How you treat your mother is how life will treat you

 How you treat your mother is how life will treat you.

She is the root - the first source of love and forgiveness.

She held you when you couldn’t walk,

held you when the world hurt,

and hid her own fears so you would feel safe.

Your mother is a reflection of your soul.

What you sow in her, you will reap in yourself.

And yet, how often we forget to look at her with tenderness,

to ask how she feels,

or to thank her for all that she has given,

even though no one ever gave her anything.

Maybe you’ll never know how many times she cried,

how many times she had to be strong when she didn’t want to be,

how many tears she hid behind a smile.

You saw her as a woman capable of everything,

not knowing that sometimes she just wanted to rest -

just wanted a hug, with no explanations or conditions.

Life gives back everything we give,

especially what we give - or deny - to the one who gave us life.

Treat her with love, patience, and respect.

Don’t interrupt her when she speaks.

Don’t judge her for what she couldn’t be - she did the best she could with what she had.

And if she’s gone,

speak to her soul.

Tell her everything you didn’t say.

A mother’s love never disappears -

it only changes form,

lingering in the air,

waiting to be remembered with gratitude.

Remember:

How you treat your mother

is how life will teach you to love.

And nothing hurts more than realizing too late

that no one ever loved you

the way that woman did -

the one you once called Mom.

Cum te porți cu mama ta așa te va trata viața.

Ea este rădăcina - prima sursă de iubire și iertare.

Ea te-a ținut în brațe când nu puteai să mergi,

te-a ținut când lumea a durut,

și-a ascuns propriile temeri ca să te simți în siguranță.

Mama ta este o reflexie a sufletului tău.

Ce ai semănat în ea, vei culege în tine.

Și totuși, cât de des uităm să o privim cu tandrețe,

pentru a întreba cum se simte,

sau să-i mulțumesc pentru tot ce mi-a dat,

chiar dacă nimeni nu i-a dat niciodată nimic.

Poate nu vei ști niciodată de câte ori a plâns,

de câte ori a trebuit să fie puternică atunci când nu a vrut să fie,

câte lacrimi a ascuns în spatele unui zâmbet.

Ai văzut-o ca pe o femeie capabilă de orice.

neștiind că uneori voia doar să se odihnească -

Am vrut doar o îmbrățișare, fără explicații sau condiții.

Viața ne dă înapoi tot ce dăruim,

mai ales ceea ce dăruim - sau negam - celui care ne-a dat viață.

Tratați-o cu dragoste, răbdare și respect.

Nu o întrerupe când vorbește.

Nu o judeca pentru ceea ce nu a putut fi - a făcut tot ce a putut cu ceea ce a avut.

Și dacă ea a plecat,

vorbește cu sufletul ei.

Spune-i tot ce nu i-ai spus.

Dragostea unei mame nu dispare niciodată -

Îşi schimbă doar forma.

persistă în aer,

așteptând să fie amintit cu recunoștință.

Amintiți-vă:

Cum te porți cu mama ta

așa te va învăța viața să iubești.

Și nimic nu doare mai tare decât să realizezi prea târziu

că nimeni nu te-a iubit vreodată

modul în care acea femeie a făcut -

cea căreia i-ai spus odată mamă.

sursa https://www.facebook.com/groups/915814495181187/permalink/24880605651608736 

A Thread Only You Can Weave

 

Every encounter,

every word,

every step you take

is a thread in the tapestry of life

only you can weave.

Even the shadows

that stretch long across your days

carry purpose.

They teach patience,

reveal hidden strength,

and carve quiet hollows

where understanding grows.

The love you give,

the love you lose,

the love that returns in unexpected forms,

all of it moves like a river,

shaping the contours of your soul.

No moment is wasted.

No gesture meaningless.

The small,

the unnoticed,

the fleeting,

they, too, are sacred.

You are not drifting without a purpose.

You are walking a path.

You are a story unfolding,

thread by thread,

step by step.

Trust the unseen pattern.

Trust that even the storms belong.

Your life is not random.

It is a work of intention,

a quiet miracle unfolding,

every thread sacred,

every step holy,

every moment a thread only you can weave.

~ 'A Thread Only You Can Weave' by Spirit of a Hippie

Mary Anne Byrne

Un fir pe care doar tu îl poți țese

Fiecare întâlnire,

fiecare cuvânt,

fiecare pas pe care îl faci

este un fir în tapiseria vieții

numai tu poți țese.

Chiar și umbrele

care se întind mult peste zilele tale

poartă un scop.

Ei învață răbdarea,

dezvăluie puterea ascunsă,

și sculptează goluri liniștite

unde înțelegerea crește.

Dragostea pe care o dăruiești,

dragostea pe care o pierzi,

dragostea care revine în forme neașteptate,

totul se mișcă ca un râu,

contururile sufletului tău.

Nici un moment nu este pierdut.

Niciun gest fără sens.

Cel mic,

neobservat,

trecătoare,

şi ele sunt sacre.

Nu plutești fără un scop.

Mergi pe o cale.

Ești o poveste care se desfășoară,

fir cu fir,

pas cu pas.

Ai încredere în modelul nevăzut.

Ai încredere că chiar și furtunile aparțin.

Viața ta nu este întâmplătoare.

Este o lucrare de intenție,

un miracol liniștit desfășurându-se,

fiecare fir sacru,

fiecare pas sfânt,

în fiecare clipă un fir pe care doar tu îl poți țese.

~ "Un fir pe care doar tu îl poți țese" de Spirit of a Hippie

Mary Anne Byrne

As the Day Comes to a Close

As the day comes to a close,

may we appreciate and be grateful for…

The breath that carried us,

the body that held us,

the earth that steadied us.

The faces of those we love,

the hands that reached for ours,

the voices that reminded us we belong.

The laughter that lifted us,

the silence that steadied us,

the endurance that carried us through.

The light of morning,

the shelter of night,

and the tender space in between.

All that was spoken and unspoken,

remembered and forgotten,

known and yet to be revealed.

And as this day comes to a close,

may gratitude be our resting place,

our quiet prayer,

our way home.

~ 'As the Day Comes to a Close' by Spirit of a Hippie

Mary Anne Byrne

Pe măsură ce ziua se apropie de sfârșit

Pe măsură ce ziua se apropie de sfârșit,

să apreciem și să fim recunoscători pentru...

Respirația care ne-a purtat,

corpul care ne-a ținut,

Pământul care ne-a stabilit.

Fețele celor pe care îi iubim,

mâinile care au ajuns la ale noastre,

vocile care ne-au amintit că aparținem.

Râsul care ne-a ridicat,

tăcerea care ne-a statornicit,

rezistența care ne-a purtat prin.

Lumina dimineții,

adăpostul nopții,

și spațiul tandru dintre ele.

Tot ce a fost spus și nespus,

amintit și uitat,

cunoscut și încă de dezvăluit.

Și pe măsură ce această zi se apropie de sfârșit,

Fie ca recunoștința să fie locul nostru de odihnă,

rugăciunea noastră liniștită,

drumul nostru spre casă.

~ "Pe măsură ce ziua se apropie de final" de Spirit of a Hippie

Mary Anne Byrne

The World Can Wait

 

Slow down

There is no urgency here.

The deadlines,

the messages,

the noise,

They will all still be there when you return.

But your peace,

your presence,

your well-being,

These can slip away quietly, if you’re not paying attention.

So pause.

The world can wait.

You don’t need to chase everything at once.

You don’t need to carry it all right now.

Breathe.

Be here, now.

This moment is enough.

Life isn’t meant to be a race from one task to the next.

It’s meant to be lived,

felt,

noticed...

One quiet moment at a time.

Take another breath

And allow yourself the gift of stillness.

You are here,

And that is enough.

„The World Can Wait'” by Spirit of a Hippie (FB)

Reflex 13

 

Mărțișor

 

Poezie de N. Volenti apărută în anul 1877 în Revista Convorbiri Literare.

sursa Arcanum

Poezii pentru suflet - CONFRUNTARE

•  

Poezii pentru suflet -„Călătorie în timp”

 Călătorie în timp

De milioane de ani călătoresc,

Trec prin scenarii de neconceput.

Un capăt de linie și-un alt început,

Un suflet matur la care tânjesc.

Urc și cobor într-un carusel,

Noi misiuni mă provoacă să-ncerc,

Mă-nvârt permanent în arii de cerc

Căutând să găsesc un zid paralel.

În centrifuga timpului ancestral

Repar greșeli care tot izvorăsc.

Uit să urăsc, învăț să iubesc,

Mă las purtată pe-a liniștii val.

Sunt călătorul neobosit,

Vânez păcate scăpate din lanț.

La capăt de drum îmi fac un bilanț:

Trece o zi fără să fi greșit?

Racatau Liliana

sursa foto internet

de pe fb adunate

„Sărbătorile nu au fost și nu vor fi niciodată despre belșug, ci despre liniștea sufletească, recunoștință și fericirea că ești alături de cei care te iubesc și pe care îi iubești.

Oamenii au nevoie să își aprindă lumina din interior, pentru a simți farmecul sărbătorii și sensul vieții pe Pământ.

Mai mult ca în oricare perioadă a anului, acum alergăm după lucrurile care credem noi că ne fac fericiți sau care știm că le aduc zâmbete pe chipul celor dragi nouă. Totul este o iluzie, care trece la fel de repede precum vine.

Peste 5 ani, nimeni nu va mai ști ce a servit pe masa de Paște și nici cadoul primit de la iepuraș, ci își va aduce aminte de atmosfera și căldura zilelor petrecute în tihnă.

Nu sărbătorile trebuie să fie fericite, ci oamenii care se adună în jurul mesei, fie și doar pentru o felie de cozonac! Nu ducem mai departe cu noi posesiunile materiale, ci trăirile pe care le-am acumulat în suflet! Suntem în excursie pe acest pământ, așa că faceți să fie una frumoasă, plină de amintiri și fapte bune! Hristos a înviat pentru fiecare dintre noi, pentru trezirea noastră spirituală! ”

preluare fb

„You cannot save anyone. You can be present with them, offer your groundedness, your sanity, your peace. You can even share your path with them, offer your perspective. But you cannot take away their pain. You cannot walk their path for them. You cannot give answers that are right for them, or even answers they can digest right now. They will have to find their own answers.”

Jeff Foster

 Cerul sărută pământul prin ploi, pământul sărută cerul prin flori.

Tagore

,Doar pentru că o persoană te respinge nu este necesar să te respingi și tu. Doar pentru că unii oameni aleg să-ți disprețuiască talentul tratându-te fără amabilitate, nu înseamnă că este dorința tuturor și bineînțeles nu înseamnă că trebuie să le imiți comportamentul.

Adevărul este că modul în care alți oameni ne consideră, nu se referă la noi – ci la lupta lor internă, la nesiguranță și limitări.

Nu trebuie să permiți ca judecata lor să devină propriul tău adevăr. Nu trebuie să pui mereu urechea la ce spun sau cum fac alții, poți însă alege mereu cum să te apreciezi tu însuți.

Poți alege cu ce persoane te înconjori și pe cine îndepărtezi de lângă tine. Și indiferent de circumstanțe, poți alege să crezi în tine și în talentul tău.

De aceea la sfârșitul zilei încercând să faci fiecăruia pe plac constați că este obositor și imposibil. Nu contează cum te schimbi sau cine devii, se va găsi mereu cineva care să nu te aprobe.

Deci, în ciuda energiei consumate în încercarea zadarnică de a deveni ceea ce alții vor să fii, permite-ți să fii ceea ce ești.

Este suficient să fii conștient de cine ești cu adevărat. Oamenii adevărați își vor găsi calea în viața ta. Vor fi oameni care te vor iubi și te vor accepta din toată inima și necondiționat. Aceștia sunt oamenii care contează. Eliberează-te de ceilalți.”

Daniell Koepke

"<<Acasă>> e locul unde te-ai născut, biserica unde ai fost botezat, grădinița, școala, prima iubire și locul unde odihnesc străbunii. Rădăcinile sunt prea adânci și de aceea te chinuie dorul, dorul de casă, de străzile copilăriei, de prietenii din anii cei dintâi. Locul acesta e pentru mine Ploieștiul, orașul copilăriei mele, orașul pe care nu l-am părăsit cu adevărat, deoarece trăiește în inima mea. Când închid ochii, mi se desfășoară filmul, văd clar fiecare colț mult îndrăgit, culorile sunt vii și nu au pălit deloc.”

text: Republica Ploiesti

“Fiecare bucurie isi are anotimpul ei, fiecare durere pe al ei. Sa asteptam trecerea anotimpurilor. Inutil sa alergi, caci nu vei alerga mai repede decat iarna, care vine si te va ajunge. E o toamna pentru fiecare speranta, e o primavara pentru fiecare deznadejde. In aceasta cursa nu poti veni nici prea tarziu, nici prea devreme; vii totdeauna la timp, fie ca vrei, fie ca nu vrei."

De doua mii de ani….- Mihail Sebastian

„Just carry on doing what you love, even if nobody else cares right now. You’ll know that you did the very best you could. That’s the most important thing.”