Astăzi sunt 28 de ani de când mama mea nu mai este. Şi pentru că nimic nu e întâmplător, ieri, pentru că am fost la Ploieşti, am fost şi la cimitire de am aprins lumânări.
Reflexii prin Sibiu - RiO 47/24
Acum o zi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Aprind si eu macar virtual pentru mama ta draga o luminare!si rog pe Bunul Dumnezeu sa-i dea odihna vesnica!
RăspundețiȘtergereaoleo il stiu, e groaznic, te face sa bocesti la max
RăspundețiȘtergereodihneasca-se in pace!
Dumnzeu sa o odihneasca in pace, Mihaela!
RăspundețiȘtergereSa avem nadejde la Bunul Dumnezeu!
Vă mulţumesc. De la un timp sunt mai liniştită de ziua asta, cred că sufletul ei şi-a găsit liniştea acolo unde este.
RăspundețiȘtergereIar despre nasheed, într-adevăr chiar te face să boceşti, nu să plângi.
ya ummi..... saracele mame
RăspundețiȘtergereCe bine daca ar fi intelese cand trebuie.
RăspundețiȘtergere