Icar 1938: București- Balcic cu avionul

 Bucureşti-Balcic într'un ceas și treizeci şi cinci de minute! Cum aşi putea-o spune, cum aşi putea s'o redau? Kilometrii aceştia au fost „acoperiţi", cum se spune in limbaj sportiv, străbătuţi, absorbiţi? Nu... Au fost pur și simplu negați.

Pe pământ, viteza ca și încetineala, enervează. Cuvântul grabă îşi păstrează sensul lui omenesc, dacă-l aplici pe teren, la automobil.

Trenul vibrează din toată fIerăria lui, cântă ca să se .,încălzească", cântecul pistoanelor continuă tot drumul să-i sprijine obsedanta lui orchestră.

Automobilele, chiar cele mai rapide, nu sunt, pe lângă avion, decât niste biete gazele. Dar avionul merge ca gândul şi alunecă liniştit pe deasupra spațiilor, 200 sau 300 km. pe oră... Avionul pare imobil și, dacă privești solul, ai crede că viteza e a unei căruțe trasă de un biet măgar.Miracolul acesta aparține calmului spațiilor străbătute. Avionul nu sboară ci alunecă pe liniile văzduhului......

****

Deaceia, chiar aci la noi, neincrederii de eri, i-a făcut loc încrederea de azi. Dovada? Până în Noembrie anul trecut, linile aeriene române exploatate cu statul au transportat 2226 pasageri doar pe ruta Bucureşti-Balcic. 2226 inşi cari s'au încredințat, fără teamă, avioanelor acestei companii având întreaga siguranță că după un ceas și treizeci şi cinci de minute, vor descinde la Balcic, așa cum s'au urcat la Bucureşti.

****

Scoborîm. E abia ora 9.35. Bucureştii sunt la o distanţă de un ceas și treizeci și cinci de minute. Și această minune o îndeplineşte avionul, cu o regularitate ce nu are nimic de invidiat C. F. R.-ului, de un an întreg! Un vis mă desparte de Capitală, de care nu mă mai leaga decât buletinul meu de populaţie aflat în buzunarul dinăuntru al hainei.

Iată-mă însă acum în realitatea, care are înfăţişarea unui hamal tuciuriu ce se repede să-mi smulga valiza din mână, când scobor din automobil.

Oraşul, atât de drag și de cunoscut, încât fiecare colţişor, fiecare stradă prăfuită, fiecare cafenea înegrită de fum mi-l amintesc, ca și trăsăturile unei ființe scumpe, îmi dănțueşte în cap. Atâtea imagini adunate, contraсtate în acest scurt interval de timp: 8-9.35, fără tranzacțiile obişnuite, fără precedentele preparative teatrale geografice, e ca și cum ași fi trăit departe de el ani și ani de zile...

Vedeam marea pontonul, cafeneaua lui Mamut, cerdacul cârciumii lui Ismail, vilele, pontonul, dealurile albe de cretă, cu totul alți ochi. Miracolul avionului: ne spală de obişnuinţă. Creiază pentru noi, în locul îndepărtatelor comparații, antiteza, contrastul imediat.

Fragmente din articolul scris de Paul Marian în Ziarul Științelor și al călătoriilor – 1938 (sursa Arcanum)

Călătorie în timp la Balcic

 

O călătorie în timp prin Balcic: iMAGO Romaniae păstrează 218 fotografii vechi din Balcic, iar două dintre ele ne arată iarna din martie 1939. Vă invit să le priviți și să pășiți pentru câteva momente în atmosfera orașului de odinioară accesând linkul:

https://imagoromaniae.ro/page/19/?s=balcic

1913

Balcic

 „Mă închin oricărei religii, prețuiesc orice rituri şi forme consfințite, dar pentru mine Dumnezeu stă peste toate acestea. Aflu pe Dumnezeu în fire, în frumusețe, în artă, în iubire, în iubirea față de toți oamenii". Şi ca totul sa fie mai profund înțeles, Regina aduce mărturie legătura ei cu o bătrână turcoaică, vecină de „,moşie", cu care nu putea comunica prin vorbe, dar care venea să se roage în fața icoanelor, aprindea lumânări şi ardea chiar tămâie. Impresionată de gestul bătrânei, Regina l-a consemnat în scrierile sale:,,Pare un lucru mărunt, o lumânărică mare de două palme, dar bătrâna turcoaică, în smerenia ei, a priceput duhul în care s-a fost zidit Stella Maris".

Regina Maria

Din cartea „Balcic” - Balcica Măciucă

Capela Stella Maris de la Balcic

Palatul Reginei Maria

vederi din anii ’70, din colecția personală

Cella Delavrancea despre Balcic

„Am fost la Balcic, my Queen, timp de nouă zile, cu una din surorile mele și încântătoarea mea nepoată. Philippe ni s-a alăturat, dar n-a mai putut să suporte primitivismul vieții de acolo, mai mult de trei zile. Spunea, zburlindu-și penajul de bărzoi: „Trebuie să ai patima pitorescului ca să rămâi aici." De fapt și timpul se distra să îngreuneze gesturile zilnice. Vântul și frigul alternau. Marea plumburie păstra o uniformitate monastică. Cerul gri cobora ca un capac înăbușitor. Drumurile, noroioase și lipindu-se de tălpi. La restaurant se mânca, după lupte de baricadă, iaurt și miel pe jumătate crud. Peştele nu se mai lăsa prins în plase. Instalațiile din vile erau mai puțin decât strictul necesar. Cea mai sumară higienă, ignorată, și toaletele à la turca în zilele cu vânt îți făceau surprize de nemărturisit...

După ce a admirat îndelung peisajul, grădinile Voastre și vilele lui Riri (cea a lui Ion Pillat seamănă cu o pasăre cu aripile întinse), Philippe a fugit. Noi am rămas pentru că mărșăluiam pe câmpurile mustind de bujori, iar oxigenul din largul mării ne făcea bine.

Era multă lume, adunare amestecată de oameni importanți şi modești, care fraternizau în aceeaşi lipsă de confort. Aveam cu toții buna dispoziție a naufragiaților. Trecând prin fața bucătăriei Voastre, n-am putut să înfrânez suspinele nostalgice care-mi umflau burta puțin cam scobită... Am văzut-o adesea pe Elise Brătianu, alegorie ursuză a Timpului. Ea reface acea casă turcească fără a asculta sfaturile specialiștilor. Are prea mulți zidari, detestă pitorescul împrejurimilor, urăşte turcii şi se îndepărtează cu silă de tătari, priveşte cu un ochi încărcat de fulgere deliciosul sat de sub flancul falezei şi Philippe pretinde că nu poate suferi Balcicul. Cred e dreptate, dar atunci de ce construieşte? Nu-mi răspundea la niciuna dintre politețurile mele, se punea de-a-ndoaselea la orice propunere care i se făcea şi pleca spre casa Denize, unde dârdâia, urmată de cei patru baseți, doi cu patru picioare și doi cu două picioare – Fotino și inginerul Roman. E caraghios s-o vezi terorizând când o regiune, când alta. Marea nu-i priește și mă gândesc că va fi și mai iritabilă la căldura mare decât la vânt. Totuși, într-o dimineață, ne-a dus cu amabilitate deasupra Cratal-Ceşmé-ului și, împreună, am cules stânjenei și am luat pietre pentru a le replanta în mediul lor, la Bucureşti.”

Corespondența dintre Regina Maria a României- Cella Delavrancea (1913-1937)

România în lumini și umbre (1909-1919) -Ethel Greening Pantazzi -Insula Șerpilor

 August 1915

    „În toată Marea Neagră nu-i decât o insulă, Insula Șerpilor, puțin dincolo de orizont privind spre est de Sulina. Remorcherul guvernamental a fost acolo ieri, iar B. a aranjat să merg împreună cu Olga D., care a venit să stea cu noi pentru câteva zile. Călătoria a durat vreo două ore. Era o zi însorită și răcoroasă și ne-am bucurat de fiecare clipă. Am aflat de la Olga câteva lucruri despre istoria insulei, dar aş vrea să găsesc o carte din care să aflu mai multe. Se pare că insula le era cunoscută vechilor greci și se poate vedea fundația unui templu construit de aceștia. Multe fragmente de ceramică interesantă au fost găsite şi trimise muzeului din Bucureşti - însă nimic important din punct de vedere artistic. În trecut trebuie să fi fost misterioasa Ultima Thule din această parte a lumii. În timpurile moderne multe vase au naufragiat pe coastele ei stâncoase înainte ca inginerii Comisiei Dunării să construiască un far mare, supravegheat de şapte turci. Insula aparține românilor (singura lor colonie!) și au acolo o mică garnizoană de douăzeci de soldați. Remorcherul merge de două ori pe lună să le ducă apă proaspătă şi provizii.

    Am văzut-o ridicându-se dintr-odată, stâncoasă și fără copaci, din marea calmă, de culoare acvamarin. Aerul este curat și tonic, spre deosebire de Sulina, cu căldura și apa ei tulbure. Sunt câteva golfulețe pe partea adăpostită de vânt a insulei și am vâslit către unul dintre acestea, ajungând la mal, fără să ne udăm, pe o platformă ținută de soldați. Apoi ne-am cățărat pe cărarea îngustă și ne-am dus să vedem strălucitorul far alb. Întreaga insulă are o suprafață de vreun kilometru și jumătate. Un zid gros înconjoară farul și dependințele sale. Cei şapte turci sunt foarte drăguți. Unul dintre ei, cu o barbă argintie, locuiește aici de vreo treizeci de ani. Se pare că fusese pensionat și trimis înapoi la Constantinopol, dar fusese atât de nefericit din pricina vacarmului de acolo, încât a cerut să fie trimis înapoi. Paznicii erau foarte respectabil îmbrăcați, fiecare purtând câte un ceas de buzunar destul de scump.       S-au bucurat ca niște copii să ne arate micile lor aranjamente casnice și să ne audă cum le lăudăm grădina miniaturală, înveselită de cârciumărese, nemțișor și ochiul-boului. Își petrec timpul jucând pachisi și fumând ciubuce. Ne-am urcat în vârful farului și i-am cercetat lentilele puternice. Uneori, în câte o noapte senină, i-am văzut de la Sulina sclipirile luminoase.

     Am văzut un vapor scufundat acum zece ani care zace răsturnat pe fundul unei râpe povârnite, în apropiere de ţărmul nordic. Toate niturile îi căzuseră, iar tablele ruginite se ţineau cumva la un loc şi era fascinant să vezi cum trec curenţii de apă prin mii de găurele odată cu mişcarea valurilor. Am luat prânzul pe un covor feeric de flori sălbatice şi muşchi de stâncă şi am văzut zeci de şerpişori stând la soare în crăpăturile straturilor de piatră. Apoi am căutat vestigiile templului grecesc, dar     n-am reuşit să vedem nimic convingător. Ar fi minunat să înalţ un cort şi să rămân aici o lună, dar cred că ar fi fără precedent ca o femeie să locuiască pe insulă. În plus, domnul mi-ar domoli cu siguranţă entuziasmul pentru o asemenea escapadă cu un şuvoi gentil de consideraţii practice.

Insula a fost primită de România odată cu Dobrogea, prin Tratatul de pace de la Berlin (1878).”

 

Cartea se poate descărca gratuit de pe siteul Humanitas

https://humanitas.ro/humanitas/carte/rom%C3%A2nia-%C3%AEn-lumini-%C8%99i-umbre-1909-1919-0

O scurtă vizită filmată în 1935 pe Insula Șerpilor

https://www.facebook.com/VoceaDobrogei/videos/1142660183475296

Locuri de vizitat în Dobrogea (II)

Murftlar - punct turistic Murfatlar - Crama Murfatlar
Valul de piatră sec. X.
Ansamblul Bisericuţelor de cretă " Dealul Tibişir", pe malul de S al canalului Dunăre- Marea Neagră sec X-XI. (nevizitabile).
Turn de piatră la NE de oraş.
Rezervaţia Fântâniţa- Murfatlar - suprafaţă de 19,70 ha,  
Biserica "Naşterea Maicii Domnului" 1903.
Casa Stamatopoulos (1899), Aleea Fântâniţei 11.
Conacul Mihail Kogălniceanu, azi Grădiniţă, Aleea Margaretei 8.
Casa Omer Bechir Bey str. Matei Corvin 2. sf. sec.XIX.
Complex case sec. XIX Aleea Fântâniţei 3,9.

Cobadin - Muzeul tătăresc Zulfie Totay

Adamclisi - Cetatea Adamclisi
Monumentul triumfal Tropaeum Traiani ridicat între 106-109d.Hr., cinsteşte victoria obţinută de împăratul Traian asupra dacilor, în 102 d. Hr.
 Altarul roman de la Adamclisi - comuna Adamclisi
Muzeul Arheologic Adamclisi.

Băneasa - Aşezare romană, cimitir getic.
Pădurea Canaraua Feti - comuna Băneasa - Rezervaţie naturală, zoologică şi botanică.
Cetatea Hisarlâc - comuna Dobromir.

Ion Corvin - Fortificaţie de plan poligonal, Între Cuzgun şi Aliman 
Epoca romană
Val de pământ.
Mănăstirea şi Peştera "Sf. Ap. Andrei"
Izvorul "Sf. Ap. Andrei"
Pădurea Mihai Eminescu.
Cişmeaua Mihai Eminescu

Deleni - Situl arheologic sec. I-III p. Chr. Epoca romană.
Pereţii calcaroşi de la Petroşani, sat Petroşani- Rezervaţie a biosferei, geologic, zoologic, ştiinţific.

Oltina - Situl arheologic "Cetatea Altinum", "Dealul Măciuca"
Cuptoare de ars ceramică sec. IV-VI p. Chr. Epoca romano-bizantină
Podişul Oltinei, dealul Urluiului, râul Valea Mare.

Ostrov- Mănăstirea Dervent 1938
Situl arheologic Cetatea Durostorum
Cetatea bizantină Vicina din Insula Păcuiul lui Soaresec. X-XV
Epoca medievală timpurie- necesită ambarcaţiune.
Lacul Bugeac
Rezervaţia Pădurea Esechioi - Rezervaţia naturală, zoologică şi botanică.

Partea I aici.

Locuri de vizitat în Dobrogea (I)

Anul ăsta am găsit la hotelul la care am stat pliante cu obiective de vizitat în Dobrogea. 

Pentru că în fiecare an când am plecat la mare am căutat pe net ce să mai vizitez, o să scriu aceste pliante pe blog ca să vă inspiraţi şi să nu mai căutaţi aşa de mult ca mine.

Traseul Constanţa -Histria  - Cheile Dobrogei - 209 km

Năvodari - Lacul Taşaul

Corbu - lacul Taşaul, plaja Vadu, Cherhana, Grindul Chituc - Arie de interes ştiinţific

Istria - Muzeul Cetăţii Histria

Cetatea Histria întemeiată în anul 657 î Hr. de coloniştii greci veniţi din oraşul Milet (Asia Mică)

Biserica Îngropată Istria - Lăcaşul de cult este pe jumătate îngropat, iar piatra necesară construcţiei s-a adus din cetatea antică.

Sinoe - Lac Sinoe, fost golf maritim, comunică cu Marea Neagră prin gura Periboina.

Mihai Viteazu - Sat Periboina, locul de vărsare al complexului de lacuri în Marea Neagră, Grindul Lupilor - arie de interes ştiinţific.

Fântânele - Rezervaţia de broaşte ţestoase

Cogealac - Apeducte. Epoca romană.

Aşezare rurală "Via lui Ciurea" la 1 km V de sat, sec. IV Chr. Epoca romană.

Târguşor

Cheia - Rezervaţia Gura Dobrogei ocupă o suprafaţă de 285 ha şi adăposteşte circa 565 specii rare de floră.

Peştera La Adam.

Peştera Adăpostul Rândunelelor, Peştera Babei (P. La Izvor), Peştera de la Cariera Nouă, Târguşor Peştera de la Ghilingic, Peştera Gura Dobrogei (P. Liliecilor de la Gura Dobrogei).

Peştera, Amfiteatru natural cu inscripţii rupestre- drum Mănăstirea Casian, Izvorul Sf. Ioan Casian

Colilia - Mănăstirea Colilia Comuna Pantelimon

Mireasa - Peştera de la Mireasa

Sibioara - Podişul Carasu, lac Siutghiol

Lumina - lac Lumina, lac cu apă dulce.   

O poză de pe Cheile Dobrogei.