Cine poate ajuta!!!!!

Am primit următorul apel pe care am să-l redau în întregime! 

"Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom, o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei. Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam, daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
dumitru_gabriela31@yahoo.com"   

Ce mâncăm?

După ce am citit acest articol "Cum păcălesc brutarii o ţară întreagă. Vezi cum se fabrică pâinea neagră" şi pentru că nu am ajuns zilele trecute să luăm pâinea noastră "cea de toate zilele" adusă de la Lunca din Harghita, am cumpărat o pâine şi m-am uitat pe pungă, să văd din ce e făcută.

Oare nu se mai face pâine fără atâtea "adaosuri"? Simplă : făină, apă, sare, drojdie (şi cu cartofi cum cumpăram de la Breţcu din Covasna).

Oare ce-or fi alea fibre din citrice? 

Şi cum scrie şi în articol culoarea la pâine sigur a fost dată de "făina de malţ prăjit din orz".

Pentru că nu vreau să mănânc aşa ceva şi pentru că a venit frigul şi pot da drumul la cuptor o să mă apuc să fac pâine. Acum nu ştiu ce mai are făina pe care o cumpăr, dar poate nu e aşa de e-urită.

Voi ce părere aveţi după ce citiţi articolul din ziar şi ceea ce scrie pe acea pungă?

Dar de asta ce ziceţi?

Fără "adaosuri"

Dar:

Oare ce înseamnă?

P.S. Abia aştept să văd filmul "Toxic"! Cred că aţi auzit despre el. 

politia karmica: TABERE GRATUITE-DATI MAI DEPARTE

politia karmica: TABERE GRATUITE-DATI MAI DEPARTE

O altă faţă a "Ţării lui Andrei"

Am scris despre cele două plantări care au avut loc la Moineşti.
Printre organizatori a fost şi OMV-Petrom.
Dar există şi o altă faţă a "Ţării lui Andrei" necunoscută multora:

Dacă vă interesează ce se mai întâmplă în zona noastră, deşi nu cred că numai la noi, urmăriţi şi 



Într-o localitate de lângă Moineşti, comuna Zemeş a avut loc o explozie.
Explicaţia unei persoane din conducerea Petrom din zonă, a fost că explozia s-a datorat "activităţii găzarilor din Evul Mediu"!
Să ştiţi că acele urme pe care le vedeţi nu sunt din "evul mediu timpuriu"!!!!



Pentru cei care cunosc zona noastră a Moineştiului, sau sunt din zonă, un blog zic eu foarte interesant şi la obiect cu ce se petrece în comuna Zemeş,aici.

Orice asemănare......

....e adevărată.  De altfel sunt f.f. multe asemănări cu o ţară care se numeşte România. O ştiţi? E în Europa.
Urmăriţi filmul şi îmi veţi da dreptate!

"Cei care cumpără din hipermarketuri şi plătesc TVA-ul  aceştia sunt şi cei care plătesc datoriile externe.

Se întîmplă frecvent în viaţa politică a unei naţiuni. Trădarea e parte intrinsecă a politicii. Ca să reuşeşti trebuie să minţi. Dacă spui ce gândeşti nu te va vota nimeni."

Din filmul "Colapsul economic al Argentinei" - documentar tradus în română.




Diferenţă: poporul argentinian a ştiut să-şi recâştige din drepturi.

"Deşteaptă-te române!"   

rebel_yell: Iertare și omenie

rebel_yell: Iertare și omenie: "A început o săptămână care ar trebui poate mai mult ca oricând să însemne iertare, introspecție, pace în suflet și un dram de bunătate. Avem..."

Ora Pământului

"În acest an, pe 26 Martie, între orele 20.30-21.30, o dată cu stingerea pentru o oră a luminilor exterioare sau interioare care nu sunt esenţiale funcţionării şi deconectarea echipamentelor electronice aflate în stand-by este momentul să trecem la o schimbare pozitivă şi profundă a modului nostru de a relaţiona cu mediul."

sursa

Citiţi articolul lui Chinezu despre acest subiect. 

Scrisoare

"Sărut-mâna, doamna învăţătoare,

Cu siguranţă vă miră scrisoarea mea, probabil nu aţi mai primit niciuna de la vreun fost elev. Ştiu că vă amintiţi de mine, ştiu că m-aţi iubit mult, am fost mereu unul dintre elevii dumneavoastră preferaţi. M-aţi considerat foarte inteligent, şi trebuie să vă mulţumesc pentru asta. M-a ajutat lucrul asta, mi-a dat multă încredere în mine şi rezultatele bune pe care le-am avut la şcoală (până la facultate inclusiv), vi se datorează într-o foarte mare măsură şi dumneavoastră.

Vă mai mulţumesc pentru dragostea şi căldura pe care le-am simţit venind din partea dumneavoastră, lucru foarte preţios pentru formarea mea.

Totuşi, motivul principal pentru care vă scriu este altul. Vreau să vă aduc în memorie unul din momentele în care aţi greşit, rănindu-mă puternic, iar consecinţele s-au întins până târziu în viaţa mea.

Este vorba despre scrisoarea de dragoste pe care eu i-am scris-o în clasa a doua, lui M., şi pe care părinţii ei au descoperit-o. Au venit la dumneavoastră cu scrisoarea, iar dumneavoastră aţi citit-o cu voce tare în faţa clasei. M-aţi acuzat atunci, împreună cu părinţii lui M., eu neavând nicio vină. Eu o iubeam pe M. O iubeam cum numai un copil de clasa a doua poate iubi. Copilul care eram atunci nu avea de unde să ştie că dumneavoastră şi părinţii ei greşiţi. Am luat-o de bună, v-am crezut, mi-aţi transmis direct şi indirect că a iubi o fată e un lucru de care trebuie să mă ruşinez. Şi mulţi ani m-am ruşinat de faptul că iubeam fetele. Ştiu că nu ne-aţi numit atunci când aţi citit scrisoarea, dar din detaliile scrisorii, colegii şi-au dat seama că e vorba despre M. şi că eu o scrisesem. În seara acelei zile am plâns. Am plâns de durerea provocată de o dragoste interzisă. Nu, dragostea mea nu trebuia condamnată şi pedepsită. Trebuia încurajată şi eventual supravegheată.

Deşi e târziu vreau să vă mai spun că plesnirea palmei cu rigla în faţa clasei a unui copil e o experienţă foarte umilitoare şi deloc folositoare.

Închei spunându-vă că mă gândesc adesea la dumneavoastră, că sunteţi una din persoanele importante ale vieţii mele, că vă iubesc şi respect. Încă ţin minte multe din lucrurile pe care ni le povesteaţi. Vă ştiu încă şi povestea vieţii. Mi-aş dori să ne mai întâlnim o dată.

Domnul să vă mângâie bătrâneţea şi să vă pregătească pentru o bucurie veşnică.

Al dumneavoastră elev,

X.

Vă scriu vouă: vecini, prieteni, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi, domnilor profesori, şi vouă tuturor celor care m-aţi umilit, m-aţi jignit, râzând de defectul meu.

Încep cu voi, prieteni şi vecini, care nu îmi spuneaţi pe nume, ci îmi puneaţi tot felul de porecle care mă făceau să mă simt umilit. Aţi pus în mine, fără să ştiţi şi fără să vă pese, multă frustrare. Am fost mereu complexat. De câte ori vă auzeam strigându-mă „Iepuraş”, „Viezuraş”, „Şobolan”, „Şoarece” izvora în mine o durere pe care copilul ce eram nu o merita.

Vă scriu şi vouă, colegi care mă necăjeaţi şi vă răzbunaţi pe mine ironizându-mă, umilindu-mă. Îţi scriu ţie, C., care m-ai agresat mai mult decât toţi ceilalţi. Îţi caut scuze, erai doar un copil. Aş fi făcut cu siguranţă la fel în locul tău. Dar asta nu contează acum. M-ai rănit mult şi vreau să mă rup din umbra durerii. Nu ştiu de ce, mă gândesc la tine acum mai mult decât la ceilalţi colegi, şi mai cu drag. M-am bucurat să te revăd în toamnă, deşi a fost doar un salut. Chiar îmi doream să te văd.

Vă scriu vouă, domnilor profesori, care în faţa colegilor mei m-aţi umilit, scoţând în evidenţă defectul meu. Nu pot să vă uit domnule profesor de sport, şi mai ales pe dumneavoastră doamna profesoară de română, care m-aţi poreclit gratuit „Colţ-Alb”. Nu vă imaginaţi cu siguranţă ce era în mine. Vă spun acum că trăiam o dramă. E ca şi cum dumneavoastră aţi avea un secret foarte important, o taină pe care vă doriţi să o păstraţi departe de ceilalţi, iar eu vin şi brutal dezvălui tuturor cu plăcere crudă taina dumneavoastră. Iar eu eram un adolescent atunci. M-am bucurat să vă revăd în biserică. Vă ţin minte şi pe dumneavoastră domnule profesor de engleză... vă consideram un prieten şi m-aţi tratat cu dispreţ umilindu-mă în faţa colegilor.

Şi totuşi cel mai mult îmi doresc să vă scriu vouă, necunoscuţilor. Celor pe care i-am întâlnit întâmplător pe stradă sau în alte locuri, copii, adolescenţi sau adulţi, şi care m-aţi umilit scoţând în evidenţă defectul meu. Durerea care mi-aţi pricinuit-o voi am resimţit-o mult mai puternic decât cea provocată de ceilalţi. Ce nesiguranţă cumplită simţeam când un necunoscut îmi adresa cuvinte înjositoare. Aveam impresia că toată lumea mă cunoaşte şi că e o întreagă conspiraţie împotriva mea. Toată lumea vorbea în casele lor despre mine. Râdeau de mine şi nu se fereau să îmi arate şi mie asta.

Îmi doream întotdeauna să dispar, să nu mai exist. Ce vină aveam eu că mă născusem aşa? Că dinţii mei arătau în felul ăla? E cumplit să fii umilit atunci când eşti copil. Copiii sunt mereu cu braţele deschise, sunt vulnerabili. Ei aşteaptă dragoste şi mi se pare cea mai mare nedreptate să umileşti un copil. Asociez imaginea asta cu o persoană legată la ochi care aşteaptă să primească un cadou şi în schimb primeşte o lovitură puternică şi cuvinte de ameninţare. Ce şoc şi ce lovitură surprinzătoare.

Asta trăiam eu domnilor profesori, prieteni, vecini, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi.

Vreau să mă eliberez acum de durerea pe care mi-aţi provocat-o.

Doamne, binecuvintează!

X"

Centrul de formare şi consiliere

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

www.sfintiiarhangheli.ro

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 49 - februarie 2011

Tudor Chirilă m-a convins

"Toti facem lucruri in viata pentru aplauze. Cele mai importante lucruri le facem cu gandul ca vom fi rasplatiti cumva. Incepem de mici. Amintiti-va unul dintre sutele de desene pe care voiam cu ardoare sa-l vada mama. Sau tata. Eram dipusi sa ne scuipam plamanii de urlete ca ei sa se uite.
Suntem fericiti cand actiunile noastre au spectatori. Cand marcam la fotbal sau la baschet si se uita tot liceul. Mai ales fetele. Toate actiunile noastre au nevoie de spectatori. Macar unul. Pana si un spectator poate fi important. Cateodata e mai important decat cinci milioane. Mark Zuckerberg a lansat FaceBook pentru o femeie. Un spectacol de cincisute de milioane de utilizatori pentru o femeie.

Cautam confirmare in actiunile noastre. Cautam sa crestem cu fiecare actiune. A fost bine? Spune-mi, a fost bine ce-am facut? Ti-a placut? Of, Doamne, cat ma bucur ca ti-a placut.
Cand am inceput sa facem muzica, prietenii mei ziceau s-o facem doar pentru noi. Eram tanar si m-am revoltat: - Ce sens are sa n-o auda nimeni? De ce sa cant in baie? Voiam cu tot dinadinsul sa fiu pe o scena cantand. Cand s-a intamplat asta, o saptamana am plutit. Nu la figurat. Vorbesc serios. Dupa primul concert din Laptarie am plutit, usor, deasupra pamantului. Ce vreau sa spun... Facem cu mult mai multa usurinta gesturile care primesc aplauze. Gesturile care intr-o forma sau alta se intorc la noi. Printr-o reactie, oricare ar fi ea. Vrem sa starnim reactii, suntem oameni.

Acum, va rog, ascultati-ma cu atentie. Va cer, va rog sa faceti un gest pentru care n-o sa va multumeasca nimeni in mod direct. Nu veti primi aplauze, nu veti primi confirmari, dupa ce veti face acest gest nu se va produce nicio schimbare majora in viata voastra. Va fi atat de nesemnificativ incat e posbil sa-l si uitati la cateva ore dupa ce l-ati facut. Un nimic. Mai mult decat atat, veti si pierde ceva.

Inainte de a va spune despre ce este vorba mai vreau sa va rog ceva. Dureaza un minut si este un exercitiu de imaginatie.

Ganditi-va ca suntem 25000 de oameni pe un camp care se pierde in mare. Suntem 25000 cu fata la mare. Este liniste. Nu se aude nimic in afara respiratiilor noastre si pescarusii care survoleaza multimea in zbor catre intinderile de apa. Pe malul marii se afla un copil plapand. Este numai piele si os. Din chipul lui au ramas doar oasele pometilor si ochii, arsi. Nu priveste marea. Ne priveste pe noi. Copilul asta ne priveste pe noi toti. Tacem. E un spectaol dureros si maret in acelasi timp. Marea si un copil pe moarte.

Fiecare dintre noi are in mana un telefon. Si dintr-odata, fara sa ne uitam unii la altii, sincronizati dupa propriile respiratii toti formam un numar si trimitem un mesaj. Toti cei 25000 ne gandim la acel copil. Nu ne vede si nu ne aude nimeni. Nu ne cunoastem intre noi. Nu ne vom vedea niciodata. Este singurul nostru moment de solidaritate. Toti, deodata, un mesaj. Si copilul. As putea sa inchei aici. Dar vreau sa mai adaug ca sunt sigur ca un stadion intreg care gandeste la unison pentru un copil, il poate vindeca de cancer. Toata energia aceea venita de la zeci de mii de oameni poate vindeca. Copilul de pe malul marii a prins viata, ne-a intors spatele si a intrat in apa. Sau poate a murit.

Dar noi toti, am incercat. Stiu, nu suntem pe un camp. Nu se vede marea. Si nici nu este vreun copil plapand pe malul ei. Este doar un text. N-am stiut sa fac altfel.

Vreau sa cred ca dupa ce termini de citit, ai sa pui mana pe telefon si ai sa trimiti un sms la numarul 858 (2 euro pentru Primul Centru de Excelenta in Tratarea Cancerului la Copii) si n-ai sa astepti nimic in schimb. O sa-ti vezi mai departe de viata multumind lui Dumnezeu ca esti sanatos. Vreau sa cred ca ai sa faci asta. Ca ai sa trimiti acest sms. Din putinul tau. Respir adanc si fac o pauza sperand ca ai pus mana pe telefon...

Stii, am senzatia ca n-am dat tot ce e mai bun ca sa te conving. Ca nu am fost inspirat. As vrea sa am o ultima imagine expresiva care sa te convinga. N-o am. Ar fi atat de trist sa ai nevoie de ea.

PS. 858 detalii aici."

Articolul este preluat integral de pe blogul lui Tudor Chirilă.

Să fie şi la ei Crăciun!!!

Lialia ne transmite, de acolo de unde este:

"Dragilor, anul trecut ne mobilizam și ne întâlneam "la statui, la Universitate" (ca să ne aducem aminte, dați un ochi aici, aici și aici). S-au adunat multe jucării, hăinuțe, dulciuri pentru nu mai puțin de 280 de copii.

Anul acesta nu sunt așa aproape de Universitate, dar parte din gândurile mele și inima mea e acolo. Și chiar dacă momentan nu pot decât să trimit câțiva bănuți Ninei și Biancăi, vă invit încă o dată să fim Oameni darnici Moși Crăciun pentru câteva familii cu copii, familii care își duc cu greu existența, și asta deși muncesc, luptă și nu vor să cedeze. Asta e, unii sunt mai norocoși ca alții. Știu că nu sunt cele mai luminoase vremuri, că toată lumea e afectată de greutăți, tăieri de bani, dar mai știu și că sunteți oameni cu suflet mare și cald și că mai ales acum, de Sărbători, vă doriți să faceți un gest frumos pentru cineva care chiar are nevoie.

După cum vă spuneam și de Paște, toți cei din listă sunt oameni cu care eu am vorbit, la telefon, chiar față în față, sau pe mail/mess, le ştiu poveştile şi durerea. Unii sunt oameni simpli, de la ţară, alţii trăiesc dramele vremurilor actuale. Nu cerşesc, nu stau cu mâna întinsă să le pice din cer. Cu toţii, fără excepţie, vor să muncească, fac nişte eforturi uneori supranaturale pentru a putea aduce acasă la copii o bucată de pâine. Mulţi sunt din zone defavorizate, cu mult şomaj şi multă sărăcie. Şi se bucură enorm pentru un kilogram de zahăr, un litru de ulei, nişte conserve, biscuiţi, ceva dulce, un kilogram de mălai, făină, orez, săpun, şampon, pastă de dinţi, tampoane, pampers. Eventual, dacă există, 2-3 hăinuţe potrivite vârstei copiilor. Aici vine partea în care eu vă rog mult să mă ajutaţi şi pe mine: din lista de mai jos, poate unii dintre voi pot trimite un colet direct uneia dintre familii. Nu e dificil deloc! O cutie de carton, pus în ea maxim 10 kg, lipită bine cu scotch pe margini şi legată cu sfoară ca să fie uşor de cărat. În stânga sus adresa expeditorului, în dreapta jos adresa destinatarului. La poştă completaţi un formular. Şi prin servicii de coletărie se poate şi mai uşor. Din câte știu, la poștă un colet de max 10 kg costă cam 10 lei, prin coletărie maxim dublu. Şi de acum înainte puteţi “adopta” această familie, aşa încât o dată la 1 lună jumate – 2 puteţi să le mai daţi o mână de ajutor. Vă rog mult să-mi daţi un mail sau un comment cu familia căreia îi trimiteţi, ca să pot ţine şi eu o mică evidenţă.

Fam. Velichea - Bianca are 17 ani și jumătate, suferă de o boală cumplită, amitrofie spinală progresivă, sindromul Kugelberg-Welander și al II-lea diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14, are nevoie de creme de masaj, medicamente care să-i mai atenueze durerile de mușchi, cosmeticale, dar și hăinuțe sau încălțări. Vicky are 12 ani și e o fetiță superbă, veselă și foarte inteligentă, înaltă și slăbuță. De ele au grijă cu multă dragoste și sacrificii părinții lor. Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credinței nr. 9, Jud. Constanța. Telefon: 0727.275.667/0241.230.317

Fam. Dumitrașcu - Nina Dumitrașcu e o femeie senzațională, o luptătoare și un om deosebit. Are 4 nepoți mici: pe cea mai drăgălașă ființă din lume, Ștefania, o fetiță de 1 an și jumătate, care s-a născut fără o bucată din esofag, operată în Germania cu succes, dar are nevoie de alimentație adecvată, medicamente, hăinuțe; Maria are 6 luni și e o dolofană și o haioasă; Dănuța are 6 ani jumate și e o fetiță tare cuminte, fratele ei Florin care are 9 ani. Dacă vorbiți la telefon cu Nina, poate unul din băieții ei mari ar putea veni în oraș, ca să nu mai trimiteți prin poștă. Oricum, adresa e: com Copăceni, str. Principală nr.963,jud Ilfov, tel. 0763.998.823.

Babalac Alexandra - mama tânără de 20 de ani, slăbuță, 36 la pantofi (si ea poate fi ajutata cu haine), are o fetita de 2 ani jumătate, Denisa. Str. Munci, bloc 5, scara 2, ap 24, Uricani, jud. Hunedoara.

Vasilache Rodica - 3 fete-cucuiete de 11 ani jumate, 13 ani jumate şi 15 ani jumate şi un băieţel de 3 ani. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. Și un băiețel de 2 luni (născut în octombrie).Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Moldovan Cornelia – 4 fetiţe de 11, 9, 4 ani si 2 luni (fetita nascuta in octombrie 2010). Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara, Tel. 0732.866.319.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 ani jumate şi 15 ani jumate. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Radu Crenguţa – 2 fete de 4 şi 15 ani, 3 băieţi de: 5 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 9 ani şi 17 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.

Tănase Laura - mama lui Andrei, un bebe de 9 luni care din păcate suferă de varus equin bilateral. Laura îl crește singură și nu îi mai poate asigura strictul necesar. Are nevoie de cărucior, hăinuțe, jucării, ce are nevoie un bebeluș. Tel. 0321300246.

Strîmbu Liliana - are în plasament familial 4 copii, două fete de 16 și 18 ani și 2 băieți de 10 și 12 ani. Băieții suferă de Deficit statural sever prin deficit de GH, Hipotrofie ponderala, Anemie Carentiala SDR Hiperkinetic, și din păcate nu sunt dezvoltați, arată ca niște copii de 5-6 ani. Adresa: str Laborator bl 26 apt 6, Copșa Mică, jud Sibiu. Tel: 0746.494.199.

Ștefan Florina - are 4 fete, școala generală și liceu. Sunt din Comuna Dobrosloveni, tel. 0249530915.

M-a impresionat în mod deosebit un mesaj disperat, de la o tânără care are nevoie de ajutor:
Mă numesc Gheorghe Andra Georgiana, am 18 ani și sunt în clasa a XI a la Liceul Teoretic Zimnicea. La vârsta de 3 luni am fost diagnosticată cu Beta thalasemie Majora și de atunci fac transfuzii din 2 în 2 săptămâni la Centrul de Hematologie din București. Dar virusul care îmi salvează viața m-a infectat cu hepatita C. Momentan fac tratament cu Interferon și Ribavirina, dar pentru creștere fac Genotropin care costă 250 lei lunar. Pentru eliminarea fierului fac Desferal pe care-l primesc gratuit dar la care folosesc apa distilata care costă lunar 300 de lei plus câte 3 seringi pe zi. Pe lângă toate acestea am nevoie de vitamine, hepatoprotectoare, metoprolol și multe alte medicamente pentru întreținerea funcțiilor vitale. Veniturile familiei mele nu mai pot acoperi aceste datorii,suntem in pragul disperarii. Nu avem ce mânca, ce îmbrăca, lemne pentru încălzit și bani pentru cărțile și pachetul de la școală. Vă rog, vă implor să ma ajutați cu ce puteți. Sunt necăjită, săracă și bolnavă, dar îmi doresc să merg în continuare la școală, să am o viață cât de cât normală pentru vârsta mea. Am nevoie si eu de un sprijin de orice fel: haine, mancare, cărți. Adresa mea este: Bulevardul Eroilor, bl. 4, sc. A, ap. 5, cod poștal 145400, Zimnicea, jud. Teleorman. Telefon: 0729953145.

Dragii mei, eu vă mulțumesc anticipat pentru orice gest și efort veți face, sunt convinsă că veți aduce multă bucurie celor mai puțin norocoși ca noi. Vă rog să scrieți aici, la comentarii, pentru ce familie decideți să trimiteți pachet, ca și ceilalți să vadă. Preluați și pe blogurile voastre și dați mai departe, să ajungă la cât mai multă lume. Vă mulțumesc!"

Ce sunt părinţii tăi?

"Tatăl meu este de meserie tată".
" Mama mea este mamă, asta face ea!.
"Părinţii mei sunt mamă şi tată tot timpul."
de la Cabral
Donaţie de 2 euro prin SMS la 848 până pe 30 noiembrie.

Anti-abuz LIVE

http://www.mircea-badea.ro/blog/anti-abuz-live/

SUNT ALĂTURI DE VOI!!!!

   De aici, din Moldova, sunt alături (la ora 14 la Antena) de Mircea Badea şi Victor Ciutacu. Ştiu că n-o să dezamăgească pe cei care sunt alături de ei (cu gândul măcar, dacă nu fizic) .

Pe 13 noiembrie la Moineşti

      Are loc ce-a de a doua  Plantare din Tara lui Andrei care este organizată împreună cu ONG-ul MaiMultVerde şi Primăria Moineşti.  Înscrierea pe site până la 11 noiembrie.

      Am intrat pe site-ul Primăriei să vedem ce reclamă fac la eveniment. Deocamdată nic', nic'. 

      Alo, Primăria Moineşti, nu aveţi pe cine pune să vă scrie un articol despre această acţiune de voluntariat , făcută pentru binele oraşului.

Acesta este Moineştiul văzut de la vreo 6-7 km. 

Poza după cum se vede e făcută la începutul verii.

     

dr. Ovidiu Bojor

      Născut la data de 1 noiembrie 1924, Reghin, este un academician şi fitoterapeut român, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. Este deţinător al titlului de Senior Honoris Causa, brevet acordat de către Forumul Preşedinţilor Patronatelor din România şi Diploma de Merit Academit, acordată de preşedintele Academiei Române. Ovidiu Bojor este un renumit farmacist şi deopotrivă fondator al fitoterapiei moderne în România. (wikipedia)

Din cartea "Pledoarie pentru viaţă lungă":     

"Unul dintre iniţiaţii în tehnicile de prelungire  a vieţii prin valorificarea darurilor naturii este Doctorul în Farmacie Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, patriarhul fitoterapiei române, om de ştiinţă în toată puterea cuvântului, recunoscut ca atare nu numai de mediile noastre ştiinţifice, ci şi de mediile ştiinţifice internaţionale. Dedicând zeci de ani cercetării virtuţilor terapeutice ale plantelor din arealul românesc, ca şi din alte importante zone ale lumii şi studiind totodată marile sisteme de medicină tradiţională, Domnia Sa a avut îndreptăţirea ştiinţifică şi etică de a elabora o convingătoare "Pledoarie pentru viaţă lungă". 

                                                                      prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi

Elemente care scurtează viaţa: 

1. Invidia

2. Lupta neloială pentru existenţă

3. Fuga după bani şi acumulări materiale cu orice preţ şi cu orice mijloace

4. Schimbarea bruscă a modului de viaţă

5. Suprapoluarea

6. Îndepărtarea din ce în ce mai accentuată de natură

7. Sub aspect moral, etic şi religios, facem mari greşeli

Elemente care prelungesc viaţa:

1. Alimentaţia

2. Mentalul

3. Timpul de odihnă

4. Evitarea sendentarismului

5.Cultivarea optimismului

6. Suprema poruncă

Interviuri cu dr. Ovidiu Bojor a cărei zi de naştere este azi şi îi doresc "Mulţi ani cu sănătate",  în Formula As şi pe blogul cybershamans.

Lista z-eroilor

http://www.listarusinii.ro/

"Moineştenii nu vor deşeuri periculoase"

Tot articolul cu acest titlu despre şedinţa de marţi de la Primărie  în Deşteptarea.ro.
Am mai găsit un articol despre şedinţă aici.

Fiecare cu părerea lui, eu nu sunt de acord cu ceea ce e scris în aceste articole.
Mi-au plăcut două comentarii pe care l-am găsit pe petiţieonline, părerea a doi cetăţeni ai oraşului, nu ziarişti.

   
"Am fost la dezbaterea publică. Peste aşteptări! Recunosc că m-am dus cu inima îndoită, pentru că am crezut că nu se mai poate face nimic pentru întoarcerea proiectului. Primarul s-a descurcat onorabil spre foarte bine. A întors-o din condei atunci când a trebuit, a stăpânit sala, a promis, ceea ce este cel mai important, că se va renunţa la proiect. Într-un cuvânt, a dovedit ca este un jucător politic de care trebuie să se ţină seama. A fost un exerciţiu democratic desfăşurat de o manieră de care, eu unul, n-am auzit să se mai fi petrecut în România. Nu trebuie sa minimalizăm meritele consilierului Cristi Budacă în declanşarea acestei dezbateri publice, pentru că dacă nu lua el atitudine, nu cred că această consultare a cetăţenilor ar fi avut loc. A fost pentru mine un lucru îmbucurător faptul că atâta lume, fără a fi înregimentată politic, a reacţionat din pur spirit civic, aratându-se extrem de preocupată de felul cum e condus oraşul. Acest lucru ar trebui sa fie un semnal pozitiv pentru primar şi pentru echipa pe care o conduce. Aceste energii pot fi direcţionate în direcţia înfăptuirii unor lucruri în folosul comunităţii. Cred că şi-a dat seama că este necesar un continuu schimb de informaţii între aleşi şi alegători. De data asta a fost de bine!"

    "S-a dovedit ca opinia publică poate fi o forţă atunci când se mobilizează şi că aleşii trebuie să ţină seama de acest lucru. Păcat că la nivel de oraş societatea civilă nu este organizată în niciun fel. Acum s-a întâmplat să nu fie de acord cu proiectul toţi consilierii, aşa am aflat şi noi despre ceea ce ni se pregăteşte, dar dacă ar fi fost unanimitate la vot, totul ar fi trecut pe şest. Probabil că astfel de derapaje ale puterii vor mai fi. Important este să se găsească o cale, în afară de cea reprezentată de opoziţie, care, iată, din tot felul de motive şi interese, poate să cadă la pace cu echipa de conducere din primărie, prin care alegătorii să poată fi informaţi despre ceea ce se petrece.
     Aşa este, până nu se va vota şi în Consiliul Local propunearea de renunţare la acest proiect, nu avem altă certitudine decât promisiunea primarului. Am înţeles că şedinta de consiliu va avea loc joia viitoare. Şedinţele sunt publice, poate că n-ar fi rău să participe şi o parte dintre cei care au fost la dezbaterea de ieri.
      La dezbatere au luat cuvântul tot felul de persoane, unele mai axate pe subiect, altele mai pe-alături. Mie mi-au placut mult luările de cuvânt ale unei doamne profesoare, cred că se numeşte Manea, moineşteancă prin naştere, acum constănţeancă, dar care a dovedit mai multă implicare şi responsabilitate decât mulţi dintre aleşii noştri, apoi ale unei doamne care este sau a fost educatoare. Dumneaei a punctat aspectele esenţiale ale problemei: cum de a fost posibil ca 17 consilieri sa voteze un astfel de proiect, cum a fost posibil ca un astfel de proiect să fie, pur şi simplu, adus în discuţie, de persoane responsabile, pentru a fi pus în operă în oraşul Moineşti şi cum se poate anula hotarârea deja luata în şedinta de consiliu? Încolo, înţepături între adversarii politici, un pic de campanie electorală din partea ambelor părţi (cam devreme totuşi, nu?), ceva huiduieli, cîteva reprize de aplauze, vociferări anonime, au fost de toate, doar Caragiale a fost român."

Cam diferă relatările ziariştilor de cele ale cetăţenilor.

Crematoriul care arunca Moineştiul in aer

În ziarul Deşteptarea:
http://www.desteptarea.ro/crematoriul-care-arunca-moinestiul-in-aer.html

Ce ni se dă să mâncăm

Intraţi la Law's Blog şi citiţi.

Atenţie părinţi!

        Un documentar despre influenţa calculatorului şi a televizorului asupra copiilor. Eu sunt total de acord  cu  acest documentar. De ce? Pentru că am văzut la copilul meu, pornirile violente pe care le are atunci când se uită foarte mult la desene animate cu "prostii"- care pentru noi înseamnă violenţă. Deja i-am redus din ele. Când vine de afară, cât e de obosit tot mai vrea să se uite şi la desene animate. La ora la care intră în casă are la televizor numai desene animate cu violenţă.  Aşa că iar începem discuţiile în contradictoriu.

      La calculator vede desenele pe care le vreau eu. Nu zice nu nici la astea.        

    Nu se mai uită la Ddtv, pentru că zice el: "nu mă uit la desene vechi".

 Dar mai există o problemă: că se duce la cămin sau  chiar şi pe afară, se întâlneşte cu copii, care nu discută decât de bakugani şi alte "prostii" şi o să pice de fraier că nu ştie. 

      Acum în ultimul timp el vrea să fie badman. Şi dăi muncă de lămurire cu el că este rău să fii aşa. El aşa vrea să fie ca în desene animate. 

    Această imagine este din "Bakugan", care luptă, dă cu foc, dă cu gheaţă...

    Nu'ş ce să mai zic......       
 
Documentarul l-am găsit aici.