Potrivit Kabbalei, dorinţele omeneşti acţionează în
general pe trei nivele:
Nivelul I
Aceste dorinţe îşi au obârşia în instinctul
animalic. Nevoile, dorinţele şi comportamentele învăţate există numai pentru a
satisface aceste impulsuri primare. Dorinţa de a mânca, nevoia de a dormi, de a
face sex (nu de a iubi) sunt toate dorinţe de Nivelul I. Oamenii aflaţi la
Nivelul I se folosesc de gândirea raţională, intelectuală, precum toate
celelalte fiinţe umane, dar numai pentru a-şi satisface dorinţele animalice.
„Sclavul nu este cu nimic mai presus decât stăpânul lui“, afirmă Kabbalistul
Rav Ashlag.
Nivelul II
Aceste dorinţe sunt direcţionate spre împlinirea
pornirilor care nu se găsesc în regnul animal, precum onoarea, puterea,
prestigiul, faima şi autoritatea asupra altora. Nevoile şi, în consecinţă,
gândurile, alegerile conştiente, deciziile şi acţiunile persoanelor aflate la
Nivelul II sunt direcţionate numai spre satisfacerea în cel mai înalt grad a
acestor dorinţe.
Nivelul III
Dorinţele acestui nivel sunt direcţionate în
principal spre chestiuni raţionale. Ele sunt orientate spre satisfacerea la
maximum a unui imbold de natură intelectuală, în care se încadrează nevoia de
înţelepciune, cunoaştere şi răspunsuri.
„Aceste trei tipuri de dorinţă, afirmă Rav Ashlag,
există în toţi membrii speciei umane, dar apar la fiecare individ în proporţii
diferite, şi tocmai aceasta face ca oamenii să se deosebească unii de alţii.“
Astfel, cel de-al Treilea Principiu Kabbalistic
afirmă: Tot ce-şi doreşte omul cu adevărat de la viaţă este Lumina
spirituală! Aşadar, ce facem noi de-a lungul vieţii? Ne căutăm fericirea
umblând după împliniri materiale!
***
„Constatăm că Universul ne oferă
dovezi ale existenţei unei Puteri de planifícate și control care au ceva în comun cu mintea noastră.
Imaginează-ți o clădire cu treizeci de etaje. Ne aflăm la
etajul 15, care reprezintă prezentul. Etajele 1-14 reprezintă trecutul care
ne-a adus până în acest moment. Etajele 16-30 reprezintă viitorul vieţii
noastre.
Ce anume percepem acum cu
cele cinci simţuri ale noastre?
Numai etajul 15.
Nu vedem etajele de
dedesubt şi nici pe cele de deasupra. Dar toate etajele - adică
trecutul, prezentul şi viitorul - există ca un singur tot: întreaga clădire de
treizeci de etaje. Iar dacă am putea ieşi plutind de la etajul 15 şi am privi
clădirea de la distantă, am vedea toate cele 30 de etaje în acelaşi timp! O
abstracţiune fascinantă, într-adevâr, dar ce anume ne învaţă ea? Cui îi pasă
dacă timpul este unul singur? Cui îi pasă dacă ziua de mâine este chiar aici şi
acum? Nu putem vedea ziua de mâine, nu putem percepe ziua de ieri, deci la ce
bun această informaţie? întrebări cu miez, ale căror răspunsuri ne învaţă ceva
foarte important.
****
Să presupunem că o persoană va primi o recompensa
extraordinară, datorită unei fapte pozitive proactive pe care a făcut-o cu zece
ani în urmă. Fii atent: acum, chiar în clipa în care persoana face o faptă
negativă, Adversarul scoate timpul din procesul cauzâ-efect legat de acţiunea
pozitivă precedentă. Ce se întâmplă? Brusc, persoana respectivă se trezeşte cu
o recompensă, chiar după ce a făcut fapta negativă. Ca şi cum această persoană
ar primi Lumină pentru un comportament culpabil. Ca şi cum această persoană ar
scăpa de pedeapsă şi s-ar bucura de o recompensă în altă latură a vieţii.
--
Gândeşte-te la un alt scenariu. O persoană se
hotărăşte să reziste unei porniri reactive negative, alegând să fie proactiv şi
să facă o faptă bună. Dar, pe neaşteptate, se confruntă cu pedeapsa pentru o
acţiune reactivă mai veche. De ce? Cum? Simplu, fiindcă intervalul de timp care
întârzia judecata precedentă este imediat scos din proces de Adversarul cel
şiret. Aşadar, după ce a făcut o faptă extraordinară, această persoană se
trezeşte câ viaţa o loveşte în moalele capului.
Faptul în sine creează iluzia fantastică potrivit
căreia viaţa este lipsită de dreptate şi câ nu merită să fii bun. Această
viziune complet haotică despre realitate este rezultatul miopiei noastre, al
abandonului nostru în fața timpului, pe care îl
lâsăm sa ne conducă şi să ne dicteze viața.
Trăim şi murim ca sclavi ai clipei şi ai pornirii de a ne satisface, imediat şi
constant, impulsurile reactive izvorâte din eu.
****
Rezistenţa la critică 227
Între membrii familiei tale sau intre prieteni
apropiaţi se iscă o ceartă. Auzi una dintre variante şi rămâi îngrozit. Eşti
gata să emiţi o opinie şi să iei partea cuiva. Rezistă! Înfrânge-ti emoţiile.
Ascultă şi partea cealaltă. Tikunul tău este conectat probabil la reacţia ta
critică. Vei descoperi că povestea poate fi interpretată în două feluri - ca
mai toate poveştile. Iată o lege universală profundă, remarcabil: potrivit
Kabbalei, acţiunile tale reactive, aşa-numitele păcate ale tale, comportamentul
tău negativ nu te vor judeca niciodată singure. Cuvintele şi mărturisirile tale
nu-ţi vor aduce niciodată pedeapsa.
Nici chiar forţa căreia îi spunem Dumnezeu nu te
poate judeca.
Cosmosul nu te va pedepsi niciodată. Acesta este un
principiu Kabbalistic extrem de solid despre viaţă. Aproape incredibil, nu? A
tun ci cum se face ca atragem atâta judecată în viaţa noastră? Bună
întrebare. Kabbalah spune că lumea este atât de strategic concepută, încît toţi
oamenii din viaţa noastră, de la prietenii apropiaţi până la simplele
cunoştinţe întâmplătoare, de la cei mai dragi membri ai familiei până la
necunoscuţii care trec pe lângă noi pe stradă, toţi aceşti oameni comit
aceleaşi păcate ca şi noi. Iată ce se Întâmplă: însuşirile negative reactive
ale altora ne sunt dezvăluite în decursul vieţii noastre de zi cu zi. în clipa
în care alegem să judecăm (corect sau incorect) despre un individ, declanşăm
reacţia împotriva noastră. Numai cuvintele pe care le rostim împotriva altora
îi permit Adversarului să trimită pedeapsa asupra noastră, ca rezultat al
propriilor noastre reacţii precedente. Adversarul ne poate găsi vinovaţi de
ceva numai atunci când ne exprimăm opinia despre o altă persoană. Dimpotrivă,
dacă rezistăm, dacă ne abţinem să ne exprimăm opinia despre o altă persoană,
opinia nu ne va afecta niciodată cu nimic. Imaginează-ţi ce şanse am avea. In
ce lume cumsecade, milostivă şi iertătoare am trăi dacă nu i-am mai judeca pe
alţii, dacă ne-am folosi de arma Rezistenţei.
Aşa ca hotarâşte-te sâ Rezişti la toate încercările
tale de a-i judeca pe alţii ca sa te poţi apăra de propriile tale fapte
reactive, rele şi mişeleşti.
Eşti plin de speranţe în ceea ce priveşte
activitatea ta, dar acestea nu se materializează. Aştepţi anumite reacţii de la
prieteni; prietenii te lasă de izbelişte. Ştii sigur cum ar trebui să te
trateze unii oameni după tot ce-ai făcut pentru ei; aceştia însă se dovedesc
nerecunoscători. îţi pui mari speranţe într-o vacanţă îndelung aşteptată; plouă
în fiecare zi şi, mai mult, ţi se fură cărţile de credit. Rezistă tuturor
dezamăgirilor! Opreşte aceste sentimente de autovictimizare. Sigur vine ceva
mai bun. îmbrăţişează principiul Kabbalistic care te îndeamnă să ceri Luminii
lucrul de care ai nevoie în viaţă şi nu lucrul pe care îl vrei tu. Mai târziu
vei vedea adevărata binecuvântare şi motivul spiritual al dezamăgirii.
