Mi-a apărut pe Facebook o postare despre această autoare. Cum nu știam nimic despre ea, curiozitatea m-a făcut să caut câteva informații și am descoperit două dintre cărțile sale disponibile online. Am început să citesc una dintre ele ca să-mi fac o idee despre stilul ei și despre temele pe care le abordează.
Numai că lectura m-a captivat atât de mult, încât am terminat cartea într-o după amiază.
„Nu există rai, dar nici iad nu există", a înţeles deodată Anatolia. „Fericirea e raiul, amărăciunea e iadul. Şi Dumnezeul nostru e pretutindeni nu numai fiindcă-i atotputernic, ci și fiindcă El este în toate acele fire nevăzute care ne leagă pe unii de alţii."
Și primul volum al trilogiei „Maniunea”.
„Maniunea” este o carte care te face să râzi cu poftă, să-ți amintești de copilărie .
”Maniunea este o poveste despre un orășel sovietic izolat, departe de orice capitala, si despre locuitorii acestuia. Despre modul in care, cu toate lipsurile oribile si restrictiile de tot felul, oamenii au dobandit intelepciunea de a trai si de a se bucura de viata. Maniunea este o carte pentru copii deveniti adulti. Pentru cei care la treisprezece, ca si la saizeci de ani, cred in bine si privesc zambind spre viitor. Maniunea este declaratia mea de dragoste nesfarsita pentru rudele mele, pentru cei dragi si pentru orasul in care am avut norocul sa ma nasc si sa cresc.” Narine Abgarian
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu