Celebrarea sărbătorii de Hanuka

"Hanuca - denumita în ivrit şi "Hag ha-orim" (sărbătoarea Luminii) este o sărbătoare a luminii.

În fiecare seară de Hanuca, se aprinde o lumânare având ca scop să reamintească minunea în public. Lumânările se pun într-un sfeşnic - sau lampă - specială, numită hanuchia. Acest sfeşnic sau lampă se aprinde odată cu lăsarea nopţii şi se aşează undeva la vedere - la geam sau în pragul uşii. De Sabat, lumânările de Hanuca se aprind cu circa jumătate de oră înaintea lumânărilor de Sabat, deci puţin înaintea asfinţitului. Luminile trebuie să ardă cel puţin 30 de minute şi pot să continue să ardă toată noaptea, undeva într-un loc vizibil.

Ordinea în care trebuie aprinse lumânările de Hanuka - una crescătoare sau descrescătoare - diferă. În general este acceptată tradiţia după care în prima seară se aprinde o singură lumânare, în a doua două lumânări, etc., de la stânga la dreapta, până când, în a opta seară întreaga hanuchia este aprinsă. Lumânările sunt aprinse cu ajutorul unei lumânări speciale - samas - lumânare ajutătoare, care în hanuchia este şi aşezată ori mai înalt, ori la o parte, în orice caz diferit şi distinct de celelalte. Ceremonia se desfăşoară în special acasă, în familie, dar de foarte multe ori şi în sinagogi iar copiii primesc de obicei bani de hanuka (hanuka geld).

În liturghie sărbătoarea este marcată în special prin recitarea rugăciunii "Al ha-nissim" la Amida şi la binecuvântările de după mese. Această rugăciune "Pentru minuni" este o rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasă a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul. Textul acestei rugăciuni este " Îţi mulţumim, Doamne, pentru minunile Tale, pentru eliberarea noastră, pentru bătăliile pe care le-ai dat pentru noi şi pentru strămoşii noştri în zilele de odinioară şi în zilele noastre." Această rugăciune este spusă şi de Purim şi, cu unele modificări câteodată şi în Ziua Independenţei.

La slujba de dimineaţă se spune Halel şi se citeşte un pasaj din Tora în fiecare zi. După aprinderea lumânărilor în casele askenaze se obişnuieşte să se cânte un cântec foarte popular, compus în sec. al 13-lea, "Maoz Tur". Acest poem, de provenienţă germană, este intitulat după un verset din Isaia "Stânca puternică" (Isa. 17,10) cuprinde 6 strofe, fiecare din ea evocând resfinţirea Templului, dezrobirea lui Israel. Cântecul este un poem de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteană, exilul babilonian şi primejdia exterminării decretate de Haman. Comunităţile sefarde nu obişnuiesc să cânte acest poem, dar citesc Psalmul 30.

Obiceiuri de Hanuka

Nu se poate vorbi de Hanuka fără a se aminti măcar titirezul tradiţional, jocurile de cărţi şi banii de hanuka.

TITIREZUL - este extrem de răspândit printre copii. Există o teorie care afirmă că acest obicei a fost adus din India în Europa în timpul Evului Mediu şi răspândit în special în Germania. 

JOCURILE DE CĂRŢI- un obicei datând din secolul al 15-lea din Europa.
Cărţile de joc folosite de copii de Hanuka difereau de cărţile de joc obişnuite prin aceea că ei îşi confecţionau de obicei propriile cărţi, care erau de aceea cărţi cu litere ebraice şi decorate cu motive evreieşti.

HANUKAGELD - obiceiul de a da copiilor bani de Hanuka - se crede că îsi are începuturile în sec. al 17-lea în Polonia, derivând din etimologia cuvantului ebraic "hinuch" - "hanuca" însemnând şi dedicare, inaugurare dar şi educaţie.

Bucuria acestei sărbători nu ar fi deplină bineînţeles dacă s-ar pierde din vedere mâncărurile pline de ulei - dar gustoase - care dau gustul specific al sărbătorii: gogoşile umplute cu dulceaţă "sufganiot" si chiftelele de cartofi "latkes" sau "levivot"."

de aici
foto