O minune a Preacuvioasei Parascheva

Fragmente din articolul scris de preotul Ioan Andrioaie  în "Cronica Romanului" (octombrie 1999) şi reeditat  în cartea "Pe drumul vieţii. În slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor".       

    "Îndată după terminarea celui de-al doilea război mondial a urmat o secetă cumplită în ţara noastră şi în special în Moldova. Timp de 3 ani (1945, 1946 şi 1947) n-a fost o picătură de ploaie pe pământ şi nici rouă. Rezervele de hrană, atât pentru oameni, cât şi pentru animale, s-au împuţinat treptat, încât au început să apară diferite boli şi lipsuri de tot felul, care au dus la disperarea oamenilor.

    Cereale se mai găseau doar prin Banat şi Ardeal, unde moldovenii, în special familiile cu mulţi copii, duceau covoare de prin casă sau alte bunuri şi le dădeau la schimb pentru un sac de porumb. Din Moldova spre Ardeal luase fiinţă un tren al foamei, în care oamenii nu mai încăpeau în vagoane, însă mulţi din călători mergeau deasupra, pe vagoane. Locomotivele erau atunci cu cărbuni. Datorită fumului şi gerului din timpul iernii 1946-1947, când soseau în gară, oamenii nu se mai cunoşteau unii pe alţii de afumaţi, înfiguraţi şi disperaţi ce erau, cu un săcuşor de porumb în spate.

   La cererea locuitorilor, conducerea Mitropoliei din Iaşi a aprobat să se facă un pelerinaj cu Sfintele Moaşte, prin ţinuturile afectate secetă, în speranţa de salvare de la foamete.

  Un sobor de preoţi în frunte cu arhimandritul Teoctist Arăpaşu,(fostul patriarh al B.O.R.), a făcut un itinerar prin locurile cele mai afectate de secetă. Pe data de 3 iunie 1947, moaştele Cuvioasei Parascheva au poposit la Biserica "Sfântul Gheorghe" din oraşul Moineşti, apoi la Biserica "Sfânta Precista" din oraşul Târgu-Ocna, precum şi-n alte localităţi moldovene. Din loc în loc se făceau opriri pe câmp, cu stăruitoare rugăciuni pentru ploaie. Când s-a încheiat itinerarul cu Sfintele Moaşte, cerul s-a îmbrăcat cu nori şi a început o ploaie bogată, de care pământul avea atâta nevoie.

  Noaptea ploua, iar ziua era vreme bună. e la jumătatea lunii iunie, imediat după Duminica Mare, oamenii aveau altă înfăţişare, frumoasă şi senină. Din puţinele rezerve de cereale, porumb, grâu şi orz, au semănat. Timpul a fost prielnic, cu o toamnă caldă prelungită, fără brumă, pînă-n preajma zilei de 14 octombrie. Pământul a rodit ca nicioadată, iar oamenii au fost salvaţi de la pieire.

    Am fost martor la acele evenimente. Astăzi sunt mulţi în viaţă care pot să confirme această minune, care se adaugă la tezaurul de minuni ale Sfintei Parascheva, ocrotitorea Moldovei."

Despre Sfânta Cuvioasă Parascheva aici

 

Marian Moise-Acatistul Cuvioasei Parascheva

  Asculta  mai multe  audio   diverse