"Amintiri din copilărie"

      Pentru că în comentariile de la articolul referitor la Republica de la Ploieşti  mi-am amintit că atunci când am venit în Moldova mi s-a pus de către unii mai răutăcioşi eticheta de "ţigancă de la Ploieşti", mi-am adus aminte de vreo câteva întâmplari legate de "etnia romă". Nu sunt rasistă, am trăit vreo câţiva ani într-un  bloc unde erau mulţi ţigani, dar vorba lui Mircea Badea, "discriminarea pozitivă" deranjează la un moment dat. 

     Prima amintire este când eram în clasa I, stăteam în centrul Ploieştiului, în faţa Palatului Administrativ, acum este parc atunci era strada Braşoveni. Clasa I, am făcut-o la Şcoala generală 21, de pe strada Poştei.  De acolo până acasă mergeam pe jos, deşi azi mi se pare foarte departe atunci nu mi se părea aşa.

     Stăteam într-un imobil vechi, mare, pe la mijlocul străzii. (foto stânga). Aveam în clasă o colegă de etnie romă cu care veneam de la şcoală. Mi-aduc aminte că tatăl ei cânta la tobe într-o formaţie iar tobele le avea acasă.  Ai mei erau la serviciu, eu cu cheia de gât. Colega mea m-a invitat să urc la ea să ne jucăm. Stătea în acelaşi imobil, dar la capăt spre bulevard. Am urcat, ne-am jucat, iar mama ei  ne-a dat să mâncăm. Ce am mâncat? Tocăniţă de parizer şi pentru că eram  "scarandivă"  la mâncare mi-a fost rău.

       Tatăl meu mai venea să vadă ce mai fac. Bineînţeles că nu m-a găsit aşa devreme, iar după ce m-a găsit  am fost pedepsită şi pentru  întârziere şi pentru că îmi era rău de la "tocăniţa cu parizer" care a rămas de pomină în familie. S-a nimerit ca în ziua aia să vină pe la noi din rudele tatălui şi cu bunica.  Mama "îmi făcuse bagajul" să plec la colega mea. Bunica o tot ruga să mă ierte, dar mama mea era pe poziţie spunându-i bunicii să nu se bage în familia ei. 

    Ăsta a fost episodul 1.