PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

27 decembrie 2012

A "înnebunit" netul?

De la un timp pe pagina de facebook îmi apar tot felul de reclame, unele chiar mai "deochiate" cu cereri de "prietenie" de la "gagici". 

Pe blogger îmi apar iar tot felul de reclame care sunt suprapuse, astfel încât trebuie multă atenţie ca să intru pe ceea ce vreau şi nu pe reclame.

Iar acum "colac peste pupăză" la lista mea de bloguri, apar unele pe care eu nu le-am adăugat pentru că sunt în alte limbi pe care nu le cunosc .

Şi de când au schimbat interfaţa de la blogger nu mai pot scoate blogurile pe care nu mai vreau să le urmaresc, nu din blogroll ci din lista de bloguri. 

Ştie cineva cum le pot elimina că eu am numai buton de adăugare?   

 

24 decembrie 2012

Deschideţi portiţele



Să aveţi o zi de luni pink (lunea pink de la karmapolice).

Sărbători cu bine şi binecuvântate!!!!

21 decembrie 2012

Yalda

Chiar dacă a fost azi noapte e interesant de aflat despre "cea mai mai lungă noapte în Iran"


"Shab-e Yalda, cea mai lungă noapte în Iran.
Shab-e Yalda, sau Shab-e Chelleh, este o sărbătoare persană ce marchează solstiţiul de iarnă, cea mai lungă noapte, celebrată în fiecare an pe 20 sau 21 decembrie în Iran."


Continuare pe Oriens.ro.

Am găsit articolul la Shakuka, dar pe pe f.b, nu pe blog.

08 decembrie 2012

Hag Urim Sameah!



Hanuka   
Jewish Year 5773: sunset December 8, 2012 - nightfall December 16, 2012

 


Despre sărbătoarea de Hanuka citiţi aici.

Hag Urim Sameah! (Sărbătoarea Luminilor veselă)

Hanuka Sameah! (Hanuka veselă) 

01 decembrie 2012

Oare de ce sunt de acord cu ce e scris in articol?


"Poate ca in clipa asta nu sunt prea mandra de tara mea.Poate am prea multe frustari, am fost martora la prea multa umilinta.
Sa spun ca sunt mandra ca m-am nascut in Romania? Sunt destui ipocriti si fara mine.Sa spun ca n-as pleca din tara mea pentru nimic in lume?Nu m-ar crede nimeni si nu m-as crede nici eu…"

Mai departe citiţi articolul Adelinei.

23 noiembrie 2012

Refugii

  Din romanul "Refugii" de Augustin Buzura:

"....toţi avem defecte, slăbiciuni, neîmpliniri. Uneori în clipele de mizantropie, mă gândesc că dacă fizicul ar fi oglinda defectelor noastre, dacă ne-am transforma după ele, am arăta îngrozitor. E bine totuşi să nu ignorăm nici calităţile, să ni le cunoaştem. Atâtea câte sunt... Dumneavoastră din păcate vedeţi numai defecte. Sigur, ele traumatizează, dar aşa spre curiozitatea mea personală, n-aţi găsit nici un om pentru care să merite să faceţi orice. Aţi admirat vreodată pe cineva fără rezerve?
    - Da, zise Ioana fără să se gândească prea mult. Aproape pe toţi la început. Le acordasem credit sută la sută. Nu i-am suspectat, nu i-am privit cu rezerve. Ei m-au obilgat să le scad mereu din ceea ce le dădusem în alb... Îmi lipseşte instinctul de conservare. Mă aruncam aşa ca într-o apă, vara în plină caniculă. Poate e vina mea că am tot pierdut."

Şi eu acord persoanelor pe care le cunosc credit sută la sută. 
Şi de multe ori încep să scad.  
E vina mea că îmi lipseşte instinctul de conservare sau e vina lor?

Pe Augustin Buzura îl voi urmări azi, 23.11.2012, la emisiunea lui Victor Ciutacu "Vorbe grele".

      

18 noiembrie 2012

Viața fără pc și fără internet

"Viața fără calculator se numește evul mediu. Sau Renașterea. Dacă Fred Flintstone se poate adapta la epoca mea stând în blugi în fața unui laptop pipăind tastatura până dă de Wilma, eu nu mă văd scobind în piatră ca el să dezvelesc figura consortului, oricum nu s-ar recunoaște în sculptură !"

Mai departe la mixy.

16 noiembrie 2012

Anul nou islamic 2012


1434 AH: 15 noiembrie 2012

Anul nou islamic este un eveniment cultural prin care musulmanii sărbătoresc prima zi din Muharram, prima lună din calendarul Islamic. Mulți musulmani comemorează în aceasta zi Hajira , sau migrația lui Mahomed în orașul Medina.
Ras as-Sana (în arabă: رأس السنة ) este celebrarea anului Hijri.

 continuare aici

Oare aşa e ca în clipul următor, nu se fac urări?


10 noiembrie 2012

SÂMBĂTA CU AMINTIRI (36)

Ploieştenii mei, oare în clădirea din faţă era Liceul Sanitar?
Dacă nu, aduceţi-mi aminte pe unde era!!!



Poza e făcută la turul istoric şi arhitectural ”La pas prin trecutul Ploieştilor” organizat de Lucian Vasile.
Chiar dacă nu a fost vremea prea frumoasă, nici nu ştiu când au trecut două ore "de amintiri"!!!!

05 noiembrie 2012

Lunea pink :))


Lunea pink porneşte de la karmapolice.

Foto de pe f.b.

O zi de luni  şi o săptămână pink!!!

31 octombrie 2012

Iertarea

"Se cuvine sa iertam nu numai in gand ci si cu sufletul. Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.
 
Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava. Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune v-a iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug.
 
Cum daruiesti asa primesti. Razbunandu-te te faci egal cu adversarul. Iertandu-l te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta.  

Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand  oferim libertate. Sa alegi calea iertarii,  pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile."

                                                                                                                        Valeriu Popa

26 octombrie 2012

Aed Mubarak – Aed Fericit!


"Eid Al-Adh'ha” (Festivalul sacrificiului sau Marele Bairam)
Despre această sărbătoare citiţi aici.
 



PS Dacă e ceva care nu e corect să scrieţi la comentarii, ştiu îmi fac "mea culpa"  a început de ieri 25 octombrie 2012, dar nu am avut timp ieri. 


 

20 octombrie 2012

Autoportret într-o oglindă spartă

Fragment din articolul cu acelaşi titlu de pe blogul "Lupul alb"

"N-am prevăzut că, într-o zi, aş putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi. Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă întelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate."

                                                                              Octavian Paler 

15 octombrie 2012

RepublicaPloieşti.net

Weekendul care a trecut am fost la Ploieşti. Şi chiar dacă nu  a fost soare, ci vreme mai mohorâtă, a fost o vreme de bună pentru plimbare. Astfel că am făcut un tur istoric al centrului oraşului împreună cu b.d. şi cu Mihaeladm

O parte pe care nu am vizitat-o o prezintă Lucian în postarea "Blocul Cinemascop şi străzile obturate" de pe blogul RepublicaPloieşti.net.     

O să iau o poză de acolo pentru că sunt sigură că nu o să se supere.

    
După tur am răsfoit o carte despre Toma Socolescu şi următoarele:

şi bonus un album de poze al unui soldat german (din cel de-al doilea război mondial) în care printre alte poze personale sunt şi fotografii din Ploieşti. 
 

30 septembrie 2012

Sărbătoarea corturilor

"Sukkot (1-8 octombrie 2012/ 15-22 Tishrei) este o sarbatoare de opt zile, dintre care primele si ultimele doua implica stricta respectare a regulilor religioase. Se locuieste intr-o sukkah, o locuinta temporara, timp de sapte zile, timp in care se comemoreaza calatoria de 40 de ani a evreilor in desert, catre Israel, perioada in care nu au putut sa-si construiasca un adapost permanent. Peretii acestei sukkah sunt in mod normal facuti din lemn sau din panza si tavanul este facut din crengi taiate. Trebuie lasate gauri intre crengi pentru ca oamenii dinauntru sa poata vedea stelele. Toate mesele trebuie mancate in sukkah si se spune o binecuvantare speciala. De asemenea, se binecuvanteaza cele patru specii: palmier, mirt, salcie si lamai."

(nota mea- cele de mai sus se întâmplă la evreii ultrareligioşi)



 
Filmul Ushpizin (musafir în aramaică)

"In Jerusalem's orthodox neighborhoods, it's Succoth, seven days celebrating life's essentials in a sukkot, a temporary shack of both deprivation and hospitality. A devout couple, Moshe and Mali, married nearly five years and childless, are broke and praying for a miracle. Suddenly, miracles abound: a friend finds Moshe a sukkot he says is abandoned, Moshe is the beneficiary of local charitable fundraising, and two escaped convicts arrive on Moshe and Mali's doorstep in time to be their ushpizin - their guests. The miracles then become trials. Rabbinical advice, absolution, an effort to avoid anger, and a 1000-shekel citron figure in Moshe's dark night of the soul." 
 aici 

 HAG SAMEAH !!!

25 septembrie 2012

Yom Kippur 2012


În seara asta începe sărbătoarea evreiască Yom Kippur. Postul (post negru) începe din ajunul zilei de 10 Tishrei (25 septembrie 2012) şi se încheie când se văd pe cer 3 stele. Yom Kippur durează în general 25 de ore.


"Denumirea ebraică a sărbătorii vine de la Yom – zi şi Kipurim- a acoperi, a ispăşi."
sursa

"Yom Kippur este Ziua Rascumpararii. Aceasta zi a fost stabilita pentru a aduce impacare intre oameni, si pentru a reafirma relatia dintre oameni si Dumnezeu. Regretele sincere exprimate in aceasta zi vor rascumpara orice greseala a oamenilor impotriva creatorului lor. Intreaga zi este interzis sa mananci, sa bei, sa porti pantofi de piele, sa folosesti machiaj, parfum sau lotiuni, sa ai relatii sexuale si sa te speli. Ziua se incheie cu suflatul din shofar. Se obisnuieste ca in saptamanile de dinaintea postului sa-ti ceri iertare de la toti cei pe care i-ai fi putut jigni de-a lungul anului care a trecut."
"In ciuda faptului ca este o zi de post, nu este o zi trista." 

Un articol despre cum se sărbătoreşte acestă zi pe site-ul Acumtv.

Rugăciunea "Kol Nidrei" (toate jurămintele) - în interpretarea unui mare tenor american Jan Peerce.




 Gmar hatima tova ve Tzom kal! 

17 septembrie 2012

16 septembrie 2012

Pentru "Anonim"

“În definitiv, toate diferenţele dintre iudei şi creştini n-au fost ele exagerate de fanaticii ambelor părţi? Toţi trăim sub acelaşi Dumnezeu şi hrănim aproape aceleaşi capacităţi spirituale. Evrei sau neevrei, toţi avem acelaşi Dumnezeu.”

Einstein din cartea “Albert Einstein: creatorul universurilor”,  de H.G. Garbedian, 1939, p.267).

Alte citate ale lui Einstein, pe blogul "Dincolo de materie".

Acest citat l-am găsit "la fix", pentru  ca anonimul de la postarea mea anterioară, căruia i-am şters comentariul, să mai citească înainte de  a comenta necuviincios.  

15 septembrie 2012

SHANA TOVA!!!! - for all my jewish friends

"Rosh Hashanah (16 septembrie 2012/ Tishrei 1-2) este anul nou evreiesc. 

Spre deosebire de celelalte sarbatori evreiesti, Rosh Hashanah este de natura foarte personala. Multe sarbatori evreiesti celebreaza sau comemoreaza evenimente care au afectat poporul evreu la nivel national. 

In timpul acestei sarbatori, evreii trebuie sa reflecteze asupra experientelor din anul precedent si sa-si evalueze in mod scrupulos actiunile - bune si rele. 

Rosh Hashanah este un moment in care trebuie sa-ti reevaluezi viata, atat din punct de vedere etic cat si religios, sa te rogi lui Dumnezeu pentru iertarea faptelor rele din trecut si sa te obligi sa te schimbi in bine in anul nou care abia incepe. 

Rosh Hashanah trebuie sa fie sarbatorita intr-un spirit de optimism. Se mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. 

Cele o suta de sunete impresionante produse de suflatul din shofar (corn de berbec) in fiecare din cele doua zile de Rosh Hashanah sunt destinate sa ne "trezeasca" in mod simbolic, ca sa putem reflecta si deveni mai buni."

sursa jen.ro


Cum se sărbătoreşte Rosh Hashana:



 

12 septembrie 2012

Miercurea fără cuvinte


Pe plaja de la Tuzla pe care o puteţi vedea aici!
Mai multe poze de miercuri la Carmen.


05 septembrie 2012

Cugetare

"Cel mai greu îmi este atunci când văd că oamenii nu vor să facă nimic pentru ei, mi-a fost greu să înţeleg de ce unii aleg să le fie rău pentru că “asta este viaţa”, mi-a fost greu să înţeleg că există şi oameni care nu îşi asumă responsabilităţi. Eu mă adresez acelor suflete care ştiu că viaţa poate fi altfel şi fac demersurile pentru a reveni pe drumul lor. Pe aceştia îi admir şi mă bucur de fiecare succes a lor."
                                                       Wayne Dyer
de aici

27 august 2012

Alegeţi

Aici


sau aici 

Ce "zgomot" vă place? 
Cel din clip sau cel pe care îl face acel domn cu pălărie pe plajă? 
Ăsta mai lipsea în zgomotul şi dintre comercianţii de pe plajă!!! 
Era aşa de supărat că îi cântase unuia, iar acela nu i-a dat nimic. 

Filmarea de la Tuzla, iar poza e făcută la Eforie Nord.
Dacă vă uitaţi la tot clipul veţi vedea şi plaja de la Tuzla.

25 august 2012

????

Eu merg la o nuntă unde cred că îmi vor "bubui" creierii de muzica de acolo, dar pe unii dintre voi vă las să ascultaţi muzica asta relaxantă, iar eu mă voi "concentra" să mi-o aduc aminte pe asta.


Nu înţeleg de ce la nunţi, petreceri şi alte paranghelii muzica trebuie dată la maxim să nu se mai înţeleagă "om cu persoană". Acu' vreo doi ani am plecat de la o cumetrie, iar anul ăsta de la o petrecere pentru că muzica era atât de tare că şi corpul parcă intrase în rezonanţă cu zgomotul de la boxe. La un moment dat nici muzica nu se mai înţelegea.  
Să nu credeţi că nu îmi place muzica de la nunţi, la unele chiar m-am simţit foarte bine, chiar mai şi dansez, dar mă "înnebuneşte" volumul mare la muzică.

Îmi explică cineva treaba asta cu muzica tare?

23 august 2012

Lămurire

Vreau să trec pe hartă locurile pe care le-am vizitat!
Ce site-uri ştiţi? 

21 august 2012

Dezamăgire sau ce???

Am încercat ca pe blog să nu postez despre politică dar face parte din viaţă şi sunt prea revoltată. 
Ce pot spune despre ziua de azi?
Frustrare, dezamăgire şi cei care sunteţi de acord mai completaţi!!!!!
Aş fi vrut ca cei care ţin cu base, să-mi explice raţionamentul lor, dar nu chestia aia tâmpită că 10 milioane care nu s-au prezentat au fost de partea lui (care de altfel nici nu sunt atâţia) că asta nu o cred. Cunosc persoane care nu s-au dus la vot de LENE.  
Dar m-ar interesa părerea lor. Să excludem că ar fi vorba de base.
Atunci când un om te minte mai vrei să ai de-a face cu el? Atunci când cineva spune cu gura lui într-o zi ceva şi în altă zi altceva, mai poţi avea încredere în acel om. Şi asta nu numai o dată. Cum să te conducă un astfel de om când nici nu ai vrea să mai ai de-a face cu el. Cei care sunt de partea lui aşa fac şi acasă la ei? Le spun copiilor minciuni? Da uitasem, reevaluaeză situaţia. Dar cam multe reevaluări.
Am fost de acord cu ce a scris Ciutacu până la un punct.
Ce pot face eu dintr-un mic orăşel de provincie împotriva nedreptăţii la acest nivel? 
Am fost la vot! 
Dacă mâine ar fi miting în oraşul meu, cu siguranţă aş merge sau dacă aş fi stat în Bucureşti aş fi mers cu siguranţă.   

Poate ne mai liniştim uitându-ne la cele două icoane de la Mănăstirea Celic Dere:


Icoana Eleusa

Şi cea a lui Iisus, care după cum se spune se curăţă singură
Despre Mănăstirea Celic Dere citiţi în Formula As.

Karma police, n-am uitat ce m-ai rugat!!! 

       

20 august 2012

Lunea pink- Yammi, yammi

Vreţi?
Făceţi-vă!!!!
Reţeta e uşoară şi e a mea, n-am luat-o de nicăieri !!!!
Să vă spun ce e? Cred că o să ghiciţi!
 
Ideea de lunea pink de la karma police.

18 august 2012

Eid ul-Fitr!

despre această sărbătoare musulmană aici.
Ghici, ghicitoarea mea!!! Unde este făcută poza?
Citiţi şi postarea de la Shakuka aici.

06 august 2012

Blog închis temporar!!!

Pentru o săptămână! 
Plec în vacanţă şi fac pauză de net!!!!!
Să ne citim sănătoşi!

O melodie super cu Maher Zain!!!! Şi versurile şi mai şi!!!!!


03 august 2012

Despre adopţie -2

Pentru ca am văzut că am avut comentarii multe la postarea anterioară, am zis să continui şi astfel să-i dau un răspuns şi lui Minnie.

Copilul meu a fost lăsat de "doamna care l-a născut" în maternitate. 
Cei de la Protecţia copilului l-au dat în plasament unui asistent maternal.
Noi l-am văzut prima oară la un an şi o lună.

De la naştere până "ni s-a făcut cunoştinţă", adică a fot liber la adopţie, cei de la Protecţia copilului au căutat părinţii lui, bunicii şi nu mai stiu  ce alte grade de rudenie care au "renunţat" la el. Acum nu ştiu dacă asta se face la toţi copii (atunci ştiam) sau numai la cei a căror doamne care i-au născut nu au fost de găsit. La al meu aşa  a fost, că doamna plecase peste hotare şi nu mai dăduse nici un semn, aşa că a trebuit să ajungă pe la părinţii ei care au "renunţat" la copil.

Eu între timp mi-am schimbat mult felul de a gândi în sensul că acum cred că Dumnezeu ne-a dat acest copil, ca să fie al nostru. Eu sunt sigură că am fi iubit orice alt copil pentru că ne plac copii, dar acesta  a fost să fie al nostru.
Şi de ce zic aşa? Pentru că înaintea noastră o familie a adoptat o fetiţă de vârsta la care scrisesem noi că am vrea să fie copilul pe care vrem să-l adoptăm. Dar acea fetiţă este blondă cu ochii deschişi, în schimb copilul nostru, după cum spuneau la început cei care ne vedeau seamănă cu tatăl lui, adică cu soţul meu.

La început când am făcut cererea am fost întrebaţi ce am vrea să fie copilul, fată sau băiat. Pe moment n-am ştiut ce să răspundem, dar pentru că trebuia scris ceva, am scris fată cam de 2 ani. Mi se părea mai uşor să fie la 2 ani, dar să ştiţi că dacă vrei să iei un copil tot de mic trebuie luat, de cum îl abandonează. Sunt anumite probleme (depinde de fiecare copil, poate la unii nu) ale perioadei în care copilul stă în plasament şi nu are dragostea părinţilor şi de care se dezobişnuiesc greu.

După o anumită perioadă am fost chemaţi să dăm iar un test (că a trebuit să dăm şi teste, nu cunoşteam încă copilul) şi am fost întrebaţi dacă ne-am schimbat părerea cu privire la ceea ce vrem să adoptăm. Bineînţeles că am răspuns că nu contează. Ieşind din clădire my husband îmi spune, citez: "ce-ar fi să avem un băieţel, de un an şi brunet". Mă credeţi sau nu exact aşa a fost. Situaţia a fost în aşa fel încât prima oară l-am văzut numai eu, iar  a doua zi şi soţul meu. Când am ajuns acasă my husband mă întreabă :"ei, cum e? Cum să fie, exact cum l-ai descris".  
            

Daniel Roxin: Cea mai mare colectie de retete raw - vegane

Daniel Roxin: Cea mai mare colectie de retete raw - vegane: 545 de retete - băuturi, aperitive, mic dejun, gustari, supe si ciorbe, pâinici, sosuri, feluri principale și deserturi. Poftă bună!  ...

31 iulie 2012

Despre adopţie

De mult aş fi vrut să scriu despre acest subiect, dar poate acum i-a venit timpul. Şi m-a făcut să scriu acum această postare faptul că un comentariu nu mi s-a aprobat pe un site.

O mare companie din România alocă pe lună o anumită sumă pentru unele proiecte care rezolvă anumite probleme şi cel care are cele multe voturi obţine suma. Până aici bine şi frumos mai ales că o şcoală din oraşul meu a reuşit să câştige această  sumă şi să amenajeze grădina din faţa şcolii.

Am găsit într-o lună un proiect care se referă la adopţie. Nici asta nu-i rău! Dar în ce constă acest proiect? De a organiza seminarii în câteva reşedinţe de judeţ unde să se dezbată teme referitoare la adopţie, să convingă anumite persoane să adopte copii. 

Am lăsat şi eu un comentariu care nu a fost pe placul sau a celor care au iniţiat proiectul sau a administratorilor site-ului şi care bineînţeles nu a apărut.
În comentariu spuneam (aproximativ) că am trecut printr-un lung proces de adopţie, că persoanele care vor să adopte nu cred că au nevoie de seminarii ci de schimbarea legii adopţiei.  

Să vă spun cât a durat adopţia copilului nostru? De la începutul anului 2005 până în mai 2007! În 2005 am depus cererea de adopţie, în 2006 l-am cunoscut şi l-am luat acasă, (după câteva luni după ce l-am văzut prima oară) iar abia în 2007 s-a terminat "procesul de adopţie" devenind "legal" copilul nostru. Să zicem că am fost noi mai ghinionişti că în 2005 s-a aplicat noua lege a adopţiilor, poate acum nu mai durează chiar aşa de mult, dar nu cred că seminariile conving ca să fie mai mulţi copii adoptaţi.


 

30 iulie 2012

Relax...

 ......pentru o zi de luni pink Cred că ne trebuie!!!!!



ideea de pink monday karmapolice
Urmăriţi tot clipul pentru că imaginile sunt superbe.

Update Ironicblonde ne-a tradus începutul clipului. Mulţumesc!  
  
"Este o scurtă biografie a bărbatului din imagine - Georg Deuter....spune că s-a născut la 1 februarie 1945, în Germania postbelică, în oraşul Falkenhagen. A învăţat singur de mic să cânte la chitară, flaut, armonică şi în general, la orice instrument de care putea face rost. Însă la modul serios s-a apucat de muzică abia la 20 de ani, dupa ce a suferit un accident de maşină. Primul său album a fost lansat în 1970, purtând nepretenţiosul titlu "D" .Aşa a început cariera muzicala a lui G. Deuter în care acesta a pus bazele unui nou gen de muzică, experimentând cu diverse instrumente. Acesta a fost inceputul stilului New Age în muzică - un mixaj de sunete emise de diverse instrumente electronice şi acustice, împletite cu sunete din natură."

26 iulie 2012

Rugăciunea – transferul grijilor

"Rugăciunea este un mod de a fi. Ne raportăm la ea uneori prea simplist, prea utilitarist, ca în păgânism, unde preotul cerea de la zei să aducă ploaia; comunicai cumva pe interese cu divinitatea. Rugăciunea înseamnă cu mult mai mult. E o convorbire cu Dumnezeu, pe care Îl iei părtaş la viaţa ta. Îţi deschizi sufletul în faţa Lui. Te împrieteneşti cu el şi Ţi-l iei tovarăş de drum. Nu e potrivit ca de cum începi să spui rugăciunea, să ceri. Să soliciţi ceva. În primul rând, trebuie să mulţumeşti. Să mulţumeşti că exişti, că ţi-a mai dăruit Dumnezeu o zi însorită, că vezi lumina şi frumuseţile lumii. Sunt atâtea motive de mulţumire în viaţa ta, doar să ţi-o priveşti de mic copil şi până unde eşti azi, şi vei vedea cât de mult poţi să mulţumeşti. 
Şi mai există o rânduială a rugăciunii: recunoaşterea vinovăţiei. Rugăciunea nu poate să se împlinească dacă nu-ţi recunoşti vina. Nu poţi să-L încarci pe Dumnezeu cu problemele tale, cu nevoile tale, cu viaţa ta, dacă nu ţi-o asumi. Iar ca să ţi-o asumi, trebuie să-ţi recunoşti greşelile. Zilnic ne încărcăm cu lucruri bune, cu lucruri rele, ne tot încărcăm. Când ne încărcăm prea mult şi ne slăbesc puterile şi nu mai putem duce greul, să luăm povara asupra noastră şi prin noi să o punem, prin rugăciune, asupra lui Dumnezeu. Este un transfer extraordinar! Descărcarea asta permanentă de toate grijile, până ce rămâi uşor şi curat. Prin faptul că-L încarci pe Dumnezeu cu poverile tale nu înseamnă că devii nepăsător, că nu-ţi mai pasă, dimpotrivă, te raportezi cu atât mai esenţial şi mai corect faţă de El. Dumnezeu vrea să rezolve toate problemele noastre."
Pr. Iustin Miron, stareţul Mănăstirii Oaşa

de pe blogul Apostolat în Ţara Făgăraşului

25 iulie 2012

Leapşă cu trenuri

Am văzut la Mihaeladm o  leapşă "cu trenuri". Şi cum să nu o preiau eu când şi azi după nişte ani tot mai visez că merg cu trenul. Da, chiar visez. Am avut o perioadă după ce am luat repartiţia şi am venit în Moldova când mergeam cu trenul săptămânal. Am prins şi din perioada dinainte de revoluţie când nu aveam weekend-ul prelungit ca acum cu sâmbăta, numai duminica aveam liber, eu sâmbăta (că era zi scurtă) plecam acasă. Câteodată nu stăteam nici 24 de ore că ajungeam seara iar a doua zi la 14 aveam trenul înapoi. Câteodată mai plecam şi noaptea dar era mai obositor că ajungeam la 6 dimineaţa şi trebuia să merg la serviciu.   

Dar să răspund:

1. Când ai mers ultima dată cu trenul? Mergi frecvent?
Ultima oară cu trenul am mers anul trecut când soţul meu era plecat la Buzău, iar noi am plecat după el. 

Am luat copilu' şi am plecat. De acasă până la Bacău am mers cu o ocazie, că nu aveam microbuz, am  ajuns la gară plină de nervi de la ocazie că mirosea a motorină în maşină, am mers şi cu geamurile deschise că era şi cald şi de la miros, m-am cam certat şi cu şoferul că îmi cerea mai mult decât trebuia. 

A trebuit să mai stăm cred că vreo trei sferturi de oră până să-l anunţe, că se forma din Bacău şi mergea la Bucureşti. Copilu' bineînţeles că nu avea stare, cu energia lui. Se anunţă că garează trenul şi mergem la peron. Acolo trenul era cum se zicea odată cu "bouvagoane", adică necompartimentat (că am observat că cele compartimentate sunt din ce în ce mai rare deşi eu pe acelea le preferam) şi supraetajat. Ajungem la tren şi stau şi mă uit ca "viţelul la poartă nouă" că uşile erau închise. Stau eu vreo câteva secunde, după care mă uit la un adolescent care era într-un grup pe peron. Nu a trebuit să vorbesc, că şi-a dat seama ce se întâmplă şi mi-a arătat să apăs pe un buton şi s-au deschis uşile. O fi zis că oi fi coborât din vârful muntelui de habar nu am. Daca ar fi ştiut cât am circulat eu cu trenul dar "pe vremea mea" era manual nu cu butoane. Ha, ha!!!

Apoi în tren cu copilu' cu energia lui, care nu avea stare să stea într-un loc!!! Îi citisem povestea cu d-l Goe şi dacă începea să se plimbe îi ziceam " Goe stai cuminte!"

Nu, nu merg frecvent.


2. Cum ți se pare mersul cu trenul?
Nu îmi mai place să merg cu trenul, probabil că am mers prea mult şi acum cu noile vagoane care mie mi se par incomode, nu, nu.

3. Când ai apela la tren în defavoarea maşinii?
În cazuri excepţionale cum a fost cel descris mai sus.
Prefer cu maşina pentru că al meu copil nu are ce face în maşină, trebuie să stea cuminte.

4. Ai mers vreodată cu nașu`?
Oho, ho!!! Să fiu eu sănătoasă!!!! Cu acceleratul nu prea aveam curaj decât dacă eram mai mulţi în gaşcă, dar cu personalul de noapte oho, ho. Erau dăţi când îi dădeam naşului, mai luam şi bilet, iar dacă se întâmpla să nu vină şi să-l capseze, biletul îl umezeam şi apoi îl călcam că nu se mai vedea data pe el. Mai făceam rost şi de la alţii de bilete necapsate. Şi mi-a mers, că nu am avut probleme. Păi cum mergeam eu acasă săptămânal ar fi trebuit să dau trei sferturi din salariu pe tren.

5. Știi noile denumiri ale trenurilor?
Decât Inter Regio (sper că am scris bine).

Aş avea de scris enorm de mult la subiectul cu trenurile. Să mă mai gândesc!

Da, odată mergeam la Ploieşti, (până să ne luăm maşină), ajungem în gară la Buzău, iar soţul meu coboară, nu mai ştiu de ce. La un moment dat trenul porneşte iar my husband îmi făcea cu mâna de pe altă linie ca să văd că nu e în tren. Pe vremea aceea încă nu erau mobilele să comunicăm. Am ajuns la Ploieşti am luat un taxi să ajung unde trebuia, că aveam bagaje, iar după o jumătate de oră apare şi el pentru că pe atunci circulau multe trenuri. De atunci am avut o problemă cu coborâtul din tren şi mai ales când am mai mers la mare că acolo nu erau trenurile aşa de dese ca pe partea Moldovei. 

La un an după repartiţie (timp în care am stat la cămin de nefamilişti) mi-au dat o garsonieră. Aşa că eu când veneam de acasă mai aduceam câte ceva: haine, jaluzele, veselă şi ce îmi mai trebuia ca să-mi fac un pic de confort. Ca să îmi fie mai uşor cu bagajele (cînd veneam cu trenul de noapte) mă dădeam jos din trenul de la Bucureşti în Comăneşti, iar până la Moineşti mai erau 8 km mă suiam în altul, pentru că a existat şi tren de persoane între Comăneşti şi Moineşti. În autobuze nu prea aveam loc cu bagajele mele. Eu tot timpul căram. Dar şi înainte căram, că rufele le spălam la Ploieşti, până m-am stabilit la garsonieră. "Ehe, he voinicii mei" ce vremuri, dar au fost frumoase.

De vreo două ori am întâlnit-o şi pe Loredana Groza care se urca de la Oneşti şi mergea la Bucureşti pentru concerte. Era foarte sociabilă şi plăcută.

Am muuulte amintiri cu trenurile dar cred că deja postarea asta e cam lungă.

Cine doreşte, cine pofteşte poate prelua leapşa fără să nominalizez.





19 iulie 2012

Ramadan 2012

"Ramadan in 2012 will start on Friday, the 20th of July and will continue for 30 days until Saturday, the 18th of August.
Based on sightability in North America, in 2012 Ramadan will start in North America a day later - on Saturday, the 21st of July.
Note that in the Muslim calander, a holiday begins on the sunset of the previous day, so observing Muslims will celebrate Ramadan on the sunset of Thursday, the 19th of July."


O vizită în  "Turcia" :))


Am fost la o moschee

 Am întâlnit şi o "cadână"

Cu care am băut o cafea.

Ramadan Mubarak!!!

O altă postare despre Ramadan am făcut-o aici.

13 iulie 2012

Yedid Nefesh


Rugăciune de sâmbătă în religia iudaică. 

Picturile din clip sunt foarte frumose. 
Nu ştiu cine interpretează şi nici ale cui sunt picturile.
Poate aflăm!!


Yedid Nefesh (Hebrew: יְדִיד נֶפֶש y’did nefesh) is the title of a piyyut
It is usually sung on the Jewish Sabbath.

Yedid Nefesh av harachaman, Beloved of the soul, Compassionate Father,
meshoch avdechah el retzonechah, draw Your servant to Your Will;
ya'arutz avdechah kmo ayal, then Your servant will hurry like a hart
yishtachave el mul hadarecha, to bow before Your majesty;
ye-erav lo yedidotecha, to him Your friendship will be sweeter
minofet tzuf v'chol ta-am. than the dripping of the honeycomb and any taste.



sursa traducerii wikipedia