PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

08 august 2010

Sunt republicană, sunt ploeşteancă - da ploeşteancă!

       "Sunt fiică din popor şi sunt violentă, sunt republicană, sunt ploeşteancă - da ploeşteancă!" Miţa în  "D-ale carnavalului".
      
      La 8 august 1870 la Ploieşti a avut loc o revoltă pentru înlăturarea Prinţului Carol, care a rămas în istorie sub numele de "Republica de la Ploieşti".  Dar să vedem cum prezenta Caragiale în "Boborul" acest moment.
        "În secolul nostru s-a născut  şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voiu să vorbesc despre republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vre-o cincisprezece ore a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană. Născută din, prin şi pentru popor, pe la două ceasuri în dimineaţa zilei de 8 august 1870, tânăra republică a fost sugrumată în aceiaşi zi pe la ceasurile patru după amiazi. Nu face nimica! mărirea şi importanţa statelor nu se judecă după extensiunea şi durata lor, ci după rolul mai mult sau mai puţin strălucit pe care l-au jucat în complexul universal.

   Eu am fost cetăţean al acelei republici. Am asistat la mărirea şi decadenţa ei, şi nu în calitate de gură-cască, ci în calitate oficială. 

    Eram de şaptesprezece ani; înfăţişarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului - mă numi  subcomisar în locul sbirului pe care îl dezarmasem.

    Astăzi, când sper că s-a prescris vina mea contra monarhiei, am curajul s-o spun cu mândrie. Da, am fost unul dintre cei mai aprigi susţinători ai ordinii în Republica Ploeştilor. Ceasuri glorioase,      n-am să vă uit".
(din Monografia oraşului Ploeşti).
            
Evenimentele de la 1870 relatate în zilele noastre:
       "Plasat mai ales în zona anecdoticului, episodul „Republicii de la Ploieşti” are o cu totul altă imagine în faţa istoriei. Evenimentul a facut renumele urbei, a intrat in literatura (prin I.L. Caragiale, martor la ostilităţi şi tânăr grefier al magistratului care a anchetat cazul), a constituit, în realitate, o tentativă de lovitură de stat şi a format obiectul unui insolit proces judiciar. În noaptea de 7 spre 8 august 1870, către orele 3.00 dimineaţa, căpitanul Alexandru Candiano-Popescu împreună cu un grup de republicani (ziarişti, dascăli, preoţi, politicieni), printre care şi primarul oraşului, „iau cu asalt” clădirea prefecturii şi, sub ameninţarea armelor, preiau controlul asupra telegrafului şi birourilor administrative."
Continuarea întâmplărilor de la 8 august 1870 aici.
      
      În amintirea Republicii de la Ploieşti există şi acum Statuia Libertăţii. Ea a fost "desvelită" la 24 iunie 1881. Despre ea citiţi pe blogul RepublicaPloieşti.net 
(Sper să nu se supere nimeni pentru imaginea  preluată, dar nu sunt la Ploieşti acum, pentru a face eu).

4 comentarii:

  1. Eu, nu numai ca nu ma supara faptul ca ''ai preluat''poza, cum spui tu, (asta n-are importantza), din contra, iti multumesc c-ai amintit despre eveniment pe blogul tau.

    Mandria de a ma fi nascut ploiesteanca n-a fost umbrita niciodata de aerul anecdotic cu care eram privita uneori cand eram intrebata de locul nasterii...

    Nu stiu cum simt altii dar, orasul meu natal isi are pastrat in suflet un loc important.
    Posibil ca celor din tanara generatie sa le provoace un zambet cuvintele mele. Dar noi, generatia mea, (stiu, am auzit si la prieteni din copilarie), asa simtim, asa am fost crescuti, ''local patrioti''.
    Cred ca, daca imprejurarile nu m-ar fi dus in urma cu multi ani pe alte meleaguri, in alta tzara, si as fi ramas in Ro, n-as fi parasit Ploiestiul pt alt oras...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si la mine a ramas patriotismul local, de altfel il am si pe cel pentru tara. Si mie mi s-a spus intotdeauna ca sunt ploiesteanca si sunt cu "gura mare". Si eu am raspuns ca Mita "sunt republicana si sunt ploiesteanca". Ei dar am mai fost facuta si "tiganca" de la Ploiesti, ca doar Ploiestiul are multi cetateni de "etnie roma".

    RăspundețiȘtergere
  3. Si, sper ca nu te lasi lezata de tampenia unora..

    La observatii rasiste si xenofobe am devenit imuna. Am invatat sa le las sa treaca pe langa mine fara sa ma enervez...

    RăspundețiȘtergere
  4. Am avut momente care m-au deranjat, dar acum ma amuz si sigur n-ar mai avea asupra mea acelasi impact care l-au avut atunci.

    RăspundețiȘtergere