PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

31 martie 2011

Ceremonia de sfinţire a troiţei închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă

"La data de 1 aprilie 2011, la orele 11.00, în incinta Mănăstirii Putna din judeţul Suceava, va avea loc ceremonia de sfinţire a troiţei închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă. Construcţia troiţei a fost realizată la iniţiativa Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.

La acest eveniment vor participa Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, domnul Eugen Tomac, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, membri ai Parlamentului României, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi supravieţuitori ai tragediei din 1941.

La Fântâna Albă, în Duminica Paştelui (1 aprilie 1941), peste 3000 de români din satele din valea Siretului din Bucovina, care doreau să fie repatriaţi, au fost împuşcaţi de către trupele sovietice."

Spovedanie


Vasile Tărîţeanu-Cernăuţi de rasarit_de_zori

de aici

30 martie 2011

Ceva interesant!!!

Vă rugăm să vă uniţi în rugăciunea de dragoste şi recunoştinţă către apa din zona oraşului Fukushima, Japonia!



continuare la karma police

Anunţ!


Anul viitor, 2012, va fi "sfârşitul Lumii"!
Cine vrea să supravieţuiască, să vină în România !
Noi suntem rămaşi în urmă cu 50 de ani!
Description: http://mail.yimg.com/us.yimg.com/i/mesg/tsmileys2/18.gif


(copy paste de pe mail)

Bună dimineaţa!!!


Sper că v-am binedispus.
Somnulescu l-a pus aseară pe blog, dar eu l-am pus azi ca să aveţi o zi bună!

28 martie 2011

Testul iubirii

"Ne gândim adesea că e destul dacă recunoaştem existenţa lui Dumnezeu, că e destul să credem că El există. Dar nu-i aşa. Nu-i destul. Dacă avem doar această credinţă, nu suntem cu nimic mai presus decât diavolii, pentru că şi ei „cred şi se cutremură”. Ce ne trebuie în plus? Domnul ne-a spus-o clar: iubire. Dacă nu avem iubire, credem degeaba. Dar iată că, deşi credinţa sănătoasă înseamnă să iubeşti, noi nu iubim. Şi în loc să recunoaştem că nu iubim, deci nu avem credinţă, ne umplem de ipocrizie şi ne considerăm credincioşi. Dar ce rămâne când va trebui să trecem testul Iubirii? Pentru că Dumnezeu ne-a spus că acesta este criteriul Judecăţii. 



Iubirea nu înseamnă ca eu, dacă sunt un obişnuit al bisericii, să mă apuc să dau cu superioritate lecţii celui care e la începutul întâlnirii sale cu Dumnezeu şi nu ştie uneori cum să se comporte. Iubirea înseamnă delicateţe. 


Iubirea nu înseamnă ca, dacă am ajuns la biserică după începutul slujbei, să iau la închinat toate icoanele (inclusiv cele de la iconostas, dacă se poate), iar apoi să îmi fac loc prin mulţime (eventual printr-o îmbrânceală). Iubirea înseamnă discreţie. 

Credinţa nu înseamnă să îmi iau fustă la biserică pentru că aşa dă bine, dar să nu găsesc decât una strâmtă, care îmi scoate în evidenţă posteriorul. Nici să îmi pun o batistă în vârful capului, pe post de năframă. Iar dacă mi-s „în regulă” şi fusta, şi baticul, nu înseamnă că am motiv să o judec pe cea care nu le poartă. Iubirea îmi cere să mă îmbrac astfel încât să nu îl smintesc pe celălalt, în biserică să încerc să trec neobservat, să nu atrag cu nimic atenţia celor care se străduiesc să se lepede de grijile acestei lumi şi să se roage. 

Iubirea nu înseamnă să fiu nelipsit de la biserică, dar să nu ţin cont de nevoile celorlalţi. 

Iubirea înseamnă să trăiesc în prezent, să primesc darurile şi întâlnirile pe care mi le dă Dumnezeu prin întâmplări şi oameni. 

Credinţa nu înseamnă să vânez toate maslurile din împrejurimi, unde să mă duc „pentru binele familiei, sănătate şi <> în casă”, nici să consider Sfântul Maslu „mai bun” decât Sfânta Liturghie. 


Iubirea nu înseamnă, de fapt, să pun orice altceva mai presus decât Sfânta Liturghie. Nici măcar un pelerinaj făcut Duminica în cele mai sfinte locuri, dar care mă ţine aşezat în fund, pe scaunul maşinii, exact în momentele în care Hristos Se jertfeşte pentru mine pe Sfânta Masă a Altarului şi mă cheamă să fiu împreună cu El. Iubirea mă îndeamnă să răspund invitaţiei Lui plină de… Iubire. 


Iubirea nu înseamnă să alerg pe la nu ştiu câte mănăstiri, să dau nu ştiu câte pomelnice, pentru nu ştiu câte slujbe, ca să mi se îndeplinească nu ştiu care dorinţă arzătoare. Dumnezeu nu e un tonomat de împlinit dorinţe, în care să bagi un număr exact de fise (fie ele pomelnice sau slujbe). Iubirea nu poate fi cumpărată. 

Iubirea nu înseamnă să stau cu mâinile în sân şi să mă uit la cer, aşa cum nu înseamnă că dacă cineva vrea să facă ceva, să îi pun imediat beţe în roate, fie doar şi prin vorbe. Iubirea e vie, se implică, se bucură de celălalt. 

Iubirea nu se referă numai la anumite momente sau situaţii din viaţa mea, ci la fiecare clipă. 


*** 

Iubirea cuprinde totul. 

Iubirea înseamnă să fiu viu, să vreau să fac şi eu ceva bun, ca răspuns la dragostea neţărmurită pe care mi-o poartă Domnul. Şi atunci când face altul ceva, să îl susţin măcar cu o încurajare, dacă nu pot face mai mult. Dacă greşeşte, iubirea mă îndeamnă să îi atrag atenţia cu delicateţe, nu să îi distrug lucrarea. 

Credinţa înseamnă să îmi încredinţez viaţa lui Dumnezeu. Să Îl ascult, punându-mă sub ocrotirea unui duhovnic, care mă îndrumă. Să Îl primesc pe Dumnezeu ca Tată mereu prezent, nu doar să cerşesc atunci când am vreo problemă, iar apoi să mă întorc liniştit la problemele cotidiene. 

Sfânta Liturghie este cel mai mare dar pe care ni l-a lăsat Hristos. E Jertfa pe care El o împlineşte iar şi iar, pentru mine şi pentru fiecare dintre noi. Doar ţintuit în pat am motiv să nu fiu Acolo şi cu trupul; iar dacă chiar nu pot să merg, iubirea îmi spune să particip măcar cu duhul, rugându-mă în timpul acela. 

Iubirea înseamnă să îmi schimb întreaga viaţă. Când iubeşti, iubeşti tot timpul, nu doar la anumite ore din zi, în funcţie de interese. La slujbe spunem „Pe noi înşine şi TOATĂ viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.” Nu o parte din viaţă, nu doar anumite momente, când vrem ajutor. Nu doar când ne convine. Ci TOATĂ viaţa. Sfântul Maslu şi celelalte slujbe nu fac minuni fără ca eu să fac efortul de a schimba ceva în viaţa mea, de a ieşi din răutate. 

Iubirea înseamnă ca în timpul slujbelor Dumnezeu să fie totul pentru mine şi nimic altceva să nu mă intereseze. 

Credinţa înseamnă să iubesc. Înseamnă ca atunci când cineva se apropie de Biserică să îi arăt toată dragostea şi iertarea pe care mi-a arătat-o şi mie Dumnezeu. Să îl primesc cu căldură şi zâmbet, chiar dacă nu le ştie pe toate de la început. 

Credinţa fără iubire nu înseamnă nimic." 

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 50 - martie 2011 

27 martie 2011

Rugăciune

Dumnezeule prea sfinte,
Care-n ceruri locuieşti,
Cel slăvit de toată lumea
Şi de cetele cereşti.

Caută din cer şi vezi,
Pe noi toţi ne cercetează,
De la mic şi pân-la mare.
Pe toţi ne îmbărbătează.


Este o poezie din cartea de poezii a părintelui nostru, preotul Ioan Andrioaie, "Lumina veşniciei".

Mai multe despre părinte şi ceea ce am scris din cărţile dumnealui găsiţi la: "etichete-preot Ioan Andrioaie".

25 martie 2011

Dragii 'nei

Nu'ş ce se întîmplă în ultimul timp, că toate merg de-a-ndoaselea (am căutat în DEX, ca să scriu bine cuvântul că nu eram sigură cum se scrie).
După cum scriam mai multe din aparatele mele electrocasnice au luat-o razna.
Acuşi a venit rândul calculatorului. Mă chinui de pe la 9 să fac postarea asta.
Se înnegreşte monitorul şi rămâne în stand- bye.
Îmi vine să mă urc pi păreţi!
Pentru liniştire una din melodiile mai "ortodoxe" al lui Mărgineanu.
Sper să vă pot citi deseară!


24 martie 2011

Ora Pământului

"În acest an, pe 26 Martie, între orele 20.30-21.30, o dată cu stingerea pentru o oră a luminilor exterioare sau interioare care nu sunt esenţiale funcţionării şi deconectarea echipamentelor electronice aflate în stand-by este momentul să trecem la o schimbare pozitivă şi profundă a modului nostru de a relaţiona cu mediul."

Citiţi articolul lui Chinezu despre acest subiect. 

23 martie 2011

PPPPPppppp

"-Cum te numeşti, Domnule ?
- Petru Potopeanu.

- Şi ce lucrezi ?
- Prepar peşti pentru pulverizat.

- Bine, dar ce anume operaţii faci ?
- Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru
putini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.

- Dar de ce vorbeşti numai cu "P"?
- Poftim ?

- De ce vorbeşti numai cu "P"?
- Pentru că pot pronunţa pe P perfect perceptibil.

- Ei, asta e acum ! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
- Primesc.

- Pe cât ?
- Pun prinsoare pe patru poli !

- S-a făcut. Spune-mi ce-ţi place să mănânci ?
- Peşte, păstrăvi, plachie, potârnichi, prepar piftie piperată,
pârjoale, pastramă, papricaş, papanaş, porumbei, pui pane.

- Şi ce vin bei ?
- Pinot, pelin, porto.

- Şi ce desert ?

- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.

- Dar îngheţată obişnueşti ?
- Puţin profiterole, parfait ( parve..).

- Spune-mi cum îţi petreci timpul liber ?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.

- Dar vara ?
- Pescuiesc.

- Şi iarna ?
- Patinez.

- Te pomeneşti că poţi să-mi spui o poezie cu litera "P"?

- Pot.

- Asta nu o mai cred. Spune-o !

- POEZIA POETULUI PETRU POTOPEANU:

* "Prin pustiuri, peste pietre,*
* Păsări, pâlcuri pribegesc,*
* Părăsindu-şi puii proprii*
* Pe pământul părintesc.*
* Prima pasăre, pilotul,*
* Plescăia puternic pliscul,*
* Patina privind pământul,*
* Pajiştea, pădurea, piscul."*


- Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat ?
- Paraschiva păpuşico, pentru prânz presară puţin pătrunjel pe
potârnichi. Pa!

- Văd că am pierdut.
- Pardon, plăteşti patru poli pentru pierderea pariului.

- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.

- Încă o întrebare.
- Poftim?

- Ce adresă ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecând prin Pingari, peste pod."



Am dat un copy paste de pe mail.
Mulţumesc b.d.

22 martie 2011

Nosso Lar

E un film artistic spiritual.
N-am văzut decât jumătate că trebuie să merg să iau copilu' de la grădi'. 
Dar abia aştept să-l termin de văzut. 
Începutul e un pic mai înfiorător pentru mine, dar bine că am reuşit să trec.
Nu m-am putut abţine să nu fac o postare deşi nu l-am terminat de văzut. 
Cred că vă daţi seama că e un film extraordinar, după părerea mea.
Vizionare plăcută!!!

"NOSSO LAR este un film ce ne prezintă în mod accesibil şi simbolic o realitate suprafizică pe care, posibil, o vom întâlni după moarte. Este una dintre puţinele pelicule ce descriu întâmplările unui suflet plecat în lumea de apoi, strădaniile sale de a se purifica de gunoiul mental acumulat în viaţa de om, munca sa continuă de a deveni folositor Universului. Filmul ne prezintă, simplu şi clar, fundamentele mesajului spiritist şi ne aduce în inimi un mesaj de optimism şi speranţă. Merită a fi văzut de mai multe ori!"



21 martie 2011

„Bună ziua, Doamne, sunt eu, Simon!”

     "În toate zilele, bătrânul domn era văzut intrând în vechea biserică a târgului – o clădire solidă făcută din blocuri de piatră, înnegrite de ploi şi vreme, care găzduiau rugăciunile, înălţându-le ecou către cer. Un pic adus de spate, trecea plin de grabă, în fiecare zi, îndreptându-se către biserică când clopotele trăgeau de amiază. Nu rămânea acolo vreme îndelungată, dar nici nu s-a întâmplat vreodată să lipsească la întâlnirea de la miezul zilei.
       Îngrijitorul bisericii, care locuia în piaţa din faţa acesteia, îl vedea mereu intrând şi ieşind extrem de grăbit. Îngrijorat, el i-a spus pe preotului paroh: - Părinte, fiţi cu băgare de seamă! Astăzi este peste tot mai plin de răufăcători ca niciodată! Preotul a decis să se aşeze în spatele unei imense coloane şi să-l observe pe ciudatul şi grăbitul vizitator. Bătrânul nostru intră şi, ajungând în faţa Sfântului altar, în dreptul icoanei Mântuitorului, face o plecăciune, apoi plin de demnitate, se întorse din nou afară în soarele amiezii. Multe zile la rând, preotul urmări acest ritual al bătrânului la miezul zilei. Într-una din zile îi ieşi în întâmpinare omului nostru, întrebându-l: - Ce faci tu aici? - Vin să-mi fac rugăciunea, părinte, răspunse misteriosul vizitator. - Nu-i prea lungă! – veni iarăşi observaţia părintelui - Ştiu! – răspunse omul. Dar nu pot să mă rog cu adevărat mai mult. - Bine, dar n-ai vreme să spui nici măcar un „Tatăl nostru”! Ce rugăciune spui ? - Eu pur şi simplu vin aici să-L salut pe Dumnezeu. Şi spun simplu: Bună ziua Doamne, sunt eu, Simon!
     Într-o zi Simon nu a mai străbătut târgul. Bătrâneţea îl doborâse la pământ. Fusese găsit fără suflare în plină stradă şi-l internaseră în spital. Aici, bătrânul era bine îngrijit, dar nimeni, absolut nimeni nu-l căuta. El era însă tot vesel, bucuria crescându-i la miezul zilei. La acest ceas din zi, în fiecare zi privirile lui străluceau. Cu siguranţă se afla îngenuncheat în biserica din inima sa şi spunea aceeaşi rugăciune: „Bună ziua, Doamne, sunt eu, Simon!”
     Era duminica Paştelui şi se apropia miezul zilei. În acea frumoasă zi, primăvăratică şi luminoasă, Simon stătea dormind pe patul său de azil. O rază de soare lumina ochii săi plini de seninătatea cerului. În vremea somnului acesta începu să surâdă cu căldură. Visa. De faţa lui se apropia Cineva plin de o lumină cum nu mai simţise în viaţă, luminându-l. Se apropia încet, liniştit, cu o privire plină de o profundă prietenie. Apoi, cu un gest al mâinii, acest Necunoscut îl salută scurt: „Bună ziua, Simon! Sunt Eu, Domnul Iisus!”. Din acea visare Simon nu s-a mai sculat. Începuse Paştele nemuririi."

Această povestioară am auzit-o de la părintele Constantin Necula, conferenţiar al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu, care a susţinut pe 16 martie o conferinţă la Moineşti, din ciclul serilor duhovniceşti "Trepte spre Înviere", organizate de Protoieria Moineşti, Primăria municipiului şi Liceul Teoretic "Spiru Haret".


Despre această conferinţă citiţi articolul din ziarul "Lumina".


O fotografie făcută de mine în timpul cât preotul Constantin Necula a acordat autografe. În tot acest timp un grup de credincioşi de la "Oastea Domnului" care au participat şi ei la conferinţă au interpretat cântece religioase.



Povestirea am găsit-o pe blogul "Apostolat în Ţara Făgăraşului".

20 martie 2011

Lumina veşniciei

Este o carte cu poezii scrise de părintele Ioan Andrioaie. 
Azi am primit-o şi eu de la părinte, cu dedicaţie specială din partea dumnealui căruia îi mulţumim. 
Pentru început poezia:
                                           
                                         Îţi mulţumesc, Doamne!
                                        
                                              Îţi mulţumesc, Doamne, că sunt, 
                                              Că m-ai născut pe-acest pământ, 
                                              Să te slăvesc cât voi trăi,
                                              Pân' ce la Tine voi veni.

                                             Îţi mulţumesc, Doamne, că văd,
                                             Cu ochii-ntredeschişi privind
                                             Spre cosmos şi spre cerul jos,
                                             Spre Tine, Arhitect armonios.

                                            Îţi mulţumesc, Doamne, că-aud
                                            Plânsul de jale sau cântând
                                            Şi plâng şi eu la-nchinăciuni,
                                            Vădind prea multe slăbiciuni....

                                            Sunt fericit că mai slujesc
                                            Cât vei voi, Tată Ceresc,
                                            Veghind cu candela aprinsă
                                            La ziua ceea, necuprinsă,
                                           Când către Tine, de mă chemi,
                                            Veni-voi, pentru alte vremi!   

Mai multe despre părinte şi ceea ce am scris din cărţile dumnealui găsiţi la: "etichete-preot Ioan Andrioaie".

19 martie 2011

Sărbătoarea de Purim

19-20 martie 2011

"Povestea Purimului, care a avut loc acum 2300 de ani, este înregistrată în Cartea Esterei, pe care evreii trebuie să o asculte de Purim. Eroii din povestea Purimului sunt Estera, o tânăra evreică din Persia, şi Mordechai, unchiul ei mai în vârstă, care o crescuse. Regele Persiei, Achasverush, se înfurie pe soţia lui, regina, în timpul unei petreceri mai sălbatice, şi pune ca aceasta să fie executată. Atunci regele caută o nouă soţie şi se îndrăgosteşte de Estera, pe care o ia de soţie fără să-şi dea seama că este evreică. Personajul negativ din această poveste este unul din sfetnicii regelui, Haman, care este antisemit. Haman îi urăşte pe evrei şi plănuieşte să-i distrugă pe toţi, pentru că Mordechai, unchiul Esterei, refuză să i se închine.

Haman îi declară regelui Achashverush: "Există un popor care este răspândit printre toate popoarele din toate provinciile regatului tău. Legile lor sunt diferite de legile altor naţiuni şi nu respectă decretele regale; în concluzie, nu se cade ca domnia ta, regele, să-i toleraţi." Estera 3:8. Haman pune la cale un complot pentru a-i extermina pe toţi evreii din regat. Mordechai vine atunci la Estera şi o roagă să-şi folosească poziţia influentă pentru a-i vorbi regelui în numele evreilor. De obicei, nu i te puteai adresa regelui decât dacă acesta te chema la el. Pedeapsa pentru a te fi adresat regelui fără să fi fost chemat era moartea. Regina Estera se hotărăşte să se adreseze regelui oricum, dar mai întâi se pregăteşte ţinând post timp de trei zile. Regele Achasverush o întâmpină totuşi cu bunăvoinţă pe Estera, când aceasta i se adresează fără a fi fost invitată, şi apoi îi spune că este evreică şi că Haman încearcă să o omoare pe ea şi pe poporul ei. Regele o ascultă cu înţelegere şi poporul evreu este salvat în timp ce Haman este spânzurat pe spânzurătoarea pe care el o pregătise pentru a-l omorî pe Mordechai.

Înţelesul cuvântului "Purim" este "sorţi", care se referă la loteria folosită de Haman pentru a alege o dată pentru a-i extermina pe evrei. Purim este de multe ori considerat cea mai veselă sărbătoare a iudaismului. În timpul Purimului se obişnuieşte ca oamenii să se mascheze, să organizeze carnavaluri, să pună în scenă piese şi toată lumea să sărbătorească şi să mănânce delicatese. O delicatesă obişnuită pentru Purim este Humentaschen (literal buzunarele lui Haman). Aceste prăjiturele tringhiulare umplute cu gem sau seminţe de mac, miere şi nuci, trebuie să reprezinte pălăria cu trei colţuri a lui Haman."
sursa

Şi un cântecel vesel!
Sper să-l fi nimerit ca să nu mă tragă, ştiu eu cine, de urechi!
Şi ştiu eu cine îmi trimiţi şi mie nişte prăjiturele, că sunt cam pofticioasă, paravion!!!
Am glumit!!!!



Nu ştiu ce urări se fac, poate îmi spune cineva!!!

Un nou documentar despre părintele Arsenie Boca

1/4

Mulţumesc!!!!!

Cu scuze, că am întârziat în a-i mulţumi Marianei pentru premii.
Sunt trei premii, le primesc pe toate dar iarăşi scuze că nu pot posta toate fotografiile pentru că îmi încarc contul pe Picasa. Mai ales că am făcut şi noul blog "Fotografii din Moineşti". N-am reuşit să-i dau de capăt cu postarea fotografiilor pe care le-am descărcat pe "flickr" pe blog. Sper să reuşesc că nu mai am spaţiu mult pe Picasa.    
Un sfat de la Viorica: "Pentru utilizatorii de Firefox: dacă nu puteţi pune comentarii mergeţi la Tools/Option/Privacy şi bifaţi - accept third party cookies."

Iar premiile le ofer tuturor celor care îmi citesc blogul şi au şi ei la rândul lor bloguri.


Mulţumesc şi Iuliei care mi-a dat un premiu "blog de nota 10" pe care din lipsă de spaţiu cum am mai spus, l-am primit şi de la Mariana.

Mulţumesc şi lui Tetris pentru apreciere şi cele trei premii. 

17 martie 2011

"Există în mine ceva, de o natură pe care n-o pot defini, şi datorită căreia nu voi fi niciodată în regulă cu lumea aceasta.”
                                                                Emil Cioran
                                                                 de pe pagina de f.b. a lui Flavius Obeada

15 martie 2011

Cugetare

"Nu suntem oameni într-o călătorie spirituală, suntem fiinţe spirituale într-o călătorie umană.” 
                                                                                                                                                            Stephen Covey

13 martie 2011

Kikujiro

Un film japonez din 1999.
Despre el citiţi aici.
Şi dacă vreţi să-l vedeţi îl găsiţi pe torrente şi îl puteţi lua de acolo. Subtitrarea este în engleză. Eu l-am văzut ieri.

10 martie 2011

Autorizaţie pentru viaţă

După cum am scris într-o postare mai veche Dustin Hoffman va juca rolul lui Traian Popovici. 
Să-l cunoaştem pe Traian Popovici (pentru cei care nu ştiu).

"Avocatul dr.Traian Popovici (n. 17 octombrie 1892, satul Ruşii Mănăstioarei, pe atunci în Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria, astăzi localitate în comuna Udeşti, judeţul Suceava; d. 4 iunie 1946, satul Colacu, com. Fundu Moldovei, judeţul Suceava) a fost primar al oraşului Cernăuţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina."
Acestea sunt datele pe care wikipedia ni le prezintă la articolul "Drept între popoare".
Biografia completă o găsiţi aici.
„Drept între popoare” (ebraică : חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) este un titlu acordat în viaţă sau post mortem, de Statul Israel prin intermediul institutului „Yad Vashem” - o instituţie înfiinţată în anul 1953 - pe baza unei legi speciale a Knesset-ului (Parlamentul Israelian), pentru perpetuarea memoriei martirilor şi eroilor din perioada Holocaustului. Unul din obiectivele lui Yad Vashem este identificarea şi omagierea celor „Drepţi între popoare”, neevrei care, în condiţii vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima şi oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naţionalism şi răsplătite cu medalii şi onoruri - şi-au riscat viaţa, familia şi averea pentru a-şi păstra omenia şi iubirea aproapelui, ajutându-i şi salvându-i pe evreii prigoniţi."

Un documentar despre Traian Popovici pe site-ul "Centrul Bucovinean de Artă pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale româneşti"- Cernăuţi, Ucraina. (al treilea)

De citit şi articolul "Traian Popovici sau Dustin Hoffman" scris de Florentin Lehaci pe blogul lui "ProAtitudine". 

 

08 martie 2011

Ziua femeii sau ziua mamei?

Un răspuns la această întrebare l-am găsit (deşi nu satisfăcător în totalitate) aici.
Mai căutând am găsit pe wikipedia că Ziua mamei este de regulă sărbatorită pe mapamond, anual într-a doua duminică a lunii mai.
Dar noi suntem mai cu moţ, aşa că la noi se serbează în prima duminică a lunii mai, iar în a doua duminică a lunii mai se serbează Ziua tatălui (începând din anul 2010).
Dar ce mai contează, sărbătoare să fie!!!!
De la copil am primit felicitări şi mi-a spus toată ziua "La mulţi ani!" şi mami "te iubesc" (a scris şi în felicitări).

07 martie 2011

Cum să nu fii supărat?

1. Copilul e răcit şi mâine are serbare!
2. Pe tatăl copilului îl doare un umăr, probabil că "a stat în vreun curent"!
3. Centrala când merge, când nu merge, pe apă caldă!
Şi colac peste pupăză s-a dezgheţat şi congelatorul de la frigider, adică nu mai funcţionează frigiderul! 
    Copilu' încearcă să mă împace zicându-mi că are Doamne-Doamne grijă de noi şi să mă facă să râd zicând: "te-am făcut să râzi, te-am făcut să râzi".  
 

06 martie 2011

The Prayer Garden

Mihaela m-a invitat la o plimbare.
Vă invit şi eu pe voi la plimbare în "The Prayer Garden".
 Sper să vă placă!

05 martie 2011

Ce-i cu asta?

Am primit până acum pe f.b. două astfel de mesaje:

"Facebook ar trebui să se închidă în data de 15 martie, deoarece a devenit recent foarte suprapopulat. Sunt mulţi membri plângându-se că Facebook a devenit foarte lent. Înregistrările arată că există mulţi membri activi Facebook şi, pe de altă parte, foarte mulți membri noi Facebook.

Vom trimite acest mesaj pentru a vedea dacă membri sunt activi sau nu.
Dacă ești activ te rugăm să trimiţi la cel puțin 15 utilizatori acest mesaj, folosind alte Copy + Paste.
*Cei care nu trimit acest mesaj în termen de două săptămâni vor fi șterși fără ezitare pentru a crea mai mult spaţiu.*

Trimite acest mesaj la toţi prietenii tăi şi arată-mi că tu ești încă activ și nu vei fi șters.

Fondatorul Facebook,
Mark Zuckerberg."

Voi ce ziceţi? 

Primul film documentar despre Eminescu

1/3


Are titlul "Eminescu, Veronica, Creangă" şi este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914.

03 martie 2011

Scrisoare

"Sărut-mâna, doamna învăţătoare,

Cu siguranţă vă miră scrisoarea mea, probabil nu aţi mai primit niciuna de la vreun fost elev. Ştiu că vă amintiţi de mine, ştiu că m-aţi iubit mult, am fost mereu unul dintre elevii dumneavoastră preferaţi. M-aţi considerat foarte inteligent, şi trebuie să vă mulţumesc pentru asta. M-a ajutat lucrul asta, mi-a dat multă încredere în mine şi rezultatele bune pe care le-am avut la şcoală (până la facultate inclusiv), vi se datorează într-o foarte mare măsură şi dumneavoastră.
Vă mai mulţumesc pentru dragostea şi căldura pe care le-am simţit venind din partea dumneavoastră, lucru foarte preţios pentru formarea mea.

Totuşi, motivul principal pentru care vă scriu este altul. Vreau să vă aduc în memorie unul din momentele în care aţi greşit, rănindu-mă puternic, iar consecinţele s-au întins până târziu în viaţa mea.

Este vorba despre scrisoarea de dragoste pe care eu i-am scris-o în clasa a doua, lui M., şi pe care părinţii ei au descoperit-o. Au venit la dumneavoastră cu scrisoarea, iar dumneavoastră aţi citit-o cu voce tare în faţa clasei. M-aţi acuzat atunci, împreună cu părinţii lui M., eu neavând nicio vină. Eu o iubeam pe M. O iubeam cum numai un copil de clasa a doua poate iubi. Copilul care eram atunci nu avea de unde să ştie că dumneavoastră şi părinţii ei greşiţi. Am luat-o de bună, v-am crezut, mi-aţi transmis direct şi indirect că a iubi o fată e un lucru de care trebuie să mă ruşinez. Şi mulţi ani m-am ruşinat de faptul că iubeam fetele. Ştiu că nu ne-aţi numit atunci când aţi citit scrisoarea, dar din detaliile scrisorii, colegii şi-au dat seama că e vorba despre M. şi că eu o scrisesem. În seara acelei zile am plâns. Am plâns de durerea provocată de o dragoste interzisă. Nu, dragostea mea nu trebuia condamnată şi pedepsită. Trebuia încurajată şi eventual supravegheată.
Deşi e târziu vreau să vă mai spun că plesnirea palmei cu rigla în faţa clasei a unui copil e o experienţă foarte umilitoare şi deloc folositoare.
Închei spunându-vă că mă gândesc adesea la dumneavoastră, că sunteţi una din persoanele importante ale vieţii mele, că vă iubesc şi respect. Încă ţin minte multe din lucrurile pe care ni le povesteaţi. Vă ştiu încă şi povestea vieţii. Mi-aş dori să ne mai întâlnim o dată.
Domnul să vă mângâie bătrâneţea şi să vă pregătească pentru o bucurie veşnică.

Al dumneavoastră elev,
X.


Vă scriu vouă: vecini, prieteni, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi, domnilor profesori, şi vouă tuturor celor care m-aţi umilit, m-aţi jignit, râzând de defectul meu.
Încep cu voi, prieteni şi vecini, care nu îmi spuneaţi pe nume, ci îmi puneaţi tot felul de porecle care mă făceau să mă simt umilit. Aţi pus în mine, fără să ştiţi şi fără să vă pese, multă frustrare. Am fost mereu complexat. De câte ori vă auzeam strigându-mă „Iepuraş”, „Viezuraş”, „Şobolan”, „Şoarece” izvora în mine o durere pe care copilul ce eram nu o merita.

Vă scriu şi vouă, colegi care mă necăjeaţi şi vă răzbunaţi pe mine ironizându-mă, umilindu-mă. Îţi scriu ţie, C., care m-ai agresat mai mult decât toţi ceilalţi. Îţi caut scuze, erai doar un copil. Aş fi făcut cu siguranţă la fel în locul tău. Dar asta nu contează acum. M-ai rănit mult şi vreau să mă rup din umbra durerii. Nu ştiu de ce, mă gândesc la tine acum mai mult decât la ceilalţi colegi, şi mai cu drag. M-am bucurat să te revăd în toamnă, deşi a fost doar un salut. Chiar îmi doream să te văd.

Vă scriu vouă, domnilor profesori, care în faţa colegilor mei m-aţi umilit, scoţând în evidenţă defectul meu. Nu pot să vă uit domnule profesor de sport, şi mai ales pe dumneavoastră doamna profesoară de română, care m-aţi poreclit gratuit „Colţ-Alb”. Nu vă imaginaţi cu siguranţă ce era în mine. Vă spun acum că trăiam o dramă. E ca şi cum dumneavoastră aţi avea un secret foarte important, o taină pe care vă doriţi să o păstraţi departe de ceilalţi, iar eu vin şi brutal dezvălui tuturor cu plăcere crudă taina dumneavoastră. Iar eu eram un adolescent atunci. M-am bucurat să vă revăd în biserică. Vă ţin minte şi pe dumneavoastră domnule profesor de engleză... vă consideram un prieten şi m-aţi tratat cu dispreţ umilindu-mă în faţa colegilor.

Şi totuşi cel mai mult îmi doresc să vă scriu vouă, necunoscuţilor. Celor pe care i-am întâlnit întâmplător pe stradă sau în alte locuri, copii, adolescenţi sau adulţi, şi care m-aţi umilit scoţând în evidenţă defectul meu. Durerea care mi-aţi pricinuit-o voi am resimţit-o mult mai puternic decât cea provocată de ceilalţi. Ce nesiguranţă cumplită simţeam când un necunoscut îmi adresa cuvinte înjositoare. Aveam impresia că toată lumea mă cunoaşte şi că e o întreagă conspiraţie împotriva mea. Toată lumea vorbea în casele lor despre mine. Râdeau de mine şi nu se fereau să îmi arate şi mie asta.

Îmi doream întotdeauna să dispar, să nu mai exist. Ce vină aveam eu că mă născusem aşa? Că dinţii mei arătau în felul ăla? E cumplit să fii umilit atunci când eşti copil. Copiii sunt mereu cu braţele deschise, sunt vulnerabili. Ei aşteaptă dragoste şi mi se pare cea mai mare nedreptate să umileşti un copil. Asociez imaginea asta cu o persoană legată la ochi care aşteaptă să primească un cadou şi în schimb primeşte o lovitură puternică şi cuvinte de ameninţare. Ce şoc şi ce lovitură surprinzătoare.

Asta trăiam eu domnilor profesori, prieteni, vecini, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi.

Vreau să mă eliberez acum de durerea pe care mi-aţi provocat-o.

Doamne, binecuvintează!

X"

Centrul de formare şi consiliere
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil
www.sfintiiarhangheli.ro

01 martie 2011

Mircea Rusu: Scrisoare catre Ducu Bertzi

Mircea Rusu: Scrisoare catre Ducu Bertzi: "Draga Ducu,iti scriu la o zi dupa ce canalele de stiri si site-urile anuntau comunicatul CNSAS.Una din zilele-alea negre in care parca paman..."

Hora mărţişorului

Îmi place ideea şi dacă aş fi avut posibilitatea aş fi făcut ceea ce ne-au propus "Noii Golani".

Am să-l postez pe blog şi îl ofer celor care vor să-l primească de 1 Martie.

şi hai la horă



Calendaru' lu' Chinezu'

În martie facem cunoştinţă cu:
Florin Moga   şi cu Mona
Pentru că e 1 Martie, Florin oferă nişte ghiocei (nu ştiu cui, poate chiar nouă doamnelor şi domnişoarelor care îi citim blogul ) şi spune "Naturali nu am găsit".

Vorba lui Chinezu......
"Când participi ca echipă totul iese ca lumea :D
Martie vă aparţine un an de zile :D"