Sâmbătă au trecut 40 de zile de când părintele Arsenie Papacioc "ne ajută din ceruri".
Din cartea "Scrisori către fiii mei duhovniceşti"pe care am văzut-o când am fost la Mănăstirea Dervent şi nu am luat-o, dar am cumpărat-o când am fost la înnmormântarea părintelui,
o să citiţi "Scrisoarea către sora R.":
"Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult. Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu e puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari.
Dacă sunteţi sincer smerită cu înţelegerea, la nivelul minţii, sunteţi destul de bogată. Nu vă alarmaţi! Împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure, fără de veste. Deci mulţumiţi-vă cu puţin. Deja purtaţi o forţă cu destulă radiere şi mai ales să nu vă pierdeţi încredrea în aceste posibilităţi.
Purtaţi un zâmbet ascuns în inimă pentru toţi şi aceasta este deja o mare depăşire decât să rămâneţi într-o excesivă meditaţie.
Lucrurile minunate nu se cerşesc ci se cuceresc şi aceasta mergând liniştită, trează şi fericită pe simplul tău drum. În felu acesta purtând pe Hristos Domnul, se va îngriji El să le aprindă.
Rămâneţi în pacea Domnului nostru Iisus Hristos."
La câteva zile după înmormântare am mers din nou la Techirghiol, pentru a putea vizita mănăstirea.
Casa părintelui
P.S.
Pentru că nu am putut sta până la sfârşitul înmormântării, am mers în camera de hotel şi am căutat să vedem la televizor. Au prezentat Antena 3 şi Realitatea TV. Nu ni s-a părut normal ca Trinitas-ul să nu transmită în direct înmormântarea unuia din "stâlpii ortodoxiei româneşti".