De-ale mele

     Ce să vă spun? Că ieri am căzut şi am făcut o entorsă la piciorul drept. Cum am reuşit? În casă. Mi-am adus aminte că trebuie să dau un telefon, am venit în viteză de pe hol în cameră  şi, şi.. am căzut. Nici eu nu ştiu cum a fost dacă m-am împiedicat de prag sau am călcat rău. 

    Am  mai păţit-o la acelaşi picior acum vreo patru ani. Atunci eram la serviciu şi n-am putut să plec aşa că ajunsesem să nu mai pot pune piciorul în pământ. Acum a fost un pic mai bine, pentru că am fost acasă iar prietenul nostru care m-a făcut bine data trecută a putut veni mai devreme de nu m-a mai durut aşa de rău. Merg oleacă cam greu, copilu' s-a dus singur la grădi, dar trebuie să merg după el să-l aduc acasă .

 
    Ce mă deranjează, că mi s-au stricat planurile în legătură cu şedinţa de la Primărie  despre groapa de gunoi pe care vor s-o facă în oraş. 

    Ei dar asta e altă poveste. Eu dacă stau acasă n-am avut cum să aflu prea bine ce se petrece în oraş. Abia după ce am primit mailul pentru petiţie m-am "deşteptat". În centrul oraşului au circulat fluturaşi despre această treabă, au fost făcute tabele cu semnături împotriva deciziei Consilului Local. Îmi pare rău că n-am ştiut mai devreme pentru că poate mai completam şi eu vreo câteva liste cu semnături.  Vom vedea ce va fi. Am rugat o fostă colegă să mă ţină la curent cu ce se va mai întâmpla.
   
     Ce-mi vine în minte acum? Două versuri dintr-o melodie a Angelei Similea:
    "Afară plouă ca şi toamna. Şi-i urât.
     Mă uit pe geam ca după tine. Şi-atât." 
  
    Dar e toamnă!!!! Şi e urât!