Ziua Regalității - 10 mai

 „Nu trebuie să fii neapărat monarhist ca să ştii pentru ce trebuie să le fii recunoscător regilor noştri și unor membrii ai regalității românești.”

„Un om de afaceri de 27 de ani abia împliniţi, cu paşaport elvețian, Karl Hettingen, călătoreşte în primăvara anului 1866 spre Odessa, cum scrie în documentele lui. Are un chip plăcut, amabil, dar hotăråt, ochi mari, deschişi la culoare, părul pieptănat către spate cu cărarea nu tocmai pe mijloc, ci uşor spre stânga, ceea ce naşte o mică asimetrie în trăsăturile lui armonioase. Semnalmentele din paşaport adaugă: statura 5 picioare şi 7 ţoli (adică 1,83 m), părul și sprâncenele negre, nasul ascuțit, gura mijlocie, bărbia rotundă, barba brună, fața lungăreață, iar ca semn distinctiv poartă ochelari". Străbate Imperiul: Viena, Pressburg, Pesta, Szeghedin, Timişoara, Baziaş, unde îşi petrece ziua scriind scrisori semnate,,Hettingen", apoi ajunge la Orşova. Vameşii nu ştiu că ochelarii tânărului sunt cu lentile de sticlă obişnuită, că Hettingen este castelul lui Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen din St. Gallen, Elveția, şi nici că bărbatul care călătoreşte spre sud-est este cel de-al doilea fiu al principelui. Cu atât mai puțin sunt informați cei care con- trolează, pe drum, paşaportul lui Karl Hettingen, de altfel în bună regulă, că tânărul lui posesor a fost ales printr-un plebiscit cu rezultat zdrobitor ca Domn al României, că şi-a obținut paşaportul în secret, după scrisori explicative care au fost arse și cu acordul tacit al şefului Poliției din Cantonul St. Gallen. N-au habar că, încurajat de cancelarul Prusiei, Otto Bismarck, şi de Napoleon al III-lea, Karl-Carol s-a hotărât să pună Marile Puteri care, din motive politice, nu îl vor la tronul României, în fața unui fapt împlinit. De aceea voiajează incognito. Se duce spre un loc necunoscut, unde îl aşteaptă necunoscutul. Nici timpul nu e acelaşi ca în țara lui, ci mai leneş cu 12 zile. Duminică pe 8 mai, după calendarul iulian, cu o săptămână înainte de Rusalii, Karl Hettingen coboară de pe vas la Turnu Severin, prima localitate din România în care intră. E urmat discret de Ion Brătianu şi întâmpinat de Nicolae Golescu, din Locotenenţa domnească, şi de Ion Ghica, şeful guvernului. Două zile mai târziu, la 10 mai, Alteţa Sa Serenisimă Principele Carol de Hohenzollern ajunge, prin nord, pe la bariera Căii Mogoşoaia, în Capitala împodobită de mare sărbătoare, întâmpinat de o mulţime de bucureşteni şi de ostaşi. Noul domnitor primeşte de la Dimitrie Brătianu cheile oraşului.

De când a pus piciorul în noua lui țară, Karl a devenit Carol şi român. La nici trei săptămâni de la venire, pe 29 mai, începe să ia lecții de limba română cu August Treboniu Laurian, fost revoluționar, actualmente profesor la Universitate şi primul decan al Facultății de Litere. Nu ştie că a nimerit cam prost, pentru că profesorul lui are excese latinizante. Primul cuvânt româ- nesc al domnitorului a fost, încă din 10 mai, Jur". E răspunsul la jurământul citit de colonelul Haralambie din Locotenenta domnească: „Jur a fi credincios legilor țării, a păzi religiunea României, precum şi inte gritatea teritoriului ei şi a domni ca Domn Constituţional." Din momentul jurământului solemn, Carol se afla implicat intim în tot ce se întâmplă în țară.

„„În intimitatea secolului 19”-Ioana Pârvulescu

sursa foto „Calendarul Minervei -1906