altul, numele unor persoane de mult decedate sunt introduse pe listele electorale; am auzit pe cineva spunând la una dintre alegeri: „Pe vremea lui, tata nu avea drept de vot, bine că-i dau dreptul acum, când a murit".

După cum spuneam, este preferabil să votezi devreme - asta dacă vrei să-i eviți pe bătăuși. Agenții electorali nu se bazează întotdeauna pe principiul suaviter in modo, ci mai degrabă îl adoptă pe fortiter in re*. Aceştia angajează găști de bărbați (cunoscuți sub numele de bătăuşi) care, înarmați cu ghioage, sunt plasați la intrările în secțiile de votare, evident pentru a-i intimida pe cei care refuză să voteze așa cum dorește partidul. Nu-i deloc de mirare că spiritele se înfierbântă uneori și trebuie solicitat ajutorul armatei. În asemenea cazuri, soldații se aliniază în fața secției de votare și fiecărui alegător care are vreun băț, oricât de mic sau nevinovat ar părea, îi este confiscat înainte de a intra în secție. Dacă lucrurile par să ia o turnură amenințătoare și soldații nu se pot întoarce la cazarmă pentru masa de prânz, li se aduc cazane mari cu ciorbă, care li se serveşte cu bucăți mari de pâine. Soldații par să se bucure de această variație a monotonei lor activități, însă numai dacă nu se lasă cu capete sparte.

După alegeri, imediat ce noua putere s-a instalat, are loc înlocuirea generală a foștilor funcționari. Sunt schimbați cu toții, până și cel care aduce cafeaua de amiază de la cafeneaua alăturată. Noii miniștri și membri ai parlamentului au armate întregi de protejați, care vor și ei partea leului pe durata mandatului. E foarte ciudat să vezi intrând la Poștă, la Vamă sau în alte instituții publice numai fețe noi. Îți aduce aminte de jocul „General Post"*.

Fiecare schimbare de guvern este un semnal de reformă. Uneori este pur și simplu reformă în sensul literal al termenului, cum ar fi, de exemplu, cazul când guvernul recent instalat atacă stilul caligrafic predat în şcoli. Dacă liberalii au adoptat caligrafia înclinată, conservatorii, când ajung la putere, vor ține morțiș să se „reformeze" literele și să fie scrise în poziție dreaptă. Este ideea partidului in excelsis, ceea ce-ți aminteşte imediat de diferendele de opinie dintre Capetele Turtite și Capetele Ascuțite din Călătoriile lui Gulliver, cu privire la care-i capătul la care trebuie spart oul.”


******

În România e obiceiul ca femeile să poarte mărţişor în luna martie. Acesta este mai cu seamă o podoabă pen- tru fete și se găsesc tot felul de modele, de la cele simple, de sticlă sau lemn vopsit, până la bijuterii scumpe de aur şi argint decorate cu pietre prețioase. Așadar se pot găsi la orice preţ. Dar, indiferent de preţ, mărţişoarele se leagă cu un şnur fantezist, alb cu roşu, simbolizând culorile ideale ale tenului unui fete. Podoabele se poartă, de obicei, la încheietură, cu ciucuraşii albi şi roşii miş- cându-se la fiecare pas. La sfârşitul lunii, mărţişorul se dă jos, podoaba se păstrează cu grijă, iar şnurul se agață de un tufiş, ca să-l stropească roua cerului. Mărțișorul ar da, pare-se, mult râvnita culoare obrajilor mai trecuţi.

Obiceiul de a oferi mărţişoare în luna martie este atât de răspândit, încât de el nu se bucură doar bărbații mai tineri, care se grăbesc să le ofere dragei lor un cadou ce, în altă împrejurare, ar fi considerat o impertinență. Și cei mai în vârstă profită de ocazia de a oferi daruri pe care altminteri nu s-ar cuveni să le facă. Un exemplu foarte amuzant de asemenea imprudență s-a petrecut acum câțiva ani în Bucureşti, ajungând, fără exagerare, pe buzele tuturor.

Madame M., o frumusețe vestită din înalta societate, avea un sot, nici bogat, nici generos. Un mărţişor expus în vitrina giuvaergiului Resch i-a atras atenția și și-a dorit cu ardoare să-l aibă. Era o frumoasă bijuterie de aur, bătută cu safire. Madame M. i-a arătat-o soțului, care însă a refuzat fie și să întrebe prețul, încredinţat fiind că trebuie să fie foarte piperat. Acum, doamna avea un bon ami, un bărbat foarte bogat, care, auzind pro- blema, a implorat-o să accepte mărțișorul ca dar din partea lui. Ea a susținut că nu este posibil, pentru că ar stârni pe dată suspiciunile soțului. Cu toate acestea, perechea a discutat chestiunea, punând la cale un plan foarte ingenios.

Prietenul dnei M. i-a făcut o vizită lui Resch şi s-a înțeles cu acesta. Prețul bijuteriei era de 2 000 de franci, aşa că i-a plătit jumătate din sumă lui Resch, stabilind că, dacă dl M. venea să se intereseze de ea, să i-o vândă cu 1 000 de franci. Înarmată cu această informație, Ma- dame M. şi-a reluat asalturile și, în cele din urmă, şi-a făcut bărbatul să-i promită că, dacă mărţişorul putea fi achiziționat pentru 1 200 de franci, avea să i-l cumpere. Soţul era un cunoscător al pietrelor prețioase și s-a gândit că putea face liniştit oferta, căci era imposibil să fie acceptată. Cred că negocierile au fost deosebit de interesante. Se spune că Resch s-a purtat cu mare dis- creție și, după ce a cerut un pret stabilit aşa încât să nu stârnească suspiciuni, s-a dat bătut la 1 000 de franci.

În după-amiaza aceea de martie, nu exista în tot Bucureştiul un bărbat mai victorios decât dl M. Pe dru- mul spre casă, unde urma să-şi încânte soţia, nu s-a putut abține să nu se oprească la club, să se laude cu istețimea lui. A avut un public alcătuit dintr-o jumătate de duzină de bărbați, care nu s-au plictisit nici o clipă, pentru că era un chilipir adevărat și surprinzător. Cu toții au admirat îndelung mărţişorul. Câțiva îşi doreau foarte mult să-l aibă şi de aici au pornit complicațiile. DI M. a ținut seama, la început, de soţia lui și de plă- cerea pe care putea să i-o facă, dar, când cineva i-a oferit cu 500 de franci mai mult decât plătise, s-a lăcomit şi mărţişorul şi-a schimbat proprietarul.

Așa că dl M. s-a îndreptat spre casă fără rele pre simțiri. Soţia lui era o femeie rațională, iar un câştig net de 500 de franci avea cu siguranță s-o consoleze pentru mica dezamăgire legată de bijuterie. I-a spus plin de încântare povestea cea minunată, iar doamna a căzut pe dată pradă istericalelor. Bietul bărbat a putut doar să sune din clopoţel şi, în timp ce era readusă în simţiri, să reflecteze neajutorat că nu ai nici o şansă să înțelegi cum gândesc femeile.

Dacă este cineva curios cum a ajuns publică această poveste, pot să vă spun numai că lunga mea rezidență în România m-a învățat, printre altele, că în Bucureşti nu există secrete.

Mai există un alt obicei legat de primele nouă zile din luna martie. Fiecare fată îşi alege una dintre aceste zile ca ziua ei specială, iar vremea din ziua respectivă este considerată a-i arăta caracterul - vremea ploioasă sugerează că este predispusă să plângă imediat, vremea mohorâtă că este pesimistă, vremea însorită alternând cu ploaia că este schimbătoare şi aşa mai departe. Aceste nouă zile se numesc Babe, iar următoarele nouă le sunt rezervate bărbaților. Era foarte interesant să urmărești starea vremii în acele zile şi foarte distractiv când se potriveau (ceea ce se întâmpla frecvent) cu felul de a fi al persoanei care alesese o anumită zi.


26 martie 2024

Helminski – Inima cunoașterii

 „Atunci când un om împlinit întâlneşte un alt om împlinit, nu există luptă între ei.

Chiar dacă există deosebiri între ei, este totuşi prezent respectul, căci perfecţiunea unuia nu este opusă perfecţiunii celuilalt.”


22 martie 2024

10 THINGS TIME HAS TAUGHT ME

 10 THINGS TIME HAS TAUGHT ME

1. Most of our life is spent chasing false goals and worshipping false ideals. The day you realise that is the day you really start to live.
2. You really, truly cannot please all of the people all of the time. Please yourself first and your loved ones second, everyone else is busy pleasing themselves anyway, trust me.
3. Fighting the ageing process is like trying to catch the wind. Go with it, enjoy it. Your body is changing, but it always has been. Don’t waste time trying to reverse that, instead change your mindset to see the beauty in the new.
4. Nobody is perfect and nobody is truly happy with their lot. When that sinks in you are free of comparison and free of judgement. It’s truly liberating.
5. No one really sees what you do right, everyone sees what you do wrong. When that becomes clear to you, you will start doing things for the right reason and you will start having so much more fun.
6. You will regret the years you spent berating your looks, the sooner you can make peace with the vessel your soul lives in, the better. Your body is amazing and important but it does not define you.
7. Your health is obviously important but stress, fear and worry are far more damaging than any delicious food or drink you may deny yourself. Happiness and peace are the best medicine.
8. Who will remember you and for what, become important factors as you age. Your love and your wisdom will live on far longer than any material thing you can pass down. Tell your stories, they can travel farther than you can imagine.
9. We are not here for long but if you are living against the wind it can feel like a life-sentence. Life should not feel like a chore, it should feel like an adventure.
10. Always, always, drink the good champagne/ Cacao and use the things you keep for ‘best’. Tomorrow is guaranteed to no one. Today is a gift that’s why we call it the present. Eat, Drink (doesn’t matter what is in the glass) & Be Merry.
Donna Ashworth

02 martie 2024

Cărti-ce să citim, ce citim

 „Ce să citim?

Orice te atrage este bine să citești, pentru că există o rezonanță. Ai o carte pe care doar o vezi sau doar o atingi și simți că aceea e o carte care este pentru tine, în care poți să găsești informații benefice ție și de care te poți folosi. Risvan Vlad Rusu


„Acum cărțile par niște simple bibelouri în bibliotecă pe care le mai miști cumva să mai ștergi praful depus printre rafturi. Le cobori, le urci înapoi, le atingi, le mai mirosi. De unele îți mai amintești, îți mai creează o emoție, o amintire, o nostalgie. Altele însă, nu-ți mai spun nimic, și-au pierdut farmecul de odinioară.
Pentru că acum ai o tona de filme la dispoziție care nu-ți cer niciun efort intelectual. Alte vremuri, alți oameni, altă distracție. Înainte oamenii își tăiau din somn să mai prindă o oră de lectură în plus. Acum te trezești devreme să descarci ultimul episod din Shogun și să-l vezi la prima strigare, asta după ce ai stat ca pe ghimpi o săptămână după următorul episod. Și când te gândești ce căutate erau volumele Shogun și cum te subjugau imediat ce le începeai. Cum se vindeau ele pe vremuri pe ascuns prin librării. Dacă le aveai în casă, erai cineva, nenicule!
Înainte lumea citea, era ca un ritual. Își împrumutau cărțile cu inima strânsă, ca și cum și-ar fi dat o parte de suflet. Dar oamenii aveau atunci altă stare. O stare care acum nu mai e. Acum te uiți la film și impactul e altul. Superficial față de carte. Dar atât este la ora actuală. Un impact pe o oră sau două, după care treci la altul pe bandă rulantă. Însă multă maculatura vizuală în peisaj. Dacă nu știi să le filtrezi te uiți cu orele la toate prostiile de zeci de episoade apoi la final te întrebi cum de ai pierdut atâtea ore degeaba. Dar te uiți, cauți ceva bun și te amăgești că ai găsit, trebuie justificat abonamentul ăla că doar nu plătești în zadar. Îți faci timp pentru filme, nu ai încotro. Dacă mai ești pasionat și de muzică și de sporturi, ai încurcat-o. Îți mai trebuie vreo 24 de ore să le vezi și să le asculți pe toate!
Acum nu vă lăsați duși de nas pe aici. Shogun e super. Tocmai am văzut episodul 4, s-a lansat azi!”
Cristi Ciorcila

16 februarie 2024

Nu cred în.... dar cred în......

 „Nu cred în iubirea care este sărbătorită o dată în an, așa cum nu cred nici în iubirea demonstrată insistent în public. Nu cred în declarațiile făcute pe rețelele de socializare, în cadourile și florile oferite doar în zile de sărbătoare așa cum nu cred nici în cele oferite în semn de scuze după ce ai rănit omul pe care susții că îl iubești.

Eu cred în gesturile aparent neînsemnate, dar care înseamnă enorm. Cred în cina pe care o gătești atunci când vezi că celălalt este obosit, cred în tăcere atunci când celălalt este nervos, cred în sărutul de ,,bună dimineața", și ,,noapte bună", cred în mesajele de ,,mi-e dor de tine!" atunci când ai o zi aglomerată, cred în ,,va fi bine! Eu sunt cu tine!" atunci când celălalt se simte trist, descurajat, neputincios. Cred în gătitul în doi, în flori oferite în zile obișnuite, în seri în care privești filme siropoase doar pentru că ei îi plac și seri în care privești meciuri de fotbal pentru că el le adoră. Cred în sinceritate, în fidelitate și libertate. Libertatea de a spune ce simți, ce gândești, ce crezi, fiindcă știi că nu vei fi judecat sau ridiculizat, de a discuta ce te frământă, deranjează, supără. Cred în dialog. Cred în timp petrecut împreună, precum și timp petrecut separat, timp acordat hobby-urilor. Cred în îmbrățișări spontane și emoții sincere, în compasiune, respect, ajutor și evoluție. Cred în prezență, în atenție, timp acordat, energie și muncă. Fiindcă este o muncă să menții o relație. Uneori trebuie să lași de la tine, să ajungeți la un consens, e absolut normal, atâta timp cât aveți o relație echilibrată, fericită, sănătoasă.
Să iubești nu înseamnă doar zile roz, flori, bomboane, ci și zile cu nuanțe de gri, dar ce contează? Atâta timp cât ești ținut de mână și suflet, nu contează nuanțele zilelor.”
text preluat de pe fb

12 februarie 2024

Dragostea în vremea holerei film


„Vârsta nu are realitate decât în lumea fizică. Esența unei ființe umane rezistă la trecerea timpului. Viețile noastre interioare sunt eterne, adică spiritele noastre rămân tinere și viguroase, ca atunci când eram în floarea vieții.”

03 februarie 2024

"Darul iertării" Olivier Clerc

 "Să ne imaginăm că peste câteva secole sau milenii, după dispariția civilizației noastre și a tehnologiei sale, oamenii fac săpături și redescoperă câteva Cd-uri și Dvd-uri, singurele vestigii ale epocii noastre. Probabil că își vor spune că erau arme cu care se arunca sau un disc asemănător celor cu care aruncau vechii greci sau chiar o jucărie. Dar oare și-ar imagina ei măcar o clipă, informația invizibilă stocată pe aceste suporturi? Cum ar putea ei să bănuiască ce muzică, ce jocuri sau ce filme vor țâșni din aceste bucăți de policarbonat și aluminiu, odată inserate într-un aparat de citit?

************
Orgoliul nostru occidental ne împinge să ne credem superiori tuturor civilizațiilor care ne-au precedat, dar nu poate fi eliminată ipoteza-care apropo, întărește numeroase enigme nerezolvate ale trecutului- că acele culturi astăzi dispărute ar fi avut cunoștințe care le depășesc pe ale noastre și pe care știința noastră le ignoră cu totul."

****************

„Adevărata libertate nu constă în a reuși să controlez actele sau vorbele altora, ceea ce este imposibil, ci în a fi capabil să aleg în mod deliberat și conștient cum să reacționez la ceea ce mi se întâmplă. Cum reacționez la o ofensă, la o insultă, la un conflict, la o agresiune? Într-o manieră automată și inconștientă sau într-o manieră conștientă pe care o aleg?

********

„Între acțiunea celuilalt și propria noastră reacție există într-adevăr un spațiu de libertate, de alegere conștientă pe care mulți dintre noi nu-l cunosc, căci nu am fost sensibilizați în legătură cu el, și care face diferența între o mașinărie și o ființă umană; prima persoană reacționează automat imediat ce se apasă pe unul dintre butoanele sale; cea de-a doua poate învăța să își stăpânească reacțiile, ceea ce înseamnă a acționa conștient, și nu doar a reacționa mecanic.”

********

„Prin urmare, atunci când ne simțim neputincioși, dezavantajați, disperați, acesta este semnul că a venit timpul să încercăm contrariul a ceea ce am făcut până atunci, să ne îndreptăm către polaritatea opusă. Viața nu încetează să ne invite la a nu ne pune singuri limite, la a explora mai departe, la a avansa și la a progresa. Această evoluție este fără sfârșit, astfel încât, imediat ce credem că „am reușit”, că ne-am atins destinația, un nou drum se deschide deja în fața noastră. Nu este acest lucru minunat?”

************

Cere-ți, deci, iertare de la tine însuți, pentru toate judecățile pe care le emiți împotriva ta; adeseori, ele sunt versiuni interiorizate ale judecăților al căror subiect ai fost in copilărie. Ele sunt acelea care te fac atât de sensibil la opiniile altora și care, mai mult decât celelalte, îți fac viața un infern. Cere-ți iertare de la tine însuți din adâncul inimii, cât mai sincer cu putință."

21 ianuarie 2024

"Initierea" - Elisabeth Haich

    „O carte exceptionala ce a schimbat in bine viata multor cititori, datorita intelegerii profunde a vietii ce poate apare in urma citirii acestei carti.
    Evenimentele si experientele care duc la inflorirea spirituala a unei femei contemporane sunt prezentate in paralel cu amintirile dintr-o viata anterioara traite de ea ca preoteasa in Egiptul antic. O poveste intr-o alta poveste, in care descoperim in detaliu cum este pregatita pentru initiere tanara preoteasa, pas cu pas, pe masura intelegerii misterelor Universului.

    Desi este un roman initiatic usor de citit, cartea este extrem de utila datorita prezentarii unor informatii autentice, foarte rar publicate. ”




Fragmente 


"Observa oamenii din jurul tau. Unii vorbesc în permanenta de iubire si de bunatate, zâmbetul lor este blând, dar arogant. Ei nu uita niciodata sa reaminteasca cât sunt de „iubitori si de buni”. Dar totul se petrece doar la exterior! Ei poarta masca iubirii. Când trebuie sa treaca la actiuni, egoismul lor iese inevitabil la iveala, pentru ca ei sunt egoismul însusi.
Altii nu vorbesc niciodata de bunatate, nici macar nu se gândesc la ce înseamna sa fii bun. Totusi, tot ce spun ei, tot ce gândesc si tot ce fac decurge din bunatate, pentru ca ei sunt bunatatea însasi! Ei nu trebuie sa se gândeasca sau sa simta ce este bunatatea, tocmai pentru ca sunt deja una cu aceasta stare; nu vorbesc despre ea, dar tot ce spun, ce gândesc sau ce fac sunt manifestari ale bunatatii. "

*********************

"Este absurd sa te lamentezi pentru ceva care nu s-a produs!
Viitorul? Dar stii tu ce este viitorul? El se refera la evenimentele care nu s-au produs! De ce ai renunta la placerea de a trai pentru niste lucruri care nu s-au produs? Prezentul nu este deloc chiar atât de rau pentru tine. Bucura-te de viata, si sansele tale de vindecare vor creste."

20 ianuarie 2024

„Amintiri din pribegie” -Neagu Djuvara


Fragmente:

„Pe lângă munca de rutină a unei ambasade, avurăm deodată, cu câteva săptămâni înainte de sfârșitul războiului, o sarcină neprevăzută: aceea de a ne îngriji din punct de vedere consular de patru sute de tinere evreice din Transilvania de nord, predate de unguri nemților cu un an înainte pentru a fi trimise în lagăre de muncă și de exterminare. Erau eliberate acum grație eforturilor președintelui Crucii Roșii Suedeze, contele Bernadotte, nepotul regelui Suediei. Am văzut coborând din vapor, la Malmö, patru sute de stafii, fete care aparent nu mai aveau vârstă, dar pe care tinerețea le salvase totuși de la moarte, pe când mai toți apropiații dispăruseră sub ochii lor. De-abia atunci am avut cu adevărat conștiința monstruozităților ce putuseră avea loc într-una dintre țările cele mai civilizate ale Europei Occidentale.
Autoritățile sudeze le-au luat în primire pe toate aceste fete, repartizându-le, după caz, prin spitale, sanatorii sau cămine, și le-am văzut încet-încet cum se întremau. Problemele pe care ni le puneau nouă aceste sute de tinere cetățene românce care, în general, nu vorbeau decât ungurește, care-și căutau cu disperare rudele ce ar fi rămas în viață, în țară ori în străinătate, depășeau cu mult capacitățile micii noastre echipe.”

                                                    ****************



                                                **********************










 

16 ianuarie 2024

Ramtha "Cartea alba"

 Fragmente


"Intr-o bună dimineaţă, chiar înaintea răsăritului, în timp ce sunteţi încă în pat şi când liniştea va fi adâncă, încât va putea fi auzită, vă veţi trezi dintr-un vis, dar nu un vis în sens obişnuit; vă veţi scula şi veţi merge spre ferestrele slab luminate. Printre picăturile de rouă veţi putea privi dimineaţa încă întunecată, apoi cerul plin de promisiunea unei lumini strălucitoare. Privind roua ce scânteiază pe catifeaua închisă a eternităţii, veţi observa la orizont Luna care aşteaptă răsăritul unui astru mai strălucitor. Singuri, frisonând la contactul unui sentiment indescriptibil, sunteţi în picioare, contemplând viaţa care se trezeşte încet, în curând, veţi auzi un freamăt în crângul apropiat - ca şi voi pasărea s-a sculat devreme ca să poată saluta dimineaţa. Ea cântă speranţa şi bucuria prin câteva note melodioase. Acolo, în îndepărtatul orizont, munţii se conturează în violet ca nişte solitare sentimente ale vietii; ele sunt mari, liniştite şi puternice, înconjurate de o slabă lumină roz.
Uniţi cu această splendoare, care pur şi simplu există, voi nu veţi distinge nici un zgomot în afară de bătăile inimii în faţa admirabilului eveniment, strălucitorul, gloriosul din acea zi, ridicându-se la orizont. Perdeaua întunecoasă încet se destramă, stelele pălesc şi Luna magică îşi dăruieşte frumuseţea răsăritului ce se desfăşoară.
Sunteţi cu desăvârşire prinşi de clipa încântătoare, când dintr-o dată vă veţi spune: nu vor mai continua aceste dimineţi, fricile noastre, grijile noastre, visele şi iluziile vor fi nişte non-lucruri.
După toate acestea, răsare din spatele munţilor şi vedeţi o bijuterie de foc ale cărei raze ating valea frumoasă ca nişte mesageri ai speranţei; superbul Ra se ridica în cer, cerul îmbrăţişează toate tonurile de roşu şi de roz, pasărea cânta mai tare şi lumea întreagă se trezeşte în această dimineaţă agrementată şi cu o minunată briză.
In timp ce contemplaţi acest spectacol grandios, adevăr al tuturor acestor clipe, de al căror farmec sunteţi cuprinşi vă veţi lumina, vă veţi lua elanul, înţelegând deodată că voi sunteţi într-adevăr viaţa lui Ra; cum sunteţi paşnicele dar puternicele sentimente ale vieţii din îndepărtate orizonturi, cum sunteţi răsăritul, cu foşfăitul crengilor, picăturile de rouă, cântecul suav al păsării.
Si la răsăritul următor, vedeţi, Dumnezeu EU SUNT, şi veţi fi cuprins de o stare de conştiinţă cosmică nelimitată, identificat total şi definitiv cu forţa SUPREMA A LIBERTATII ABSOLUTE, unit cu Lumina, Puterea, Continuitatea nouă a acestei forţe, una este să auzi vorbindu-se despre un adevăr, alta este să-l realizezi. Cu toate acestea, la momentul cel mai puţin aşteptat, vă veţi scula şi contempla o asemenea frumuseţe pe cer, şi conştiinţa acelui adevar, prin pacea fiinţei va deveni realitate ... într-o bună dimineaţă. Atunci, cuvintele, confuziile, mâniile, renegarea de sine, cercetările, cărţile, instructorii, toate complexităţile relative la înţelegerea lui Dumnezeu vor lua sfârşit; în locul lor va fi o profundă cunoaştere ... imposibil de descris.
Dimineaţa voastră va veni, cum a venit şi pentru mine cândva !"

*****************
"Sufletul vostru cunoaşte adevărul care vi se potriveşte şi el o să vi-l comunice prin sentimente. Când un adevăr sună cum trebuie, sufletul se bucură."

***********************

"Si cine era Dumnezeul Necunoscut? Era eu ... dar de asemenea păsările în cuiburile lor de noapte, chiciura pe trestii, cerul de dimineaţă şi cerul de seară. Este Soarele şi Luna, râsul copiilor, genunchii de alabastru şi apa cristalină, mirosul de usturoi, de pielarie şi aramă. Mi-a trebuit timp până am înţeles, cu toate că erau mereu în faţa ochilor mei. Dumnezeul Necunoscut nu era, mi-am zis eu, nici dincolo de Soare, nici dincolo de Luna - era peste tot în jurul meu."

*********************
„Noţiunile de drept sau fals, de perfect şi imperfect create de om, sunt chiar acelea care au creat capcanele denumite culpabilitate şi remuşcare, care dintodeauna a împiedicat progresul omului. Dar eu vă spun următoarele: din tot ceea ce aţi făcut în cursul numeroaselor vieţi pe acest plan, nimic nu este rău, de altfel nici bun. Acestea au fost doar experienţe de viată, care au contribuit să vă facă aşa cum sunteţi în prezent - ceea ce, în adevăr, este lucru foarte preţios şi minunat.
Nu trebuie să doriţi vreodată să ştergeţi vreun episod din trecutul vostru. Pentru că acel conflict care a dat ocazia unei experienţe nenorocite, a dat naştere în sufletul vostru la frumoase şi nepreţuite perle de înţelepciune. Altfel spus, nu mai aveţi de trecut niciodată prin visele de ieri, să creaţi jocurile de ieri; voi le-aţi trăit şi înregistrat în sufletul vostru ca sentimente, cele mai autentice comori ale vieţii.
Fiecare în această lume - că este sărac sau diform, că este ţăran sau rege - a ales experienţa prin care să înveţe. Indata ce şi-o va însuşi, când v-a fi înţeles totul, el va căuta o altă experienţă, câştigând treptat o înţelegere lărgită şi mai profundă.
Faceţi după inima voastră, visele voastre, dorinţele voastre. Ascultaţi apelul sufletului vostru, oricare ar fi, până la sfârşit. Nu veţi fi judecaţi decât în măsura în care acceptaţi judecăţile altora în locul vostru. Si dacă le acceptaţi, este din propria voinţă - pentru nevoile experienţei voastre.
Tatăl este iubire şi el nu judecă. Tatăl este lipsit de bine şi rău, de aspectele pozitive şi negative. Tatăl este simplu fiinţa care este, şi această fiinţă cuprinde ansamblul de oameni, de acte, de gânduri, de emoţii; el cuprinde toate lucrurile!
De asemenea - iubirea de Dumnezeu, care este Viaţa, v-a aparţinut întotdeauna. oricât ar fi fost de mizerabile experienţele voastre, ele n-au împiedicat Soarele să răsară şi să-şi facă drumul pe cer, nici n-a împiedicat trecerea anotimpurilor, nici păsările să migreze sau piţigoiul să ţipe seara în timp ce lăsaţi storurile. Prin continuitatea a toate acestor lucruri puteţi înţelege că viaţa vă iartă întotdeauna şi că ea este pentru totdeauna.
Părăsiţi această adunare cu inima uşoară şi plină de dragoste.
Căci greutăţile au fost înlăturate de pe umerii voştri şi mântuirea este asigurată. Aflaţi că Dumnezeu vă iubeşte şi că v-a iubit întotdeauna. Aflaţi că nu sunteţi deloc răi, de altfel nici buni. Aflaţi că nu sunteţi nici perfecţi, nici imperfecţi. Aflaţi ca voi sunteţi pur şi simplu. Speraţi în prezenţa Tatălui în viaţa voastră de mâine, căci niciodată n-a lipsit în trecut. Si de fiecare dată când consideraţi iubirea, gândiţi-vă la mine, şi vântul se va ridica ca venind de nicăieri.
Lucrurile auzite, văzute, învăţate - este vorba de a le pune în aplicare cu simplitate. Cu cât veţi fi mai simpli, cu atât puterea voastră se va mări. Dacă doriţi ceva, cereţi ca acel lucru să vi se dea! Nici o fiinţă pe acest plan nu este obişnuită să vă dea. Cereţi Tatălui, prin Domnul-Dumnezeul fiinţei voastre, şi cunoaşteţi că v-a fost dat. Faceţi cererea în templul interior, în liniştea spiritului vostru; Tatăl vă va auzi negreşit.”

*******

„Trecutul nu trăieşte în dvs. în acest prezent decât sub formă de înţelepciune. Prin el aţi câştigat în înţelepciune. De asemenea, în acest prezent - acum sunteţi mai mare ca oricând. În el cunoaşterea este superioară prezentului de ieri. Sunteţi în acest moment suma totală a cunoştinţelor dvs., în fiecare moment din exprimările dvs creaţi ceva nou - o nouă aventură în emoţie - în aşa fel încât să mai creşteţi în înţelepciune.
Învăţaţi maestre, să trăiţi în prezent. Fiţi minunaţi în această viaţă şi faceţi experienţa de dvs înşivă. Călăriţi vântul, trimiteţi un gând pe Lună, cu entuziasm depuneţi un gând minunat pe Soare, ca să ştie cine sunteţi. Aşezaţi-vă pe o stea. Vorbiţi cu apa. Toate acestea sunt dvs, toate acestea sunt Dumnezeu, toate acestea sunt viaţa. ”

***********************

"Voi trăiţi într-o infimă galaxie. Şi cei ce cred că umanitatea constituie singura viaţă în ea, dau proba de obrăznicie. Calea Lactee însăşi are 10 miliarde de sori şi fiecare sistem solar cuprinde planete purtătoare de viaţă.
Nici o cifră nu este capabilă să arate exact numărul sistemelor solare. În mod absolut nu există nici o cifră care să poată exprima numărul tuturor planetelor mari ori mici şi a vieţilor ce le adăpostesc. O asemenea cifră nu există pur şi simplu pentru că Dumnezeu este infinit. Pentru a înţelege infinitatea lui Dumnezeu, percepţia voastră trebuie să transceadă timpul, distanţa, măsurile, pentru că în realitatea mai vastă asemenea factori nu există.
---------------------------------------------------------------------------------------------
Dacă vreţi să-l vedeţi pe Dumnezeu în fiinţa Sa intactă şi infinită, vizualizaţi infinitatea spaţiului – spaţiul fiind fluviul gândului care înconjoară toate cele văzute, care susţine şi dă naştere la tot ceea ce este.
Toată lumea vorbeşte de spaţiu ca de neant. Când se întreabă: Cine este această putere prin care toate lucrurile se orânduiesc în sisteme orbitale? Cine susţine Pământul în vid? Cine susţine calea Lactee şi cei 10 miliarde de sori? Cine menţine Soarele în poziţia lui? Ce este această mare cale pe care vine Lumina? „Neantul”, vi se va răspunde. Neantul? Să mi se arate un neant, un non lucru capabil să ţină vii miliarde de sori şi planetele lor!"

Cartea se poate descărca în pdf