Crăciunul pentru mine

....însemna:

      Până la 6 ani un brad de 2 metri pe care mi-l aducea Moş Crăciun noaptea. 

    Mersul cu colindul la mătuşa mea care stătea la un bloc de lângă Hale (Ploieşti). Îmi făcuse mama un săculeţ în care puneam ce primeam. 

Şi cântam:

"Bună dimineaţa la Moş Ajun,

Dragă domnişoară

Ieşi puţin afară

Dă-ne un covrig

Că murim de frig

Ori eşti ocupată

Ori eşti supărată

De nu vrei să ieşi

Să ne mulţumeşti

La anul şi "La mulţi ani!" 

    Zăpezile care erau altădată. Acum s-a topit zăpada şi se zice că de Crăciun va ploua. 

    Mirosul de sarmale făcute cu varză acră, mirosul de cârnaţi.

    Plăcintă cu brânză, plăcintă cu mere. Nu mai ştiu de ce mama nu ne făcea cozonac, pentru că îmi povestea că acasă când era la mama ei ştia să facă.  Ei, dar cu plăcintele era o poveste întreagă. După ce ne-am mutat în Cartierul de West, în săptămâna Crăciunului, trebuia să vin în centru să le cumpăr. În spate la Omnia era o casă unde se vindeau foi de plăcintă. Mă trezeam de dimineaţă, cred că pe la 5 şi cu primul autobuz, plecam în oraş, pentru ca să nu se termine. Acolo stăteam la coadă, că doar nu eram eu prima. Asta o făceam şi de Paşti. Interesant e că şi acum îmi plac plăcintele. 

Pentru cine primeşte colindătorii un colind  al Ansamblului de copii "Ţara Vrancei"  şi să aveţi un Crăciun aşa cum vi-l doriţi sau cum spune copilu' în engleza lui "I iush you a Merry Christamas".