Un genial fiu de preot - Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu
2 octombrie 1853 - 6 iunie 1883

    "La data de 2 octombrie când Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Ciprian, în casa distinsului preot Ieraclie Porumbescu şi al soţiei sale Emilia, din parohia Sipote- Suceava, se naşte cel de-al doilea copil- Ciprian, din cei nouă copii ai familiei preotului Porumbescu, din care trei s-au bucurat de o viaţă mai lungă: Ciprian, Ştefan şi Mărioara, ceilalţi şase au decedat de mici, ceva asemănător cu situaţia din familia lui George Enescu, atât ca viaţă familială, cât şi ca geniu în domeniul muzicii.

     După o viaţă zbuciumată, la numai 30 de ani încă neîmpliniţi, mai exact la 6 iunie 1883, Ciprian Porumbescu trece în eternitate la Stupca - Suceava, unde este şi înmormântat.

    Fiind un copil supradotat cu aptitudini muzicale din naştere, precum şi ca moştenire de familie, Ciprian Porumbescu parcurge cu succes şcoala generală, Liceul la Suceava, Seminarul Teologic şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi, cu calificativul "foarte bine". Dornic de a-şi perfecţiona aptitudinile muzicale la 8 octombrie 1879, Ciprian pleacă la Viena, pe cheltuiala tatălui său, unde se înscrie la Conservatorul de Muzică, dar şi la Facultatea de Filosofie în anul III. Se întoarce acasă, la Stupca, cu licenţa în filosofie şi cu certificat de absolvire a unui an de conservator.

     Cu o bursă din partea Mitropolitului Sivestru Morariu, pleacă din nou la Viena îşi continuă şi termină studiile, se întoarce în ţară, vine la Braşov şi ocupă postul de dirijor al corului Bisericii "Sfântul Nicolae" din Şcheii Braşovului.

    Tot timpul cât a fost student la Cernăuţi şi la Viena, precum şi la Braşov, a dirijat diferite coruri şi acompus cântece patriotice şi religioase de mare valoarea ca: "Tricolorul", Imnul Unirii "Pe-al nostru steag e scris unire, unire-n cuget şi-n simţiri...", opereta "Crai Nou" pe un text de Vasile Alecsandri, nemuritoarea "Baladă", "Tatăl Nostru" şi multe alte opere muzicale de mare valoare, cu caracter teologic şi patriotic."

                              

fragmente din articolul scris de preotul Ioan Andrioaie  în "Cronica Romanului" (septembrie 2005) şi reeditat  în cartea "Pe drumul vieţii. În slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor".