Ce-am mai făcut?

        Mai demult am văzut-o la un post de televiziune pe doamna doctor Iulia Postolachi specialist în Su Jok, care printre altele spunea despre terapia prin seminţe amintind şi despre hrişcă. Doamna fiind din Republica Moldova şi-a adus aminte despre copilărie când mama le gătea pilaf de hrişcă. Eu am mai fiert hrişcă pentru micul dejun, dar m-am gândit să fac o mâncărică.
      Am cumpărat hrişca.

După cum se vede e importată din Polonia!!!!

Şi apoi am făcut mâncărica la care am pus ceapă, morcov, ardei gras, dovlecel, toate mărunţite la robot (nici prea mici, nici prea mari, cam de mărimea la hrişcă). "My husband" când a auzit ce fac a spus "o mănânci", iar copilul nici nu a vrut să guste, deşi l-am păcălit ca la "harira" că e porumb fiert. "Mamaili" n-au mâncat nici una. "No problem" mănânc eu. Vecinul care s-a nimerit aseară pe la noi a gustat şi n-a zis nu.

Pentru că îmi place conopida, acum îmi fac salată de conopidă crudă, tot aşa mărunţită prin robot, sau dată prin răzătoarea mare.

Citisem pe un blog că o doamnă mănâncă numai raw iar soţului îi face mâncare gătită. Mă gândeam cum poate? Dar chiar se poate. Ai mei mănâncă ceva, eu altceva, (nu mereu), dar nu îmi este poftă, atâta timp cât ştiu că ce mănânc îmi face bine.

    A, mi-am adus aminte. În zilele de post, conopida dată prin robot, simplă sau cu morcov mărunţit la fel, o fac chifteluţe prăjite sau la cuptor pe folie de pergament.  
     Aveţi curajul să vă schimbaţi? Încercaţi!! Se poate! Încetu' cu încetu'.