..... pentru că nu prea a fost timp, a venit luni.
Un glob de pus în brad, ca o jumătate de sferă, iar în partea goală, avea un Moş Gerilă (că aşa era pe vremea aceea) cu sania trasă de reni.
Şi instalaţia de pom, dar care nu o mai pun în brad, o păstrez pentru a-mi aminti în fiecare an de copilărie.
Atât a mai rămas din brazii copilăriei. Până la 6 ani, stăteam într-un "apartament" în centrul Ploieştiului care avea o cameră (şi cu dependinţe) care era foarte mare şi foarte înaltă, de aceea brazii pe care i-am avut erau foarte înalţi.
Când ne-am mutat la două camere şi dependinţe, ne-am cumpărat brad din plastic (care era demontabil) şi pe care datorită lipsei de spaţiu îl puneam pe frigiderul Fram.
Când ştiu câţi ani îi trebuie unui brad ca să crească, nu se merită ca pentru un moft de câteva zile să-mi cumpăr unul natural, aşa că sunt câţiva ani buni, de când avem de Crăciun brad din plastic.
Avem în faţa blocului doi brazi cam de vreo şapte ani (care pentru unii sunt numai buni de împodobit) cărora le-am urmărit creşterea, aşa că n-aş putea să mai aduc vreunul în casă şi apoi să-l arunc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu