PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

31 martie 2010

PRĂJITURA HAWAII

PRĂJITURA HAWAII

"Cred că este cea mai bună prăjitură pe care am mâncat-o de ceva vreme încoace.
Are un gust nemaipomenit, o savoare discretă. Este minunată, se topeşte în gură!

Ne trebuie:
o conservă mare de cocktail de fructe (ananas, pere, mere, struguri, cirese..)
150 g unt
150 g zahar
un praf de sare
2 ouă
250 g făină
25 g nucă de cocos
2 linguriţe praf de copt
4 linguri suc de lămâie
puţin unt pt. unsul formei şi puţin griş pt. tapetat forma.

Pt. glazură:
250 g zahăr pudră (eu am pus doar 70 g pentru că mi s-a părut prea mult)
compotul din conservă

Cum se face:
turnăm conţinutul conservei într-o sită şi lăsăm să se scurgă bine sucul într-un alt recipient (nu aruncăm sucul...)
eu am folosit cam o cutie şi jumătate de fructe (fructe exotice si cocktail de fructe)
tăiem bucăţile de fructe în bucăţi potrivite dacă e cazul
batem bine untul (la temperatura camerei) cu zahărul şi praful de sare
adaugăm ouăle şi amestecăm până s-a dizolvat zahărul complet
făina se amestecă cu nuca de cocos şi praful de copt şi se încorporează în amestecul din unt, zahăr, ou
la sfârşit adaugăm sucul de lămâie şi fructele


Aluatul îl turnăm în forma unsă şi tapetată şi nivelăm puţin (reţeta originală era în formă de guguluf, dar eu nu am avut).
Lăsăm în cuptorul preîncălzit la o temperatură de 200°C ptr. cca. 50-60 minute.
Scoatem şi lăsăm la răcit.
Zahărul pudră îl amestecăm cu atâta suc de fructe, în aşa fel să obţinem consistenţa mai vâscoasă şi turnăm peste prăjitură.
Eu am pus doar 70 g de zahar şi vreo 4-5 linguri de suc.
Apoi tăiem şi mâncăăm.

Foaaaarte bună!"


De la http://edithfrincu.blogspot.com/

Mi se pare foarte bună. Am s-o încerc şi eu. 

Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

        Dacă vreţi să aflaţi mai multe  despre tradiţiile Sfintelor Paşti intraţi pe:

Icoane pe coji de ouă

        "Mircea Bodea realizează icoane pe coji de ouă, printr-o tehnică inedită: cojile de ouă sunt lipite pe suport de lemn, dupa care urmează pictura propriu-zisă, realizându-se icoana care are un aspect de frescă, de mozaic, asemeni peretelui unei biserici."

De la Cabral

La Cabral am găsit o reclamă "contrafăcută" .

30 martie 2010

Cămara Ta

     Una dintre cele mai frumoase cântări din Săptămâna Mare.
     Icoana împărătească este pictură de la Biserica Mănăstirii Cozia.


Asculta mai multe audio Muzica

29 martie 2010

Şi ce mi-a plăcut

Aveţi un pic de timp liber?
Vă invit la o expoziţie a pictorului Dumitru Icodin. Unde este?
Aici http://www.dumitruicodin.ro/

Ce nu mi-a plăcut

Amintiri din epoca de aur

Aţi văzut filmul?
V-a plăcut?
Mie nu.
Copilul meu spune "zi-mi motivul de ce nu ţi-a plăcut, trebuie să ai un motiv".
Nu ştiu. 
Dacă v-a plăcut, de ce v-a plăcut?
Dacă nu v-a plăcut, de ce nu v-a plăcut?

28 martie 2010

Floriile şi salcia


        Duminica Floriilor este o zi de sărbătoare. O zi în care ne amintim de acel eveniment unic, de bucuria cu care trebuie să îl întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos în viaţa noastră. Ca pe un Mântuitor şi Domn. Şi nu cu nesinceritate precum ierusalimitenii, ci din toată inima şi simţirea noastră. În tradiţia Bisericii noastre, în această zi sunt aduse în biserici crenguţe de salcie spre a fi binecuvântate de către preot şi împărţite credincioşilor, care le duc la casele lor şi le păstrează la icoane. În semn de evlavie pentru Împăratul sufletelor noastre. Este o zi în care mulţumim lui Dumnezeu şi pentru renaşterea naturii, a florilor, a pomilor, a ierbii.
Interesant de citit şi aici


Deniile încep să fie săvârşite din seara Duminicii Intrării Domnului în Ierusalim până în seara Vinerii Mari din Săptămâna Patimilor. Rânduiala slujbei Deniei din Sfânta şi Marea Vineri, care este săvârşită joi seara şi în care sunt citite cele doisprezece Evanghelii despre Pătimirile Domnului, este specifică Bisericii Ortodoxe Române. La Denia din Sfânta şi Marea Sâmbătă, săvârşită vineri seara, în Biserica Ortodoxă se cântă Prohodul Domnului.

26 martie 2010

Primul rege al României

      Atunci când a avut loc consultarea românilor cu privire la viitorul celor două Principate, Moldova şi Muntenia, în cadrul aşa numitelor "divane ad-hoc", s-a hotărât unirea Principatelor şi aducerea la conducere a unui Principe dintr-o familie domnitoare străină. Dupa domnia de scurtă durată a lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1866, Locotenenţa Domnească l-a adus la putere pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

      Carol s-a născut la Sigmaringen, în ziua de 7/20 aprilie 1839, fiind al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen şi al soţiei sale, Josefina.

      În 1866, după ce Contele de Filip de Flandra refuzase tronul Principatelor Unite, Ion C. Bratianu a plecat în Germania pentru a-l aduce în ţară pe Principele Carol.

      La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucureşti. Acest moment a reprezentat naşterea Dinastiei şi în acelaşi timp începutul unei perioade de profunde schimbări în societatea românească.
      Pe 26 martie 1881, Carol I primeşte titlul de Rege, iar România devenea Regat.

Completare din cartea lui Sorin Liviu Damean "Carol I al României - 1866-1881":
   "Carol I primea titlul de rege nu pentru sine ci pentru "mărirea ţării". Întrucât în acea perioadă tocmai se desfăşurau funeraliile Ţarului Alexandru al II-lea, festivităţile încoronării aveau să fie stabilite pentru data de 10 mai 1881".
         Versurile imnului regal " Trăiască regele", care va fi cântat din 1881 până în 1947 au fost scrise de Vasile Alecsandri, iar muzica de Eduard A. Hübsch.  

24 martie 2010

Ultimii români

"Un documentar despre ceea ce înseamnă să fii român în Covasna şi Harghita. Un film de Răzvan Butaru."-  de pe blogul "Filme româneşti din toate timpurile" 



De vizionat toate 5 episoadele.

23 martie 2010

Interesant

            Bunicul lui Vladimir Voronin - luptător anticomunist, care s-a refugiat în România 

       Bunicul lui Vladimir Voronin, Isidor Sârbu, a fost un luptător anticomunist care s-a refugiat în România din calea bolşevicilor.
       Isidor Sârbu, tatăl mamei lui Vladimir Voronin era român. A murit în 1980.
      El a continuat să combată comunismul, în vreme ce nepotul său l-a îmbrăţişat şi l-a transformat în regim politic.
    Vedeţi filmuleţul via blogul "Filme moldoveneşti".

22 martie 2010

27 martie 1918 - 27 martie 2010

http://27martie.wordpress.com/
     
       "Pe 27 martie 1918 s-a înfăptuit unirea Basarabiei cu ţara mamă. La 92 de ani de atunci, pe 27 martie 2010 vom participa la manifestările ce celebrează Unirea. Cu toţii la Chişinău pe 27 martie!"






Îmbrăţişarea

Am primit-o de la Mariana.  Mulţumesc.
Îi ofer un clip care mi-a plăcut foarte mult, văzut la Shakuka.

 Update: Mulţumesc Laura, pentru premiu şi sper să-ţi placă clipul de mai sus.

Update 2: Mulţumesc Tetris  şi ţi-am promis, e şi pentru tine melodia.

Update 3: Mulţumesc Shakuka  şi a ajuns clipul înapoi la tine.


21 martie 2010

Apa noastră cea de toate zilele



Ape curate pentru o lume sănătoasă!
     
        În fiecare an, pe data de de 22 martie, întreg mapamondul celebrează Ziua Mondială a Apei. Naţiunile Unite au desemnat acest eveniment de mediu prin rezolutia 47/193 din 22 decembrie 1992 în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro. Apa este unul dintre cele mai de preţ daruri ale naturii . Viaţa nu este posibilă fără apă. Din păcate, acest element este inegal distribuit pe planetă.
      Anul acesta, sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei, are drept principal scop să atragă atenţia asupra importanţei calităţii apei. Ecosistemele sănătoase sunt susţinute de o bună calitate a apei, ceea ce duce la o îmbunatăţire a vieţii umane. Dimpotrivă, o proasta calitate a apei afectează mediu.


Câteva date despre apa la nivel mondial:

•daca ne-am imagina Terra cât o portocală, cantitatea de apă potabila ar avea mărimea unei lacrimi (2/3 din suprafaţa Pământului sunt acoperite de apa din care însă doar 1% este potabilă)

•40% din locuitorii planetei nu au acces la apă potabilă

•consumul de apă pe cap de locuitor variază foarte mult de la o regiune la alta, de la un stat la altul: un american consumă cca 2000 mc/an (volumul unei piscine olimpice), un european 1000 mc, un iordanian 100 mc/an iar un haitian 7mc/an!! Si e vorba de apa potabilă ce e folosită la toate activităţile, de la toaletă până la spălatul maşinii!

•în gospodărie consumul apei se împarte astfel: 39% spălat, 22% lenjerie şi veselă, toaleta 20%, plante 12%, hrana 7%

•în sens mai larg: uz domestic - 5-10%, industrie - 20%, agricultura - 60-80% (agricultura intensivă e foarte mare consumatoare de apa dar şi de petrol = pesticide, care ajung apoi în pânza freatică şi în râuri)

•jumătate din marile fluvii ale planetei sunt grav poluate, ceea ce implică otrăvirea ecosistemelor ce ţin de acestea

Sursa: Le développement durable (à petits pas) - Catherine Stern, Ed. Actes Sud, 2006 via http://eco-notes.over-blog.com/article-17966780.html

Duminica - acasă


Vezi mai multe din Funny pe 220.ro


Vezi mai multe din Funny pe 220.ro


Vezi mai multe din Familie, casa, copii pe 220.ro

19 martie 2010

"Fericirea de a cunoaşte calea"

 Din învăţăturile părintelui Arsenie Boca: 
     "Fericirea de a cunoaşte calea" 

          "Toţi oamenii fără deosebire suntem în acelaşi timp  şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13). Adică după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti (II Corinteni 5,1). De la Dumnezeu ieşim  (I Ioan 5,19) petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne întoarcem. Fericit cine  se întoarce          s-ajungă Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta este cărarea."

       "Cine vrea să biruie această primă piedică (lumea) în calea mântuirii, are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea."

      "În rugăciunea cu gândul să fim smeriţi, aducându-ne aminte greşelile noastre şi zicând: "Doamne iartă-i vorbele şi mie faptele."

      "Vremea de amărăciune ţine de obicei cât ţine mândria."

     "Nouă toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu."

    " Sfânta Scriptură, cartea lui Dumnezeu are literă şi duh. De aceea şi citiri sunt două. Dacă-ţi dezleagă El, Dumnezeu taina ascunsă în litere, te pricepi, dacă nu ţi-o dezleagă, nu pricepi decât litere."

    " Să primim de mai înainte ca bun ceea ce orânduieşte şi face Dumnezeu şi să ne bucurăm de hotărârea Lui , ştiind că  nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu, chiar dacă nu pricepem aceasta." 

   "Dacă nu ierţi, nici Dumnezeu nu te iartă. Şi trebuie să iertăm la nesfârşit pe toţi şi din toată inima."

   " Cârmuirea neamurilor tot de sus se face, căci este şi o ispăşire a neamurilor."

  


   

18 martie 2010

Părintele Arsenie Boca - "Sfântul Ardealului"

" Un sfânt se cunoaşte abia după trecerea timpului. Cu cât se adaugă mai mulţi ani după mutarea sa pe lumea cealaltă, cu atât va veni lumea spre el mai mult, dacă a fost cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu." 

 

"Creştinismul nu e numai o afacere de duminică, ci e o strădanie de toate zilele."
" Mă să vă faceţi datoria că Dumnezeu şi-o face. Mă să vă faceţi datoria că Dumnezeu şi-o face. Ce să facem părinte? Să vă rugaţi la Dumnezeu, mă, să vă rugaţi la Dumnezeu."
" Să vă rugaţi, mă, să vă rugaţi mă, să vă rugaţi mă! Degeaba plătiţi la preoţi să se roage pentru voi, dacă voi nu vă rugaţi." 
" Pe ziduri vor creşte bălării, dacă nu sunt biserici vii."
"Biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma."
Citate din "Mărturii din Ţara Făgăraşului" (1-2-3)
Părintele Arsenie Boca - "Sfântul Ardealului"

Cum rezolvăm problema reciclării bateriilor?

      Asta chiar nu am ştiut-o, dar cei de la Tuborg (în campania Umbrela Verde) în parteneriat cu Asociaţia Rorec încep să rezolve problema.

     "Statistica ne arată că în România, nu mai puţin 160.000 tone de baterii portabile ajung în gropile de gunoi, în fiecare an. Dacă vă gândiţi că mercurul dintr-o ‘micuţă’ baterie de ceas poate polua 500 de litri de apă sau un metru pătrat de sol, pe o perioadă de 50 de ani, sper ca vă imaginaţi gravitatea situaţiei.
     Veţi găsi puncte de colectare ale Asociaţiei Rorec în orice magazin Baumax, Praktiker, Obi sau Metro, din ţară."



17 martie 2010

Teatrul Naţional din Beijing

 Teatrul Naţional din Beijing este construit în apropierea Oraşului Interzis.
         Arhitectul acestuia este Paul Andreu.
        Are 212 m lungime, 143 m lăţime şi 46 m înălţime. Este înconjurat de o lagună artificială, accesul făcându-se printr-un tunel. Cupola este din titan şi sticlă care se deschide treptat de sus în jos.  Luminiţele de pe plăcile de titan crează impresia unu cer înstelat. Are 21 de etaje. Capacitatea este de 6500 de persoane. Zonele principale sunt: opera, baletul, teatrul, săli pentru expoziţii.  



 

16 martie 2010

O rugăciune deosebită, o voce deosebită - Teodora Păunescu-Ţucă



         Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în Altarul Bisericii Sfântul Elefterie cel Nou din Bucureşti de către Părintele Arsenie Boca.


15 martie 2010

Desert de post în post

      Am povestit despre Herghelia şi modul cum mi-a schimbat gândirea asupra alimentaţiei, sănătăţii, asupra vieţii în general pentru că a fost şi o schimbare spirituală, ajutată de către personalul de acolo şi de unele cărţi.
       Pe lângă Biblia pe care am primit-o, am cumpărat mai multe cărţi despre alimentaţia vegetariană, stil de viaţă sănătos. Una din cărţi este "Reţete vegetariene" de Cornelia Dragachis, care pentru mine e un adevărat sprijin în zilele de post şi nu numai. Cred că fiecare ar trebui să aibă pe lângă cărţile de bucate tradiţionale şi una cu reţete vegetariene.
      Citind reţete din această carte mi-am dat seama că putem face şi noi reţetele noastre. Ce dacă nu se potrivesc unele ingrediente după unii specialişti. Important e să ne placă nouă.
      Am descoperit săptămâna trecută o reţetă de fidea cu mere.   Am să      v-o spun, dacă vă place "amestecul" încercaţi reţeta şi poftă bună:
320 g. fidea (eu am pus tăiţei )
800 g. mere
100 g. zahăr
20 g ulei
coajă de lămâie după gust
eu am pus şi scorţişoară
Merele se curăţă., se dau prin răzătoare şi se înăbuşă cu zahărul în zeama lor proprie. Se amestecă cu fideaua, coaja de lămâie, scorţişoara şi uleiul. Se pun la cuptor 10 min.       

13 martie 2010

Amintiri de la Herghelia

       Cu Rodica, cunoştinţa de care am scris în postarea trecută,  ţin legătura din 2003, vorbim cam de vreo câteva ori pe an, chiar dacă nu ne-am mai văzut. Ştiam că nu mai este la Herghelia, plecase de acolo, ea fiind terapeutul meu în cele două sejururi pe care le-am petrecut acolo. Săptămîna trecută când m-a sunat mi-a făcut o surpriză. Acum este la Centrul de Sănătate Podiş, lângă Bacău. Abia aştept să avem un pic de timp să mergem până acolo. De câte ori mă sună, în următoarea perioadă ni se întâmplă ce bun. 
      Pentru că am scris că ne-am schimbat din mai multe puncte de vedere, cel mai important pentru noi a fost cel spiritual. Am primit de la Rodica prima Biblie din casa noastră pe care am început să o citesc. Următorul an când am trecut prin Târgu Mureş am ţinut neapărat să cumpăr o Biblie de la Catedrala ortodoxă de acolo.    
     Şi aşa încet, încet am început să merg la biserică mai des, să citesc din Biblie. Dumnezeu ne-a îndrumat paşii acolo, ne-a  întins o mână după cum spun eu, pentru a ne schimba.
   

12 martie 2010

"În seara asta avem supă de linte"

   Într-una din zilele săptămânii trecute am primit  telefon de la Rodica, o veche cunoştinţă pe care am întâlnit-o la Centrul de Sănătate Herghelia, amintindu-mi de experienţa care ne-a schimbat stilul de viaţă din mai multe puncte de vedere.
    Herghelia este un centru de sănătate la câţiva kilometri de Târgu Mureş. Acum se numeşte altfel: Centrul de Medicină Lifestyle.
        Era prin 2003, eram la serviciu şi mi-a căzut în mână o revistă "Viaţa şi sănătate". Văzând că au remedii pentru problema de sănătate pe care o aveam, ne-am decis eu şi soţul meu, copilul nu era atunci, să mergem acolo. Ne-am făcut programare, ne-am uitat un pic pe internet să vedem despre ce-i vorba şi am plecat în concediu 11 zile. 
     Am ajuns acolo şi seara când am intrat în sala de mese ni s-a spus "în seara asta avem supă de linte". Ne-am uitat unul la altul, ştiind totuşi ceva de pe internet dar crezând că este şi o alternativă la mâncare cu carne. Nu mâncasem niciodată linte până atunci. Acum de câte ori fac, ne-aducem aminte de Herghelia şi de "în seara asta avem supă de linte". A doua zi ni s-a prezentat programul: ora de trezire -6 dimineţa; gimnastica de înviorare; masa de dimineaţă; tratamentele, masa de prânz, plimbare după masa de prânz, tratamente; cursuri despre sănătate, despre alimentaţie, despre bucătăria vegetariană; masa de seară şi întrunirea de "familie". Era cu totul altceva decât ştiam noi despre un concediu.
      Mă credeţi că în  acele zile deşi am avut un radio la noi nu i-am dat drumul. Nu am simţit nevoia de ştiri. Am aflat abia când am ajuns în Târgu Mureş că în zona noastră au fost inundaţii. În tot centrul erau difuzoare, inclusiv în camere la care se auzea numai muzică de relaxare. 
      Nu am mâncat carne, ouă sau lactate toată perioada, chiar dacă am ajuns în Târgu Mureş am respectat ideea de a mânca vegetarian, pentru  că până la urmă o făceam pentru noi. Soţul meu a slăbit un pic pentru că trebuia să slăbească, dar eu m-am îngrăşat pentru că mi-a plăcut mâncarea.  A fost în prima perioadă a lunii august când la noi este postul Sfintei Mării, iar acesta a fost primul post pe care l-am ţinut în viaţa noastră.
      Pentru cei care vor sa-şi schimbe ideea că nu "merge" mâncare fără carne şi care vor într-adevăr să-şi schimbe stilul de viaţă într-unul sănătos să meargă la Herghelia sau mai nou acum la Podiş (Bacău), măcar o dată în viaţă. Nu am devenit vegetarieni, dar totuşi am realizat ce e bine şi ce e rău pentru sănătatea noastră.
      Cei care vor să afle mai multe să intre aici şi aici.
    

11 martie 2010

Plimbare de suflet


        La începutul săptămânii am reuşit să găsesc ce căutam despre Ploieşti. Un blog despre istoria Ploieştiului, RepublicaPloiesti.net cu adresa http://www.republicaploiesti.net/. Ieri am făcut o plimbare virtuală prin Ploieştii de altădată, am revăzut şi locul unde am copilărit, aducându-mi aminte de anumite perioade din viaţa mea care se leagă de anumite imagini.  Abia aştept să vină un văr din Italia, să depănăm mai multe amintiri. 
Şi pentru că autorul blogului Lucian Vasile scrie şi pe alt blog am ajuns si aici http://www.atuncisiacum.blogspot.com/.  Vă invit la plimbare prin mai multe oraşe din ţară.
Mulţumesc d-lui Lucian Vasile pentru iniţiativă şi pentru permisiunea de a prelua imagini de pe blogul lui (primul link).
Şi o melodie a lui Cristian Vasile, care se potriveşte cu imaginile, dar nu numai...

09 martie 2010

Mucenici, măcinici, sfinţişori

         Sărbătoarea păgână şi cea creştină se suprapun în tradiţia mucenicilor

  • Sărbătoarea Măcinicilor sau Mucenicilor, a cărei zi centrală este 9 martie, începe de fapt cu o zi înainte, cu Focurile de Măcinici şi se încheie în 11 martie, cu Beţia rituală.

  • Pe parcursul acestor zile, simbolurile creştine având în centru figurile celor 40 de Sfinţi Mucenici interferează cu o serie de mituri păgâne, de cele mai multe ori legate de muncile cîmpului, marcând începutul Anului Agrar.

  • Incinerarea simbolică a spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii se realizează, simbolic, prin aprinderea focurilor rituale, în dimineaţa zilei de Măcinici, 9 martie, echinocţiul de primăvară pe stil vechi. În Banat, copiii scormoneau şi băteau cu ”botele” (beţele) în foc iar mamele lor împrăştiau cenuşa rămasă în jurul caselor şi adăposturilor de animale şi păsări. Focurile de Măcinci erau considerate a avea mai multe funcţii: purificatoare (curăţirea spaţiului de forţele malefice în ultima zi a anului vechi şi în prima zi a Anului Nou), profilactică (preîntîmpinarea neplăcerilor aduse oamenilor de şerpi şi de insecte pe timpul verii), fertilizatoare a grădinilor, livezilor şi viilor.

  • În ziua Măcinicilor sau Mucenicilor se află hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele aprige ale Dochiei şi cele călduroase ale Moşilor. În această zi s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiţiei, aceasta moare şi se preface în stană de piatră, şi prima zi a Moşilor, jertfiţi şi transformaţi în cenuşă pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinţă.

  • Obiceiurile din ziua de 9 martie formează un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor rituale (Sfinţi, Sfinţişori, Bradoşi), beţia rituală atestată de tradiţia populară, deschiderea mormintelor şi porţilor Raiului pentru revenirea spiritelor printre cei vii, aprinderea focurilor în curţi şi grădini, în faţa caselor şi pe câmp, purificarea oamenilor şi vitelor prin stropirea cu apă sfinţită, bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii, aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de Măcinici, retezatul stupilor şi tăierea primelor corzi de viţă de vie.

  • Creştinii ortodocşi din întreaga lume sărbătoresc, cu acelaşi prilej, "Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia".

  • Potrivit tradiţiei, în vremea împăratului Licinius (începutul secolului al IV- lea e.n.), 40 de soldaţi creştinaţi din Sevastia (Armenia) au refuzat să mai aducă jertfe idolilor. În timpul persecuţiei împotriva creştinilor, soldaţii au fost aruncaţi în temniţă. Aici s-au rugat la Dumnezeu pentru întărirea credinţei şi i-au impresionat pe romani prin ţinuta lor demnă. Guvernatorul imperial Agricola şi inspectorul roman Lizios au încercat să-i convingă pe soldaţi să se lepede de credinţa creştină. Aceştia au refuzat, iar autorităţile romane au ordonat să fie dezbrăcaţi şi aruncaţi într-un lac îngheţat de la poalele muntelui Ararat, pentru a-i determina să renunţe la creştinism. Un singur soldat a cedat, dar, după ce a fost băgat în apă caldă, a murit. Peste noapte, ceilalţi 39 de soldaţi rămaşi în apa îngheţată, s-au îmbrăţişat şi au început să cânte imnuri de slavă către Dumnezeu. Privind spre lac, Aglaios, şeful închisorii, a observat că deasupra creştetelor soldaţilor pluteau aure. Emoţionat, el a intrat în lac, alături de soldaţi şi şi-a mărturisit credinţa în Hristos. Sporind severitatea pedepselor, inspectorul Lizios a ordonat ca cei 40, încă în viaţă, să fie scoşi din apa îngheţată şi să li se zdrobească fluierele picioarelor cu un ciocan. Supravieţuitorii acestei torturi au fost arşi de vii. Istoria creştinismului consemnează data de 9 martie ca ziua morţii celor 40 de mucenici.

  • Tradiţia românească a aluatului împletit, fiert sau copt, simbolizează sacrificiul mucenicilor îmbrăţişaţi în apa rece, amestecată cu gheaţa şi zăpada lacului de la poalele muntelui Ararat. Lumea creştină catolică sărbătoreşte Sfinţii Mucenici la o zi după cea ortodoxă.
  • Am citit aici.
  • Pentru că sunt în Moldova am să mă duc să cumpăr sfinţişori şi pentru că sunt din Muntenia, am să fac măcinici fierţi. 
  • Cum fac eu măcinicii (aşa le spun eu). Se pune apă cu sare la fiert, când fierbe apa se pun mucenicii cumpăraţi. Dacă nu din făină, apă şi sare se face o cocă din care se fac măcinici mici sub formă de 8, care se pun la fiert. După ce fierb se adaugă zahărul şi esenţa de rom.  Eu ştiu că ei se fac cu o zi înainte, se lasă să se usuce pe o parte, apoi se întorc pe partea cealaltă. După ce se răcesc se pun în farfurie cu zeama în care au fiert. Deasupra se pune după preferinţe: nucă măcinată, scorţişoară, lămâie rasă. Şi pentru că am doi moldoveni în casă nu mănânc decât eu, lor nu le place.     

08 martie 2010

Pentru doamne, domnişoare şi pentru mine

Cel mai frumos "cadou" pe care l-am primit de la copil, a fost acum vreo săptămână.
Având noi amândoi o discuţie în care mi-a spus că nu vrea să fiu bătrână.        I-am răspuns că nici eu nu vreau, aş vrea să fiu mai tânără. La care el mi-a spus:
- Nu vreau să fii mai tânără!
- Dar cum vrei să fiu?
- Să fii aşa cum eşti!!



Soţul şi copilul meu urează "La mulţi ani" atât mie cât şi doamnelor şi domnişoarelor care mă vizitează şi ne dau o dedicaţie:



Din partea mea o melodie a lui Florin Chilian:




Nu cred că ne-ar trebui altă declaraţie dacă ne-ar spune:
"Zece vieţi de-aş sta cu tine, tot ar fi puţine".

06 martie 2010

Ploaie în Ploieşti

Azi mi-am adus aminte de nişte vremuri, de nişte oameni care nu mai sunt şi de oraşul meu natal Ploieşti. Şi mi-am mai adus aminte şi de melodia lui Daniel Iancu "Ploaie în Ploieşti" şi de "Armonii de primăvară" .


05 martie 2010

Babele

A început de ieri să cadă,
Câte-un fulg.....


Dar nu a stat, pentru că la noi ninge şi zăpada s-a aşezat.
Doar sunt babele nu-i aşa?
De la 1 la 8 Martie şi apoi de pe 9-17 martie sunt moşii.



În tradiţia românească între 1 şi 9 martie se spune că Dochia îşi împlineşte destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi. Aceste zile sunt cunoscute ca zilele Dochiei sau Babele când vremea este schimbătoare datorită caracterului capricios al Babei Dochia. Semnificaţia poveştii babei Dochia, prezentată sub forma conflictului dintre noră si soacră, se refera de fapt la confruntarea dintre anul vechi şi anul nou, dintre iarnă şi vară, dintre frig şi caldură, dintre sterilitate şi fecunditate. Printre obiceiurile populare din luna martie s-a păstrat tradiţia ca fiecare femeie/fată să-şi aleagă o Babă între 1-9 martie. Legenda Babelor spune că şi în funcţie de starea vremii se prezice caracterul şi norocul persoanei respective în acel an.


Zilele urcuşului, echivalente cu număul cojoacelor, reprezintă durata ciclului de renovare a timpului, iar moartea Dochiei, în ziua de 9 Martie se consideră hotar între anotimpul friguros şi cel călduros.
Dupa încetarea Zilelor Babei, numite în Transilvania şi Vântoase, încep Moşii numiţi şi Sfinţi sau Samti. Babele sunt considerate rele iar Moşii sunt buni.

 



03 martie 2010

De ce o iubesc pe mama?


Am scris aceste rânduri dintr-un e-mail pe care       l-am primit mai demult, dar pentru că e săptămâna 1-8 Martie trebuie citit.

Mama şi tata se uită la televizor, când mama a spus: "Sunt obosită şi e târziu, cred că mă voi duce în pat".

O ia spre bucătărie ca să facă sandvişurile pentru a doua zi.  Spală castroanele de popcorn, scoate carnea afară din congelator pentru seara următoare, verifică cerealele, umple borcanul cu zahăr, pune linguriţele şi castroanele pe masă şi pregăteşte filtrul de cafea pentru a doua zi de dimineaţă.

Apoi pune nişte rufe la uscat, mai bagă nişte haine în maşina de spălat, calcă o cămaşă şi coase un nasture care cădea de la o cămaşă.

Strânge piesele jocului rămas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aşează agenda de telefon la loc în raft.

Udă câteva plante, goleşte un coş de gunoi şi pune un prosop la uscat pe bară.

Se întinde, cască şi o ia spre dormitor. Se opreşte la birou şi scrie o notiţă pentru profesoară, numără nişte bani pentru excursia de mâine şi ridică o carte de şcoală căzută sub scaun.

Scrie o felicitare pentru ziua de naştere a unui prieten şi o notiţă pentru cumpărături.

Îşi curăţă faţa, dă cu cremă de noapte îşi curăţă unghiile.

Tata îi strigă: "credeam că te duci în pat".
"Sunt pe drum" răspunse ea.

  ( Mai sunt multe dar am s-o scurtez. )

În acest timp tata închide televizorul şi anunţă în particular: "mă duc în pat" şi o face fără nici un alt gând.

Vi se pare ceva ieşit din comun?





  

02 martie 2010

Faţa galbenă care râde

Un filmuleţ în care se vede diferenţa între generaţii şi cum reuşeşte tehnologia la un moment dat să depăşească o anumită generaţie. Nu ştiu dacă e bine să râdem prea tare pentru că probabil vom păţi la fel în viitor când cine ştie ce va mai apărea şi nu mai reuşim să înţelegem.




L-am găsit aici.

01 martie 2010

Vine, vine primăvara

Să ne reamintim un pic de copilărie. Vă mai aduceţi aminte când mergeam cu punga de mărţişoare la şcoală. Şi apoi le puneam pe toate în piept ca să nu se supere nimeni. În Muntenia nu se obişnuieşte (cel putin aşa ştiu eu) să se dea mărţişoare la băieţi. În Moldova însă da, aşa că a trebuit să mă adaptez şi să-i iau băieţelului meu mărţişor pentru la cămin. Prima întrebare când s-a trezit a fost când îi dau mărţişorul?

Un mărţişor şi o primăvară frumoasă.