Nu cred în.... dar cred în......

 „Nu cred în iubirea care este sărbătorită o dată în an, așa cum nu cred nici în iubirea demonstrată insistent în public. Nu cred în declarațiile făcute pe rețelele de socializare, în cadourile și florile oferite doar în zile de sărbătoare așa cum nu cred nici în cele oferite în semn de scuze după ce ai rănit omul pe care susții că îl iubești.

Eu cred în gesturile aparent neînsemnate, dar care înseamnă enorm. Cred în cina pe care o gătești atunci când vezi că celălalt este obosit, cred în tăcere atunci când celălalt este nervos, cred în sărutul de ,,bună dimineața", și ,,noapte bună", cred în mesajele de ,,mi-e dor de tine!" atunci când ai o zi aglomerată, cred în ,,va fi bine! Eu sunt cu tine!" atunci când celălalt se simte trist, descurajat, neputincios. Cred în gătitul în doi, în flori oferite în zile obișnuite, în seri în care privești filme siropoase doar pentru că ei îi plac și seri în care privești meciuri de fotbal pentru că el le adoră. Cred în sinceritate, în fidelitate și libertate. Libertatea de a spune ce simți, ce gândești, ce crezi, fiindcă știi că nu vei fi judecat sau ridiculizat, de a discuta ce te frământă, deranjează, supără. Cred în dialog. Cred în timp petrecut împreună, precum și timp petrecut separat, timp acordat hobby-urilor. Cred în îmbrățișări spontane și emoții sincere, în compasiune, respect, ajutor și evoluție. Cred în prezență, în atenție, timp acordat, energie și muncă. Fiindcă este o muncă să menții o relație. Uneori trebuie să lași de la tine, să ajungeți la un consens, e absolut normal, atâta timp cât aveți o relație echilibrată, fericită, sănătoasă.

Să iubești nu înseamnă doar zile roz, flori, bomboane, ci și zile cu nuanțe de gri, dar ce contează? Atâta timp cât ești ținut de mână și suflet, nu contează nuanțele zilelor.”

text preluat de pe fb

Dragostea în vremea holerei film

„Vârsta nu are realitate decât în lumea fizică. Esența unei ființe umane rezistă la trecerea timpului. Viețile noastre interioare sunt eterne, adică spiritele noastre rămân tinere și viguroase, ca atunci când eram în floarea vieții.”

"Darul iertării" Olivier Clerc

 "Să ne imaginăm că peste câteva secole sau milenii, după dispariția civilizației noastre și a tehnologiei sale, oamenii fac săpături și redescoperă câteva Cd-uri și Dvd-uri, singurele vestigii ale epocii noastre. Probabil că își vor spune că erau arme cu care se arunca sau un disc asemănător celor cu care aruncau vechii greci sau chiar o jucărie. Dar oare și-ar imagina ei măcar o clipă, informația invizibilă stocată pe aceste suporturi? Cum ar putea ei să bănuiască ce muzică, ce jocuri sau ce filme vor țâșni din aceste bucăți de policarbonat și aluminiu, odată inserate într-un aparat de citit?

************

Orgoliul nostru occidental ne împinge să ne credem superiori tuturor civilizațiilor care ne-au precedat, dar nu poate fi eliminată ipoteza-care apropo, întărește numeroase enigme nerezolvate ale trecutului- că acele culturi astăzi dispărute ar fi avut cunoștințe care le depășesc pe ale noastre și pe care știința noastră le ignoră cu totul."

****************

„Adevărata libertate nu constă în a reuși să controlez actele sau vorbele altora, ceea ce este imposibil, ci în a fi capabil să aleg în mod deliberat și conștient cum să reacționez la ceea ce mi se întâmplă. Cum reacționez la o ofensă, la o insultă, la un conflict, la o agresiune? Într-o manieră automată și inconștientă sau într-o manieră conștientă pe care o aleg?

********

„Între acțiunea celuilalt și propria noastră reacție există într-adevăr un spațiu de libertate, de alegere conștientă pe care mulți dintre noi nu-l cunosc, căci nu am fost sensibilizați în legătură cu el, și care face diferența între o mașinărie și o ființă umană; prima persoană reacționează automat imediat ce se apasă pe unul dintre butoanele sale; cea de-a doua poate învăța să își stăpânească reacțiile, ceea ce înseamnă a acționa conștient, și nu doar a reacționa mecanic.”

********

„Prin urmare, atunci când ne simțim neputincioși, dezavantajați, disperați, acesta este semnul că a venit timpul să încercăm contrariul a ceea ce am făcut până atunci, să ne îndreptăm către polaritatea opusă. Viața nu încetează să ne invite la a nu ne pune singuri limite, la a explora mai departe, la a avansa și la a progresa. Această evoluție este fără sfârșit, astfel încât, imediat ce credem că „am reușit”, că ne-am atins destinația, un nou drum se deschide deja în fața noastră. Nu este acest lucru minunat?”

************

Cere-ți, deci, iertare de la tine însuți, pentru toate judecățile pe care le emiți împotriva ta; adeseori, ele sunt versiuni interiorizate ale judecăților al căror subiect ai fost in copilărie. Ele sunt acelea care te fac atât de sensibil la opiniile altora și care, mai mult decât celelalte, îți fac viața un infern. Cere-ți iertare de la tine însuți din adâncul inimii, cât mai sincer cu putință."