29 octombrie 1875 - 149 de ani de la nașterea Reginei Maria a României.

„Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.” Constantin Argetoianu

„Azi, mai mult ca oricând, în momentul în care lumea trece prin așa o criză de sălbăticie și revoltă, trebuie să fim statornici și să căutăm cu trăinicie tot ce ne unește și nu ce ne dezbină.” Regina Maria

Vă recomand un documentar animat de pe youtube.

Partea I - Regina Maria înainte de România. 17 ani de poveste în familia regală britanică.

https://youtu.be/zhVvgJtj13o?si=qRQcWxI7PoSFBZyv

Partea II - Principesă la Curtea Românească. Tinerețe sub autoritatea Regelui Carol I.

https://youtu.be/EJubYNywqcY?si=O3Quzl1S_yF1dWMf

Partea III - Drumul de la străină, la regină. Războaiele României

https://youtu.be/KIY26DztfK4?si=KhDhv4S55GyvFd65

Partea IV - Regina Maria în Marele Război. „Există un singur bărbat în România și acela este Regina”

https://youtu.be/4qQnaIoWnmk?si=1QYxrYijmpICK-pO

sursa foto:

https://www.monden.ro/regina-maria-a-romaniei-portretul...

România în lumini și umbre (1909-1919) -Ethel Greening Pantazzi -Insula Șerpilor

 August 1915

    „În toată Marea Neagră nu-i decât o insulă, Insula Șerpilor, puțin dincolo de orizont privind spre est de Sulina. Remorcherul guvernamental a fost acolo ieri, iar B. a aranjat să merg împreună cu Olga D., care a venit să stea cu noi pentru câteva zile. Călătoria a durat vreo două ore. Era o zi însorită și răcoroasă și ne-am bucurat de fiecare clipă. Am aflat de la Olga câteva lucruri despre istoria insulei, dar aş vrea să găsesc o carte din care să aflu mai multe. Se pare că insula le era cunoscută vechilor greci și se poate vedea fundația unui templu construit de aceștia. Multe fragmente de ceramică interesantă au fost găsite şi trimise muzeului din Bucureşti - însă nimic important din punct de vedere artistic. În trecut trebuie să fi fost misterioasa Ultima Thule din această parte a lumii. În timpurile moderne multe vase au naufragiat pe coastele ei stâncoase înainte ca inginerii Comisiei Dunării să construiască un far mare, supravegheat de şapte turci. Insula aparține românilor (singura lor colonie!) și au acolo o mică garnizoană de douăzeci de soldați. Remorcherul merge de două ori pe lună să le ducă apă proaspătă şi provizii.

    Am văzut-o ridicându-se dintr-odată, stâncoasă și fără copaci, din marea calmă, de culoare acvamarin. Aerul este curat și tonic, spre deosebire de Sulina, cu căldura și apa ei tulbure. Sunt câteva golfulețe pe partea adăpostită de vânt a insulei și am vâslit către unul dintre acestea, ajungând la mal, fără să ne udăm, pe o platformă ținută de soldați. Apoi ne-am cățărat pe cărarea îngustă și ne-am dus să vedem strălucitorul far alb. Întreaga insulă are o suprafață de vreun kilometru și jumătate. Un zid gros înconjoară farul și dependințele sale. Cei şapte turci sunt foarte drăguți. Unul dintre ei, cu o barbă argintie, locuiește aici de vreo treizeci de ani. Se pare că fusese pensionat și trimis înapoi la Constantinopol, dar fusese atât de nefericit din pricina vacarmului de acolo, încât a cerut să fie trimis înapoi. Paznicii erau foarte respectabil îmbrăcați, fiecare purtând câte un ceas de buzunar destul de scump.       S-au bucurat ca niște copii să ne arate micile lor aranjamente casnice și să ne audă cum le lăudăm grădina miniaturală, înveselită de cârciumărese, nemțișor și ochiul-boului. Își petrec timpul jucând pachisi și fumând ciubuce. Ne-am urcat în vârful farului și i-am cercetat lentilele puternice. Uneori, în câte o noapte senină, i-am văzut de la Sulina sclipirile luminoase.

     Am văzut un vapor scufundat acum zece ani care zace răsturnat pe fundul unei râpe povârnite, în apropiere de ţărmul nordic. Toate niturile îi căzuseră, iar tablele ruginite se ţineau cumva la un loc şi era fascinant să vezi cum trec curenţii de apă prin mii de găurele odată cu mişcarea valurilor. Am luat prânzul pe un covor feeric de flori sălbatice şi muşchi de stâncă şi am văzut zeci de şerpişori stând la soare în crăpăturile straturilor de piatră. Apoi am căutat vestigiile templului grecesc, dar     n-am reuşit să vedem nimic convingător. Ar fi minunat să înalţ un cort şi să rămân aici o lună, dar cred că ar fi fără precedent ca o femeie să locuiască pe insulă. În plus, domnul mi-ar domoli cu siguranţă entuziasmul pentru o asemenea escapadă cu un şuvoi gentil de consideraţii practice.

Insula a fost primită de România odată cu Dobrogea, prin Tratatul de pace de la Berlin (1878).”

 

Cartea se poate descărca gratuit de pe siteul Humanitas

https://humanitas.ro/humanitas/carte/rom%C3%A2nia-%C3%AEn-lumini-%C8%99i-umbre-1909-1919-0

O scurtă vizită filmată în 1935 pe Insula Șerpilor

https://www.facebook.com/VoceaDobrogei/videos/1142660183475296

Seven wonders of the buddhist world

http://voxfilmeonline.com/seven-wonders-of-the-buddhist-world-2011-online-subtitrat-in-romana/

Inochentiştii

Români uitaţi dincolo de Bug

Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă

de la karmapolice

Paşii pelerinilor (I)

"Cred că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat şi are temei ceea ce vrei acest lucru se va realiza…dar numai la timpul lui. Iar acel timp nu este decis de noi. Pentru a grăbi acest timp nu trebuie să te închini de o mie de ori, nu trebuie să mergi din biserică în biserică, nu trebuie să dai sute de acatiste şi să aprinzi lumânări cât poţi de multe. Cred că Dumnezeu nu are nevoie de astfel de gesturi, nu are nevoie de cereri fără fapte în sprijinul acestora."  sursa citatului

Cam asta mi s-a întâmplat, pentru că mi-am dorit să ajung aici şi totul a mers de la sine fără planuri stabilite cu mult timp înainte! Ştiţi deviza mea: "Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple".

Trebuie să mulţumesc în primul rând lui Doamne-Doamne, iar apoi pentru primul "popas" Fetiţei J13 şi karmei police.  

De la Fetiţa Junglei 13, când m-am întâlnit anul trecut, am primit o carte despre părintele Gherontie Puiu de la Mănăstirea Caraiman de la Buşteni. Dar noi trecusem deja prin Buşteni şi nu am ştiut despre mănăstire, iar când ne-am întors acasă am venit pe alt traseu.
Dar acum ruta noastră a fost prin Buşteni -Sinaia aşa că am ajuns şi la Mănăstirea Caraiman. Seara vorbisem cu karma police să trec pe la ea pe la Sinaia, dar n-am avut noroc că ea nu era în localitate. Dar mi-a dat un sfat. Dacă ajung la mănăstire să mergem la părinte să ne binecuvânteze (ceea ce nu ştiam că se face).

Pentru că joi am ajuns după ora 12 nu am mai putut merge la părinte care are anumite ore când binecuvântează.

La intrare în Agheazmatar.

Când am ieşit pe poarta mănăstirii a început ploaia, astfel că drumul până la Sinaia şi vizitarea Mănăstirii de la Sinaia le-am făcut pe ploaie.

Poate karma police mă va lămuri despre ce clădire e vorba. E peste drum de Mănăstirea Sinaia. 

Dar pentru că trebuia (era scris undeva Sus) să ajungem la părinte să primim binecuvântare a doua zi când am revenit spre casă am intrat din nou pe la mănăstire şi am primit binecuvântare. 
Era atât de frumos afară că se vedea foarte bine Crucea de pe Caraiman.

Am găsit un documentar în 6 părţi despre şi cu părintele Gherontie Puiu.

Dacă vreţi intraţi aici 1 , 2, 3, 4, 5, 6.

Numai ascultându-l parcă simţi binecuvântarea lui. 

Site-ul Mănăstirii Caraiman aici.

Site-ul Mănăstirii Sinaia aici.

 

Sic Cogito

"Pentru îndureratul tată, Bogdan Petriceicu Haşdeu, dispariţia unicului copil – Iulia – declanşează atât prăbuşirea, cât şi “convertirea” lui la spiritism. După moartea fiicei, Haşdeu va trăi doar pentru întâlnirea cu spiritul acesteia. Viaţa între aici şi dincolo, dar mai ales lungile conversaţii cu spiritul Iuliei îl determina pe Haşdeu să construiască două mari temple.
Bucuria tristeţii dusă de Haşdeu ne demonstrează că întotdeauna dragostea învinge."

 

Documentarul îl puteţi vedea aici.

 

Regia:  Daniela Apostol
Cu:  Jenica Tabacu, Liliana Bădălan, Oreste Teodorescu, Stanciu Dragoş Costin
Imaginea:  Cristian Ceoroiu, Gabriel Fleancu
Montaj:  Gabriel Fleancu
Producător:  Daniela Apostol, UnicStyle

Zen

Partea I - "Aici şi acum" 

Partea a II-a - "Pretutindeni şi întotdeauna" aici.

Documentare realizate de  Arnaud Desjardins în anul 1971, cu sprijinul maestrului Taisen Deshimaru. 

Ce ştiam dar şi ce nu ştiam despre istoria României -4

Am găsit o adresă unde mai sunt încă trei episoade din seria de documentare "Moştenirea clandestină". Unul din episoade l-am postat aici. Un sfat: trebuie văzute mai repede că cei de la TVR obişnuiesc să le scoată de pe net repede (problema drepturilor de autor probabil).  

Adresa aici.

Ce ştiam dar şi ce nu ştiam despre istoria României (2)

Participă la documentar şi istoricul Larry Watts care a fost invitat la emisiunea "Codul lui Oreste" pe care o puteţi vedea aici. 

Documentarul l-am găsit la vernevinci.

O călătorie spirituală virtuală în post

SIMBOLURILE DACICE

Pentru că ieri am postat clipuleţul despre simbolul swasticii în lume, azi voi posta un film documentar pe care l-am văzut la karmapolice şi în care vedem că pe lângă alte simboluri, strămoşii noştri foloseau şi swastica.

Un sfânt contemporan

"Monseniorul Vladimir Ghika- principe român cu profunde rădăcini ortodoxe, educat în spirit protestant şi devenit preot catolic şi misionar al Sfântului Scaun de la Vatican. Poate singurul preot din lume care încă din perioada interbelică, precursor al ecumenismului, a avut permisiunea şi ocazia de a oficia în ambele rituri, cel catolic al confesiunii sale alese şi cel bizantin, ortodox, al familiei şi originii sale." 

Întrebat de ce s-a făcut catolic, Monseniorul Ghika a răspuns: "ca să devin mai bun ortodox". 

"Patru filme, numite "Monseniorul Ghika. Un sfânt contemporan" au fost realizate în perioada 2005-2006 de Studiourile B1TV şi au fost transmise pe postul de televiziune cu acelaşi nume în perioada mai-iulie 2006" şi  le puteţi vedea aici.

În secţiunea video a site-ului veţi mai găsi şi alte filme, interviuri despre Monseniorul Vladimir Ghika.

Pe site pe lângă alte scrieri veţi găsi şi cartea "Gânduri pentru zilele ce vin" (Pensées pour la suite des jours) editată în 1962 şi tradusă de Doina Cornea. "Este o culegere de maxime, cugetări, reflecţii filozofice şi religioase, asemenea moraliştilor francezi (bucăţele de hârtie pe care îşi nota gândurile, rodul frământărilor lăuntrice, al rugăciunii şi al meditaţiilor) din perioada 1923-1931."

Despre beatificarea şi canonizarea Monseniorului Vladimir Ghika citiţi aici.

Rugăciune

Un bătrân se ruga la icoana Sfântului Nicolae:

"Bre Nicolae, bre, eu sunt bătrân tu eşti bătrân, vezi ce faci cu mine măi!"  

Din filmul documentar "Cuviosul Paisie Olaru de la Sihla"!

"Omul lui Dumnezeu" - Arsenie Boca

găsit la karma police

Unde este Divinitatea?

Am văzut un film documentar în care se spunea despre o legendă a lui Brahma. 

Am căutat-o şi am găsit-o aici.  

"La un moment dat toţi oamenii de pe Pământ erau zei, dar ei au devenit atât de păcătoşi şi au abuzat atât de divinitate, încât Brahma, zeul tuturor zeilor, a decis ca divinitatea trebuie să-i fie luată omului şi ascunsă într-un loc unde să nu o mai poată găsi niciodată. “O vom îngropa adânc în pământ” spuseră alţi zei. “Nu”, a spus Brahma, “pentru că omul va săpa adânc în pământ şi o va găsi”. –“Atunci o vom scufunda pe fundul oceanului”, spuseră ei. “Nu”, a spus Brahma, “pentru că omul va plonja şi o va găsi”. –“O vom ascunde pe cel mai înalt munte”, au spus ei. “Nu”, a spus Brahma, “pentru că într-o zi, omul va escalada fiecare munte de pe Pământ şi vor captura din nou divinitatea”. “Atunci noi nu ştim unde s-o ascundem pentru ca ei sa n-o găsească”, spuseră zeii cei mai putin importanţi. -“Vă spun eu”, spuse Brahma, “ascundeţi-o în adâncul omului însuşi. El nu se va gândi niciodată să privească acolo”. 

O altă lume

Am citit la tetris mai demult despre comunitatea Amish.
Dacă vreţi să citiţi intraţi aici. 

Am găsit apoi aici un film documentar "Necazuri în paradisul Amish" în care două  familii sunt nevoite să plece din comunitatea Amish după ce au citit şi studiat Biblia singuri (lucru interzis în multe din cercurile Amish).


Dacă v-a plăcut şi vă interesează subiectul este şi partea a doua "Plecarea din paradisul Amish"

Jianul

Pentru că nu am reuşit să fac decât două poze cu banda Jianului dintr-un sat de lângă Moineşti, (deşi aş fi vrut să-i înregistrez, dar...., n-a fost să fie, poate la anul) am căutat şi am găsit pe site-ul "Profesorul On-line"  un documentar despre acest teatru popular inspirat de legenda lui Iancu Jianu, care se joacă în Moldova la răscrucea dintre ani, atunci când anul cel nou îl ucide simbolic pe cel vechi cu o cruce de lemn.

Documentarul îl puteţi vedea AICI.
Filmările au fost făcute în satul Agăş din judeţul Bacău.
Ce ştiu eu despre proful-online, adică profesorul Ursu, că a fost profesor de matematică şi în Moineşti, iar acum dă lecţii de matematică online. Cursurile de calculatoare le-am făcut cu el şi cu fiul său. Găsiţi mai multe pe site-ul său.

"Cum ne sunt gândurile aşa ne este şi viaţa"

 "Dacă cere de la sine prea mult atunci omul se chinuie singur".

"Viaţa e o energie dumnezeiască."

"Cel mai greu lucru pentru noi în lume e să învăţăm cum să ne rugăm pentru duşmani. Chiar dacă vrea, ori nu vrea, omul trebuie să se roage pentru duşmani, pentru cei care nu ne iubesc şi pentru cei care care sunt încărcaţi cu dorinţe rele împotriva noastră.  Trebuie să ne rugăm şi să le dorim mult bine. Fie că vor sau nu, trupul trebuie să se elibereze de rău."

"Cu cât el (duşmanul) îţi doreşte mai mult răul, cu atât Dumnezeu îţi dă mai mult binele."

                                                          Stareţul Tadei de la Vitovnita

Filmul are 6 părţi prima parte aici.