PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

21 martie 2011

„Bună ziua, Doamne, sunt eu, Simon!”

     "În toate zilele, bătrânul domn era văzut intrând în vechea biserică a târgului – o clădire solidă făcută din blocuri de piatră, înnegrite de ploi şi vreme, care găzduiau rugăciunile, înălţându-le ecou către cer. Un pic adus de spate, trecea plin de grabă, în fiecare zi, îndreptându-se către biserică când clopotele trăgeau de amiază. Nu rămânea acolo vreme îndelungată, dar nici nu s-a întâmplat vreodată să lipsească la întâlnirea de la miezul zilei.
       Îngrijitorul bisericii, care locuia în piaţa din faţa acesteia, îl vedea mereu intrând şi ieşind extrem de grăbit. Îngrijorat, el i-a spus pe preotului paroh: - Părinte, fiţi cu băgare de seamă! Astăzi este peste tot mai plin de răufăcători ca niciodată! Preotul a decis să se aşeze în spatele unei imense coloane şi să-l observe pe ciudatul şi grăbitul vizitator. Bătrânul nostru intră şi, ajungând în faţa Sfântului altar, în dreptul icoanei Mântuitorului, face o plecăciune, apoi plin de demnitate, se întorse din nou afară în soarele amiezii. Multe zile la rând, preotul urmări acest ritual al bătrânului la miezul zilei. Într-una din zile îi ieşi în întâmpinare omului nostru, întrebându-l: - Ce faci tu aici? - Vin să-mi fac rugăciunea, părinte, răspunse misteriosul vizitator. - Nu-i prea lungă! – veni iarăşi observaţia părintelui - Ştiu! – răspunse omul. Dar nu pot să mă rog cu adevărat mai mult. - Bine, dar n-ai vreme să spui nici măcar un „Tatăl nostru”! Ce rugăciune spui ? - Eu pur şi simplu vin aici să-L salut pe Dumnezeu. Şi spun simplu: Bună ziua Doamne, sunt eu, Simon!
     Într-o zi Simon nu a mai străbătut târgul. Bătrâneţea îl doborâse la pământ. Fusese găsit fără suflare în plină stradă şi-l internaseră în spital. Aici, bătrânul era bine îngrijit, dar nimeni, absolut nimeni nu-l căuta. El era însă tot vesel, bucuria crescându-i la miezul zilei. La acest ceas din zi, în fiecare zi privirile lui străluceau. Cu siguranţă se afla îngenuncheat în biserica din inima sa şi spunea aceeaşi rugăciune: „Bună ziua, Doamne, sunt eu, Simon!”
     Era duminica Paştelui şi se apropia miezul zilei. În acea frumoasă zi, primăvăratică şi luminoasă, Simon stătea dormind pe patul său de azil. O rază de soare lumina ochii săi plini de seninătatea cerului. În vremea somnului acesta începu să surâdă cu căldură. Visa. De faţa lui se apropia Cineva plin de o lumină cum nu mai simţise în viaţă, luminându-l. Se apropia încet, liniştit, cu o privire plină de o profundă prietenie. Apoi, cu un gest al mâinii, acest Necunoscut îl salută scurt: „Bună ziua, Simon! Sunt Eu, Domnul Iisus!”. Din acea visare Simon nu s-a mai sculat. Începuse Paştele nemuririi."

Această povestioară am auzit-o de la părintele Constantin Necula, conferenţiar al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu, care a susţinut pe 16 martie o conferinţă la Moineşti, din ciclul serilor duhovniceşti "Trepte spre Înviere", organizate de Protoieria Moineşti, Primăria municipiului şi Liceul Teoretic "Spiru Haret".


Despre această conferinţă citiţi articolul din ziarul "Lumina".


O fotografie făcută de mine în timpul cât preotul Constantin Necula a acordat autografe. În tot acest timp un grup de credincioşi de la "Oastea Domnului" care au participat şi ei la conferinţă au interpretat cântece religioase.



Povestirea am găsit-o pe blogul "Apostolat în Ţara Făgăraşului".

4 comentarii:

  1. Si pe mine m-a impresionat, de aceea am cautat pe net, ca sa nu o scurtez eu!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu pot spune ca m-a turtit.
    de mult nu mai dau atentie la povestile propagandistice invelite in ingerasi,gradini cu flori si pasarele...indiferent de la credinta "singura adevarata " vin.
    acum sunt ocupata sa numar sectele si gruparile desprinse din Biserica ortodoxa....De "oastea domnului" nu stiam...
    se pare ca din "afacere buna" credinta devine cartel in toata regula....

    scuza-ma Mihaela,dar nu mai pot avea nici-o intelegere pentru investitorii in religie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca povestioara de mai sus e un exemplu de credinta adevarata.

    RăspundețiȘtergere