Radu Rosetti
Din Monografia Parohiei Brusturoasa, scrisă de preotul Sachelar Gheorghe Hanganu în anul 1915, răzbate, ca iarba prin piatra de hotar fals, dorința de unire a românilor din regat cu frații lor din teritoriile aflate sub dominația austro – ungară (comuna băcăuană Brusturoasa era situată chiar la granița cu imperiul dualist).
„Acest pământ păstrat de la strămoșii noștri este brăzdat de ape ale căror isvoare se află de cele mai multe ori tot pe pământ românesc, dar sub stăpânire străină. Când bunul Dumnezeu va asculta ruga noastră, munții Carpați, care astăzi ne fac hotarul dinspre apus, a căror fălnicie se întinde pe tot pământul și ceasul nostru va bate, ne vor părea niște coline mici. Frumos e idealul nostru și orice bun român îl visează, numai să ne ajute bunul Dumnezeu să-l împlinim mai curând – și atunci isvorul râului Trotuș nu va mai curge cu murmurul lui așa de duios, de parcă ar vrea să imiteze tânguirile românilor de sub jugul străin. Atunci va curge lin și vesel, iar murmurul său va fi ca o horă a unirei jucată la Alba- Iulia.” – După cum observăm, preotul Hanganu avea și harul de a povesti viitorul .
Radu R. Rosetti, fiul scriitorului Radu Rosetti, s-a născut la 20 martie/1 aprilie 1877 în satul Căiuți, plasa Trotuș, județul Bacău. A absolvit Liceul Național din Iași, Școala de Artilerie și Geniu și Școala Superioară de Război.
La vârsta de 30 de ani s-a căsătorit cu Ioana Știrbei , nepoata fostului domnitor al Țării Românești – Barbu Știrbei. Tatăl ei, prințul Alexandru Știrbei, îi lăsase moștenire un teren central în București, iar mama , Maria Ghika – Comănești, moșia Brusturoasa (județul Bacău) și Mândrești, lângă Tecuci. Despre Ioana Radu Rosetti (Știrbei), preotul Hanganu scria în monografia sa, întocmită acum un veac : „Din mica ei copilărie, ea n-a avut alt gând decât ajutorarea celor nevoiași, celor fără de sprijin. Rămânând orfană de tată și mamă din frageda-i copilărie, spiritul ei era îndreptat numai spre bine. Astfel a făcut spital (după căsătoria cu Radu R. Rosetti, precizăm noi), la care vizita și medicamentele erau gratis, a înzestrat bisericile cu cele necesare cultului, precum alte fapte de mărinimie.”
După decretarea mobilizării în vederea participării armatei române la al doilea război balcanic, Ioana Radu Rosetti a format la Brusturoasa un comitet de subscripție pentru ajutorarea femeilor ai căror soți erau pe câmpul de onoare.
*********************
În anul 1914, Ioana Radu Rosetti moare. Avea doar 29 ani. A plecat la nașterea celui de-al patrulea copil , îmbogățind familia cu un suflet și cerul – cu un altul.
În Brusturoasa, Ioana și Radu R. Rosetti s-au îngrijit de sănătatea populației din comună, au sprijinit învățământul, biserica, dar și oranizarea unor frumoase acțiuni cultural- educative.
La curtea de la Șugura se făceau cursuri de țesătorie, croitorie, gospodărie și agricultură, cu durata de un an sau doi. După încheierea lor, fetele merituoase primeau câte o mașină de cusut.
Școala din Brusturoasa se înființase în anul 1864, în fostul local al primăriei. Era construită din lemn, acoperită cu șindrilă și lipsită de cele necesare unei bune funcționări. În anul 1904 s-a construit din cărămidă un nou local de școală, cu două săli mari de clasă, cancelarie și locuința învățătorului. Grație prințesei și Comitetului de patronaj al școlii, lângă grădinița din localitate a fost înființată o cantină școlară la care luau masa zilnic 20-30 de elevi. La serbarea Pomului de Căciun, în fiecare an erau distribuite haine elevilor săraci. Acestea și alimentele necesare cantinei erau dăruite de administrația moșiei Brusturoasa.
Anul 1920 marchează încheierea lucrările de reparație a școlii (localul fusese avariat în timpul războiului), iar anul 1925, construcția a încă două săli de clasă, școala devenind, grație ajutorului dat de familia Rosetti, Ministerul Instrucțiunii și Prefectura județului Bacău, una dintre cele mai frumoase din județ.
Întru amintirea celor căzuți în Războiul din 1877-1878, 1913 și 1916-1918, generalul Radu R. Rosetti a înzestrat școala cu rafturi, lucrate în lemn de stejar și ulm, așezate în sala de intrare a școlii. În ele au fost așezate cărțile bibliotecii școlare și materialul didactic ce cuprindea în anul 1933 și 50 de fotografii din Primul Război Mondial. În mijlocul acestor rafturi erau așezate trei plăci de marmură pe care erau săpate, cu litere de aur, numele celor 155 de ostași din Brusturoasa , căzuți pe câmpul de onoare, dintre care locotenentul Eremia Gheorghe, sublocotenenții Coman Vasile și Hanganu Ion.
Mândru era Rosetti și de cei cinci civili de pe moșia sa , care, refuzâd să fie călăuze pentru armata austro-ungară , au devenit, prin jertfa lor, călăuze pentru români.
Biblioteca școlii purta numele „General R. Rosetti” și dispunea de 697 volume, dăruite de proprietarul moșiei Brusturoasa, sau procurate prin “Casa Școalelor “. La finele anului școlar, premiile erau asigurate în mare parte de Radu R. Rosetti și distribuite personal elevilor merituoși. Cei mai buni dintre ei, însoțiți de un învățător, vizitau în vacanță orașe din țară , costurile fiind suportate tot de general.
Copiii orfani care încheiau cursul primar cu rezultate bune erau trimiși de generalul Rosetti la Școala Normală pentru a deveni învățători (maiorul Petru Butucaru, eroul care în 1944 și-a pierdut viața în luptele de la la Câmpia Turzii, era unul dintre ei ).
Membrii corpului didactic al școlii desfășurau o intensă activitate. Cercul cultural “Gheorghe Eremia “ își ținea ședințele lunare la școlile din Brusturoasa, Palanca, Ciughieș, Cotumba și Agăș. La unele ședințe, deși nu era membru, participa și Radu R. Rosetti, “contribuind la lămurirea chestiunilor puse în discuție, dând sfaturi și îndrumări folositoare“ . Se recenzau cărți, se țineau conferințe pe teme de interes școlar și de cultură generală, dar și de igienă, de prevenire și combatere a bolilor – atunci când lua parte și personalul dispensarului din satul Cotumba.
În ziua de 30 aprilie, 1933, la școala din Brusturoasa a avut loc prima ședință a Cercului cultural regional, la care au luat parte 80 de învățători din școlile zonei Palanca–Moinești, Târgu – Ocna, dar și personalități din alte domenii. Renumitul matematician Gh. Țițeica, membru al Academiei Române , a vorbit despre rolul învățătorilor, generalul Rosetti a prezentat “Câteva păreri despre lucruri școlare“, Al. Băluță, directorul școlii Brusturoasa, Ștefan Varga și Ecaterina Rădulescu au prezentat romanul lui Liviu Rebreanu “Pădurea Spânzuraților “. După activitate, mulți participanți s-au deplasat la Palanca pentru a depune flori la mormântul eroului.
Cele mai importante edificii din Brusturoasa erau:
– Biserica purtând hramul Nașterea Maicii Domnului (zidită din piatră și cărămidă în anul 1872, pe locul vechii biserici din lemn). În anii 1988-1989, în timpul preotului Balcanu Vențel, a fost zidit pridvorul (cel vechi era din lemn) , iar Toma Lăscoiu a repictat biserica.
În curtea bisericii se află mormântul lui Neculai Teodoreanu, preotul parohiei Brusturoasa în perioada 1867 – 1890, iar în cimitir, mormântul fratelui său, Alexandru (bunicul scriitorilor Ionel și Păstorel Teodoreanu).
-Școala – clădire zidită în anul 1904 și reparată în anii 1925 și 1944. Localul actual, cu încălzire și apă curentă, a fost construit în 1969, în timpul directorului Alexandru Stoian. Pe data de 9 iunie 2001, Școala Brusturoasa a primit denumirea “Ioana Radu Rosetti “. La festivități a participat și Elisabeta Varlam, una dintre fiicele soților Rosetti. Avea 83 de ani. Serbarea a fost un regal. Doamna Elisabeta Varlam mi-a oferit atunci cel mai frumos dar: cartea generalului Radu R. Rosetti “Mărturisiri (1914-1919) “, ediție îngrijită de Maria Georgescu. își amintește nonagenara Maria Stoian, învățătoare la Școala Brusturoasa în perioada 1944- 1979.
-Clădrea gării. Zidită din piatră cioplită, purta numele arhitectului ei – Elie Radu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 25 august 1944, a fost distrusă de armata germană în retragere. De menționat că, înainte de proiectarea ei, inginerul Elie Radu (membru de onoare al Academiei Române ) a construit calea ferată Târgu Ocna – Palanca, terminată în anul 1896.
– Conacul Ioanei Știrbei (Ioana Radu Rosetti). Construit din bârne, se afla pe valea pârâului Șugura, aproape de vărsarea în râul Trotuș. După Al Doilea Război Mondial, comuniștii au făcut ce știau ei mai bine. L-au demolat. Lemnul recuperat a folosit la înălțarea „Școlii de 4 ani” din satul Buruienișul de Sus. Încă o dată, familia Rosetti contribuia la înălțarea unei școli.
-Societatea de Cooperativă și Credit (Banca Populară Brusturoasa). Înființată în anul 1904, a contribuit, prin acordarea de împrumuturi, la ridicarea multor case în locul celor distruse de Primul Război Mondial.
-Clădirea Primăriei . A fost ridicată în anul 1936 din cărămidă.
– Dispensarul Ioana Radu Rosetti. Amplasat pe partea dreaptă a pârâului Cotumba, construit, dotat și întreținut de Ioana și Radu R. Rosetti, a fost primul dispensar apărut pe Valea Trotușului, de la Ghimeș la Comănești. Un dispensar modern, cu medic, asistentă și moașă. Avea și paturi pentru bolnavi, iar cei cu venituri mici primeau medicamente gratuit.
-Biserica cu hramul Sfintei Troiți, de la poalele munților Cotumba. A fost zidită în anul 1771 de jupânul Grigore Crupenschi Vel Paharnic. Sub starețul Pahomi (un fost haiduc) a devenit schit. Un schit cu doar șapte călugări, ne spune părintele Teodor. Biserica era loc de închinăciune pentru ei numai duminica. În restul zilelor, se rugau în peșteri din Munții Cotomba, numai de ei știute. Din anul 1916, sfântul locaș e mănăstire de maici.
Crescut în spiritul religiei stăbunilor, Radu R. Rosetti a vizitat în mai multe rânduri mănăstirea. I-a dăruit în jur de 300 de hectare și cerul de deasupra acestora . Exista o cărare spre Brusturoasa, numită “Cărarea domniței“. Mulți cred că domnița era frumoasa prințesă Ioana Radu Rosetti (Știrbey).
Comuna Brusturoasa ne atrage atenția și cu cele două monumente închinate eroilor din Primul Război Mondial: Unul mare (“Monumentul Victoriei “) , cu efigia lui Ferdinand , Mihai Viteazul , Ștefan cel Mare, Decebal și Traian, altul mic, în formă de cruce, ridicat în anul 1935 de “foști combatanți”. Pe crucea de piatră, sculptorul D.D. Leorde a „desenat” harta României Mari, turnată în bronz , înnobilat de cuvintele: Onoare și glorie sătenilor localnici: Dumitru Roșu, Tinca V. Matei, Mihai Țăranu, Catrina I. Socaci și Neculai Ion Atomulesei, care, în octombrie 1916 au preferat tortura și moartea prin sabia inamicului, decât să folosească drept călăuză inamicului, contra fraților și patriei lor.
De menționat că, în perioada ocupației, austro-ungarii au ridicat în satul Cuchiniș (comuna Brusturoasa) un monument. Pe soclul înalt de trei metri , un leu de piatră, cu capul îndreptat spre Moldova, simboliza forța armatei imperiale (pentru cei care visau să extindă “închisoarea popoarelor”, zebra ar fi fost un simbol mai potrivit).
După încheierea războiului, românii au coborât leul de pe soclu și l-au întors cu capul spre apus (spre apusul Imperiului Austro –Ungar). Pe soclul rămas liber a fost amplasat “Monumentul Victoriei “.
