Şi mă joc mereu,
Jucăria cea mai mare
Este tatăl meu.
Şi când tata nu-i acasă
Ci-i altundeva
Jucăria cea frumoasă
Este mama mea.
Şi când mama şi cu tata
Sunt plecaţi de-aici
Pentru joc, să ţineţi seama,
Am nişte bunici.
Scumpă mamă, dragă tată
Roata nu stă-n loc,
Ca voi fi şi eu odată
Jucărie-n joc.
versuri Adrian Păunescu
Pentru că, virgulă, copilu' nu are bunici la care să meargă am adaptat strofa a treia:
Şi când mama şi cu tata
Sunt plecaţi de-aici
Pentru joc, să ţineţi seama,
Am două mătuşici.
Sunt plecaţi de-aici
Pentru joc, să ţineţi seama,
Am două mătuşici.
fain!!.......asa ca pt copilasi mititei..si uneori ca noi de mici...
RăspundețiȘtergerebuna poezioara! daca doriti ceva asemanator accesati adresa
RăspundețiȘtergerehttp://cazacupaul.blogspot.com
Am invatat-o si eu odata cu copilu'.
RăspundețiȘtergere:)) vroiam sa o postez intr-o Duminica,la poezii.Imi place Paunescu,poetul,acum cateva zile am fost sa cer cuiva cartea "La rascruce de vanturi",pentru ca pe a mmea am dat-o cu "imprumut",se pare de tot si-mi trebuia pt cineva la scoala, si... am gasit o cartea,mai groasa,decat Sogunul,de Adrian Paunescu- Poezii cenzurate-editia 1990.De atunci in fiecar4e seara citesc cate una.De ce una?Pentru ca in momentul asta citesc alte doua carti (stiu ca nu e bine,dar una e cu povestiri istorice si alta e un roman).
RăspundețiȘtergereE o carte mare, parca cu coperti negre? Asa parca imi aduc aminte....
RăspundețiȘtergere