"Simt că am pierdut ceva ce nu pot recupera niciodată”

     "Simt că am pierdut ceva ce nu pot recupera niciodată.”

    Am găsit exact explicaţia la ceea ce simt eu acum. De ce? Pentru că părintele meu de la bisericuţa la care mă duceam a fost înlocuit cu altul. Nu ştiu care au fost motivele, deşi poate că m-ar interesa de ce un preot care chiar dacă are o vârstă şi slujeşte de foarte mulţi ani,  are "har", a fost protopop, nu e senil,  este înlăturat.

   Merg la bisericuţa asta de vreo cinci ani. Am început prin a mă duce să mă rog pentru sănătatea unei persoane apropiate. Şi încet, încet prin harul părintelui, prin liniştea sufletească pe care o simţeam acolo am devenit cum se zice creştin practicant. Nu sunt habotnică în ceea ce priveşte religia, dar acolo mă simţeam împlinită sufleteşte. Acolo nu erau babe care să-ţi spună ce să faci, să se uite cum eşti îmbrăcat , acolo nu se bârfea, nu se vorbea în timpul slujbei. Acolo aproape toată lumea cânta. Formasem o mică comunitate, pentru că biserica nu e parohie.

   De săptămâna trecută a venit preotul cel nou . La slujba de duminica trecută când au slujit amândoi, cel nou  ne-a întrerupt dintr-o cântare, ceea ce nu cred că se face. Săptămâna asta ajungând la biserică am văzut că părintele meu nu era, iar în biserică nu erau nici jumătate din câţi ar fi fost dacă era părintele meu. Ascultând corul mi-am dat seama că nu a mai venit dascălul şi nici unii din ceilalţi cântăreţi din corul din care îl ştiam eu. Am aprins lumânări şi am plecat să-l caut pe părinte care ştiam că va sluji la altă biserică.

    Am ajuns în jumătate de oră de mers pe jos, ceea ce eu nu prea "prestez", dar "Cineva" m-a dus acolo. Când l-am sunat pe soţul meu şi i-am spus că am plecat spre cealaltă biserică a zis că "nu sunt sănătoasă" că ştie că sunt comodă şi nu merg pe jos atât de mult. Am stat până la sfârşitul slujbei, ceea ce dincoace nu prea făceam, dar n-am reuşit să vorbesc cu părintele că trebuia să spovedească. Însă m-am întâlnit cu aproape un sfert din persoanele care veneau la cealaltă biserică. Şi ele ca şi mine au venit după părinte. 

      Dacă am posibilitatea şi mă va ajuta Doamne-Doamne îmi doresc să-l urmez pe părinte unde se va duce pentru că s-ar părea că nu va rămâne nici aici.

    Îmi este foarte greu şi o să-mi fie greu să-mi găsesc liniştea sufletească.  Cunosc prea bine zona şi nu ştiu unde aş putea să merg să am aceeaşi "comunicare cu Doamne-Doamne" pe care am avut-o aici. Probabil că mă voi retrage în "biserica din sufletul meu" după cum spune Florin Chilian.

     Duminica trecută am împărtăşit copilul, m-am împărtăşit şi eu. Pentru că era la prima oră am făcut câteva poze, iar apoi când am revenit la slujbă am filmat puţin.  N-am ştiut că se va întâmpla înlocuirea părintelui, a fost pe neprevăzute totul, pentru că voiam să filmez toată slujba, chiar vorbisem cu părintele despre asta. Aş vrea să fac o postare despre părinte, dar trebuie să vorbesc cu el să-mi dea acceptul. Rămân cu amintirile şi cum o vrea Doamne-Doamne.