Primul rege al României

      Atunci când a avut loc consultarea românilor cu privire la viitorul celor două Principate, Moldova şi Muntenia, în cadrul aşa numitelor "divane ad-hoc", s-a hotărât unirea Principatelor şi aducerea la conducere a unui Principe dintr-o familie domnitoare străină. Dupa domnia de scurtă durată a lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1866, Locotenenţa Domnească l-a adus la putere pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

      Carol s-a născut la Sigmaringen, în ziua de 7/20 aprilie 1839, fiind al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen şi al soţiei sale, Josefina.

      În 1866, după ce Contele de Filip de Flandra refuzase tronul Principatelor Unite, Ion C. Bratianu a plecat în Germania pentru a-l aduce în ţară pe Principele Carol.

      La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucureşti. Acest moment a reprezentat naşterea Dinastiei şi în acelaşi timp începutul unei perioade de profunde schimbări în societatea românească.

      Pe 26 martie 1881, Carol I primeşte titlul de Rege, iar România devenea Regat.

sursa

Completare din cartea lui Sorin Liviu Damean "Carol I al României - 1866-1881":

   "Carol I primea titlul de rege nu pentru sine ci pentru "mărirea ţării". Întrucât în acea perioadă tocmai se desfăşurau funeraliile Ţarului Alexandru al II-lea, festivităţile încoronării aveau să fie stabilite pentru data de 10 mai 1881".

         Versurile imnului regal " Trăiască regele", care va fi cântat din 1881 până în 1947 au fost scrise de Vasile Alecsandri, iar muzica de Eduard A. Hübsch.