Tolba sau geamantanul meu

      De la Fetiţa Junglei 13 m-am "procopsit" cu o leapşă cam ce e prin geanta mea. Am văzut-o şi la karmapolice.

       Când merg cu copilu' la grădi, nu iau geantă, nici măcar telefonul că am coborât din bloc şi hop în grădi'. Dacă mă mai duc pe la cumpărături, în ultimul timp mă îmbrac în  blugi şi cu adidaşii, aşa că iau tolba (cum bine zice fetiţajunglei13) de blugi.

      Are "o mie şi o sută" de buzunare şi când caut ceva conform legilor lui Murphy, ce caut găsesc în ultimul buzunar. Cine mă cunoaşte, ştie că am avut întotdeauna genţi mari, iar când îmi cumpăram mi se spunea: iar ţi-ai cumpărat geamantan. În perioada când făceam goblen, mergeam la serviciu cu goblenul în geantă, hârtiile, aţele pentru el (cam de format A4),  sau când tricotam aveam ghemul şi andrelele în geantă. A şi mai aveam şi un portofel plin cu medicamente. Dacă durea pe cineva ceva, venea la mine că ştia că am farmacia în geantă. Acuşi nu mai iau medicamente alopate, decât foarte rar, aşa că nici măcar în casă nu am mai avut un antinevralgic sau un algocalmin să-i dau lu' soţu' când l-a durut capul.  

      Acum că stau acasă şi nu prea am ieşiri prea multe, geanta mea e mai uşoară, dar nu-mi lipsesc din ea şerveţele umede şi uscate, portofelul cu acte, telefonul (nu ştiu ce fac cu husele la telefon că le pierd, asta e a patra, bine că n-am pierdut telefonul) portofelul de mărunţi, pixuri. De ce sunt vreo trei pixuri nici eu nu ştiu. Le pun ca să fie. Uit că am pus şi aşa m-am trezit cu trei pixuri iar în casă nu mai aveam cu ce scrie. Am fost odată la un medic, eram studentă pe vremea aia, care mi-a spus să scriu ce sfaturi îmi dă, iar eu nu aveam un pix la mine. Mi-a ţinut doctorul teorie că un student şi un viitor inginer nu se poate să nu aibă ceva de scris la el.    

    Ce nu-mi lipsea nici înainte şi nici acum sacoşa. Mai am lista de cumpărături şi ochelarii de citit. În ultimul timp nu mă lipsesc de aparatul foto.      

    Iar dacă plec undeva îmi schimb geanta şi mai adun de fac un "geamantan" în care mai pun vreo câţiva covrigi mici şi un bidonaş cu apă pentru copil, rujul şi cine mai ştie ce mai găsesc pe acolo. Nu am voie să plec din casă dacă nu sunt dată cu ruj-ordin de la copil. Eram zilele trecute pe afară,  iar cineva l-a întrebat care e mămica lui, la care el a răspuns arătând spre mine: "mama mea e aia care e dată cu ruj".    

    Doamnelor şi domnişoarelor, ce mai aveţi prin geantă, dacă nu sunt indiscretă şi dacă vreţi să spuneţi?