De ce o iubesc pe mama?

Am scris aceste rânduri dintr-un e-mail pe care       l-am primit mai demult, dar pentru că e săptămâna 1-8 Martie trebuie citit.

Mama şi tata se uită la televizor, când mama a spus: "Sunt obosită şi e târziu, cred că mă voi duce în pat".

O ia spre bucătărie ca să facă sandvişurile pentru a doua zi.  Spală castroanele de popcorn, scoate carnea afară din congelator pentru seara următoare, verifică cerealele, umple borcanul cu zahăr, pune linguriţele şi castroanele pe masă şi pregăteşte filtrul de cafea pentru a doua zi de dimineaţă.

Apoi pune nişte rufe la uscat, mai bagă nişte haine în maşina de spălat, calcă o cămaşă şi coase un nasture care cădea de la o cămaşă.

Strânge piesele jocului rămas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aşează agenda de telefon la loc în raft.

Udă câteva plante, goleşte un coş de gunoi şi pune un prosop la uscat pe bară.

Se întinde, cască şi o ia spre dormitor. Se opreşte la birou şi scrie o notiţă pentru profesoară, numără nişte bani pentru excursia de mâine şi ridică o carte de şcoală căzută sub scaun.

Scrie o felicitare pentru ziua de naştere a unui prieten şi o notiţă pentru cumpărături.

Îşi curăţă faţa, dă cu cremă de noapte îşi curăţă unghiile.

Tata îi strigă: "credeam că te duci în pat".

"Sunt pe drum" răspunse ea.

  ( Mai sunt multe dar am s-o scurtez. )

În acest timp tata închide televizorul şi anunţă în particular: "mă duc în pat" şi o face fără nici un alt gând.

Vi se pare ceva ieşit din comun?