Ce visam în copilărie să mă fac când voi fi mare?

Tot de la Tetris am primit mai demult o leapşă despre copilărie şi am răspuns aici.
Aşa că am făcut un copy-paste şi am mai completat pe ici pe colo şi iată răspunsul la această leapşă.

Mai întâi am vrut învăţătoare. ( Atunci erau cele două "mari" licee: pedagogic şi sanitar. Doctoriţă nu mi-a plăcut niciodată să fiu. La pedagogic am dat şi nu am luat şi uite-aşa  am ajuns la  Liceul I.L.Caragiale-Ploieşti)


Apoi când am trecut în ciclul doi la generală pentru că mi-a plăcut foarte mult engleza am vrut profesoară. Dar nici asta n-a fost să fie.
 Şi eu mă jucam pe acasă şi pe afară de-a vânzătoarea de aprozar. Mă mai jucam de-a şoferiţa şi taxatoarea de bilete din autobuz, de-ale copilăriei.  

În liceu visam relaţii internaţionale la ASE, dar nu mi-a plăcut economia politică. Mă apucasem eu într-o doară de învăţat, dar n-a mers.

Şi din câte am vrut eu, am ajuns "mare" inginer cu diploma în cui.

N-a fost să fie ce-am vrut, pentru că eu am vorba mea (de acum): "Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple".

Dictatura lui Carol al II lea

Ne aducem aminte de....

.....restanţe!!!
Cine n-a avut?
Cum se spune: nu ţi-ai trăit viaţa de student dacă nu ai avut măcar o restanţă! 


Cu anumite excepţii: noi nu aveam netul, nu aveam tv cu o mie şi unu de programe, dar le-aveam şi noi pe ale noastre. Ehe....a fost frumos!!!
Clipul l-am văzut la  Florin.
Şi o melodie de pe "vremea studenţiei mele". 

Filme, filme

De la karmapolice, via Shakuka filmul "La Grand Voyage". 

"Un bătrân marocan se decide să plece în pelerinaj la Mecca şi pentru aceasta îl pune pe fiul său Reda să conducă maşina de-a lungul Europei (Franţa, Italia, Serbia, Bulgaria) până în Turcia, Siria, Iordania şi Arabia Saudită. Pe drum, cei doi întâmpină diverse obstacole.."

De la Shakuka filmul "Children of paradise".

"Un film iranian deosebit de pitoresc & inocent. Ali, un băieţel de 9 ani dintr-o familie săracă îi pierde pantofiorii surorii sale Zahra, drept care este nevoit să îşi împartă tenişii cu aceasta până la momentul când tatăl lor va avea  cu ce să-i cumpere fetei pantofi noi. În jurul acestei inconvenienţe se ţes numeroase aventuri, a căror importanţă este hiperbolizată în sufletele copiilor."

Tot de la Shakuka filmul "Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran".
 "Filmul este  despre prietenia dintre un musulman şi un evreu, în lumea multiculturală franceză.

Moise Schmitt este un tânăr de numai 16 ani care locuieşte împreună cu tatăl lui. Însă tatăl nu e tocmai ca un tată, e mereu morocănos, mama lui locuieşte departe, împreună cu fiul ei mai mare, Paul. Printre obiceiurile zilnice ale lui Moise (pe lângă agăţat fete şi mersul la prostituate) se numără cumpărăturile la arabul din colţ, domnul Ibrahim, care are deschis în fiecare zi, chiar şi sâmbăta, la băcănie. Ducând lipsă de prezenţa unui bărbat matur în viaţa sa, Moise se împrieteneşte încet încet cu Ibrahim, despre care află că nu e arab, ci turc. Acesta îi oferă un Coran şi începe să-i vorbească în mod ciudat... ce se întâmplă mai departe urmează să vedeţi în film.... în rolul bătrânului Ibrahim este chiar Omar Sharif, faimosul actor egipteano-francez."

Şi tot de la Shakuka filmul "Culoarea paradisului".
Un film deosebit de sensibil despre un puşti orb dar cu o inimă pură...

Începe weekendul aşa că "Vă doresc vizionare plăcută!"

Întrebare întrebătoare

   Am stat eu azi şi m-am gândit să mai fac un blog în care să postez fotografii din Moineşti.
   Chiar aşa i-am pus numele "Fotografii din Moineşti".
   Am multe fotografii făcute pe care nu le-am pus pe acest blog pentru că încărcam blogul.
   Aşa că am "purces" la treabă şi l-am început.
   Dar problema e că nu mai am mult spaţiu pe Picassa.
   Ce trebuie să fac?
   Aştept răspunsuri, că o să ajung să nu mai pot posta fotografii nici pe acest blog.
   Please!!!
 

De la GabyS

de la GabyS

Flori de zăpadă

Sâmbătă, duminică, luni

Sâmbătă

duminică dimineaţa

Ce-au avut cu el de l-au dărâmat, chiar nu pot înţelege!

Luni - Florin Chilian

Sarmizegetusa Regia

Ulpia Traiana Sarmizegetusa

"Ulpia Traiana Sarmizegetusa (pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa) a fost capitala Daciei romane, situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei." wikipedia

1/2

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară

"Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşirati se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbucii albii de fum."

De aseară la noi tot ninge!!!!

Veniţi să ne plimbăm?

Azi e sâmbătă şi vreau să las amintirile şi să mă plimb.
Unde? În Israel, pentru că la noi ninge. "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară."


Pentru că am primit de la bd o hartă a Israelului m-am gândit să v-o arăt şi vouă.

Dacă vreţi să vizitaţi ceva, vă dau o adresă (prezentarea este cu PowerPoint) a Domului Galilean. 
Foarte frumos. Mulţumesc bd.

Am găsit pe un blog un cântec frumos cântat de un cor de copii în ebraică.
Cred că o să vă placă.

Şi melodia cântată de Ofra Haza pe care o am trecută pe lista de preferate de pe youtube şi pe care mi-a făcut-o bd cadou la aniversarea blogului.

Uraaaa.....

Boc a zis că noul cod al muncii va genera peste 100.000 de locuri de muncă.
Io am auzit la radio, dar văd că e şi pe site-uri. Uraaaa!!!!!
Parcă sunt prea doamnă să scriu pe blog un cuvânt urât tare!!!
 E un cuvânt turcesc, care începe cu s şi se termină cu r şi definiţia din DEX: "exprimă vulgar repulsia" . 
Mă chinui de o jumătate de oră să găsesc o poză care să exprime cuvântul.
Dar nu găsesc.
Îmi daţi idei?

Update:
Mergeţi în vizită pe la Moş Teacă şi citiţi "Scrisoarea de demisie a premierului Boc".

Leapşă ezoterică

De la karmapolice am primit o leapşă cam "difficult", dar nu o pot refuza aşa că o să încerc să o scot la capăt. 

1-DACĂ AI FI O CARTE DE TAROT, CE AI FI ŞI DE CE?

Am încercat să citesc despre cărţile de tarot, dar nu prea am înţeles.

Cum se spune: înţelegi cât îţi este dat să ştii. 

Dar m-am uitat printr-un site şi zic că o regină. 

De ce? 

Pentru că: "Reginele reprezintă femei mature."

2-DACĂ AI FI O RELIGIE CARE AR FI ACEEA?

Cred că buddhismul. Mi se pare că nu constrânge.
Deşi mai apropiat de suflet este ortodoxismul.

3-DACĂ AI FI O MEDITAŢIE CARE E ACEEA?

Pentru că nici aici nu ştiu prea multe, că nu am avut şi nu am pe cineva să mă iniţieze, dar am citit despre "Flacăra violet", hai s-o scriu pe asta. Mi-aş dori să ajung la Bucureşti să particip la o întrunire cu cititorii revistei "Lumea Misterelor" unde se desfăşoară şi meditaţii.   

4-DACĂ AI FI O POEZIE MISTICĂ PE CARE AI ALEGE-O?

Pentru că am văzut la karmapolice şi la shakuka poezii ale lui Rumi, voi scrie şi eu una tot de-a lui pe care am postat-o mai demult pe blog.

"În fiecare dimineaţă o nouă sosire.

O bucurie, o depresie, o mediocritate,

Vine şi o conştientizare de moment

Ca un vizitator neaşteptat.

Primeşte-i şi bucură-te de toţi!

Chiar dacă sunt un grup de supărări,

Care îţi golesc cu violenţă casa de obiectele ei,

Totuşi tratează-ţi fiecare oaspete cu onoare.

El te poate “goli” pentru o nouă plăcere.

Gândurile negre, ruşinea, răutatea,

Întâmpină-le la poartă râzând,

Şi invită-le înăuntru.

Fii recunoscător pentru oricine vine

Pentru că fiecare a fost trimis

Ca o călăuzire din depărtări."

5-DACĂ AR FI SĂ FII UN SFÂNT/BUDDHA/RAV/FIGURĂ MITICĂ CINE AI FI ŞI DE CE?

Aici n-am nici un răspuns!

6-DACĂ AI FI UN NUMĂR CARE TE-AR ÎNCÂNTA?

11- nu ştiu de ce, întotdeauna am avut "aplecare" la numărul ăsta.

7-DACĂ AI FI UN CÂNTEC SACRU CARE E ACELA?

8-DACĂ VIAŢA TA AR ATÂRNA DE O PRACTICĂ/RUGĂCIUNE CE TREBUIE SĂ SE ÎMPLINEASCĂ RAPID, CE AI FACE?

M-aş ruga zicând: "Doamne ajută-mă, Doamne ajută-mă......" şi "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!"

Dimineaţa pe răcoare...

... şi cu nori, dar şi cu soare!

Sondajul s-a încheiat

	Le mulţumesc celor care au participat la sondaj, după cum am spus la începerea lui, acesta nu l-am făcut ca să demonstrez "superioritatea" unei religii sau a alteia, pentru că nu cred asta ci cred că există un singur Dumnezeu (sau fiecare cum îi spune), doar că fiecare are drumul diferit spre El. Asta în primul rând de la naştere, iar apoi cum  a simţit fiecare că se poate apropia de Divinitatea care ne-a creat pe toţi OAMENI.       Eu mă bucur că unii din cei care ajung pe blogul meu şi eu ajung pe blogurile unora dintre ei (pe unii eu îi consider "prieteni online") sunt de religii diferite cu a mea.     De când am blogul, pot spune că m-am "deşteptat" în ceea ce priveşte calea spre Dumnezeu a oamenilor. Înainte nu ştiam mare lucru, poate doar care sunt marile religii şi atât.  Nu pot spune că nu m-ar fi interesat, dar fiind înconjurată numai de cei de o religie cu a mea,  nu ştiam prea multe. Nici acum nu sunt foarte "deşteaptă" pentru că întotdeauna mai ai ceva de învăţat şi de aflat, chiar şi din religia din care faci parte, dar sunt "deschisă".  Am citit pe un blog, prefer să nu-i dau numele: "Ei nu trebuie sa-i ajute pe crestini si evrei in sarbatorile lor,pentru ca aceste sarbatori fac parte din ritualurile lor iar ajutandu-i este ca si cum am accepta sa-si manifeste necredinta si facandu-i castigator."          La ce ne-ar face câştigători? Un cadou din partea mea celor care au participat la sondaj. Cred că l-am văzut la karmapolice(apropo, kp cred că ai văzut ce comentarii ale unor "ultraşi" sunt pe youtube la melodia asta).
	Dar... la mine ca întotdeauna mai există un dar! Am o nelămurire de nişte ani de zile. Deşi sunt atât de deschisă la cunoaşterea celorlalte religii, mi s-a întâmplat ceva care m-a făcut să am o superstiţie. În anul în care a murit tatăl meu am intrat într-o biserică catolică. Nu am dat importanţă. La vreo câţiva ani am mai intrat iarăşi într-o biserică catolică. În acelaşi an a murit cea mai bună prietenă a mea din acea perioadă.  Şi de atunci am rămas cu o "frică". Nu mai pot intra într-o altă biserică de altă religie. Deşi atunci când am fost la Herghelia am stat să văd cum se roagă, care sunt cântările lor, am primit de la prietena mea Rodica  prima Biblie din casă. Nu am reuşit să-mi explic. Oare au fost coincidenţe? Voi ce ziceţi?

"Virusul" anului 2011

"E noapte. O noapte târzie de iarnă. Ar fi trebuit să fiu deja în mrejele dulci şi liniştitoare ale somnului. Dar gândurile se încăpăţânează să facă ascultare şi zburdă haotic prin mintea mea. Închid ochii şi mă las purtat de ele.

Între vis şi realitate
Undeva departe, pe drumurile prăfuite şi mult prea aride ale Ţării Sfinte, Domnul Hristos se plimbă înconjurat de mulţime multă de popor. Mulţi dintre ei sunt bolnavi. Îl urmăresc îndeaproape, cu emoţie, şi nădăjduiesc să se întâmple şi pentru ei minunea vindecării. Şi, într-adevăr, Hristos împarte prin cuvânt şi prin atingere sănătatea mult dorită. Convoiul se îndepărtează. Mulţimea fericită se pierde în zare împreună cu Vindecătorul. O linişte candidă rămâne în urmă. Liniştea unei lumi care a biruit boala. O linişte sănătoasă…
Mă trezesc din visare şi îmi dau seama că e iarnă. E iarna lui 2011. Abia acum realizez că suntem în miezul iernii. În miezul anotimpului în care viruşii se trezesc de obicei la viaţă. Din hibernarea lor anuală, în dezmăţul lor haotic, năvălesc ca nişte cuceritori avizi de stăpânire asupra trupurilor noastre, încercând să le cucerească, să le domine, să le exploateze până la epuizare.

Au dispărut viruşii patogeni?
E prima iarnă în care mass-media nu ne atrage atenţia asupra pericolului iminent al atacului acestor inamici despre care ni se spunea în fiecare an că sunt de nestăpânit. Unde este „periculosul” AH5N1, acel virus al gripei aviare pentru care s-a creat atâta dezordine în vieţile noastre? Unde este ciudatul AH1N1, acel virus al gripei porcine, acel „bau-bau” al anului trecut, de frica căruia trebuia să ne injectăm cu substanţe îndoielnice şi să purtăm acele măşti mai mult decât comice peste chipurile noastre şi aşa destul de umilite?
Anul acesta nu mai sunt viruşi, dragii mei? Oare de ce? Unde au plecat aceşti inamici care ne speriau în fiecare an? Şi culmea, de fiecare dată având o altă faţă, un alt nume, şi putând fi opriţi întotdeauna numai folosind un alt tip de vaccin. S-or fi speriat de noi?! Da` de unde!

Viruşii moderni nu apar în perioadele de criză financiară
Încerc să găsesc un răspuns în mintea mea. Şi primul gând mă duce la starea din ce în ce mai nenorocită în care a fost aruncat poporul nostru în ultima vreme. Traversăm o puternică criză financiară, dar putem fi fericiţi că nu mai sunt viruşi ameninţători care să ne sperie. Cum să ne mai ameninţe aceşti îngrozitori viruşi din categoria A, B, şi C când nu mai sunt bani care să poată umfla buzunarele şi aşa doldora ale celor care se făceau că reuşesc să înfrângă acest iureş al viruşilor ucigaşi? Ce viruşi inteligenţi! Şi-au dat seama că nu mai avem bani să luptăm cu ei şi gata. Ne-au lăsat în pace.

Virusul iernii 2011 – un alt fel de virus
De fapt, cred că un singur virus adevărat există în mod real prezent în mijlocul nostru în această iarnă. Un virus care produce adevărate calamităţi fizice şi spirituale, ce nu mai pot fi reparate. Un virus căruia cu greu i se va putea găsi antidotul. Un virus care nu este nici aviar, nici porcin, nici cabalin, ci pur omenesc… deşi se manifestă într-un mod animalic. Este virusul care a provocat cea mai gravă maladie a ultimilor ani. Este virusul care nu loveşte în sistemul central nervos în mod direct, dar creează în jurul lui un sistem corupt, dezordonat, anarhic… Şi, asemenea unui cancer necruţător, creşte de la zi la zi, culminând într-o stare de metastază paralizantă a întregului suflu românesc.
Este virusul care provoacă setea de putere cu orice preţ. Este virusul celor care sunt avizi după putere. Este virusul bolii de putere. Mulţi sunt contaminaţi cu el. Sunt atât de contaminaţi, sărmanii, încât nu văd că în jurul lor oamenii sunt sănătoşi, iar ei sunt cei bolnavi. Cu orice preţ îi transformă pe cei sănătoşi în pacienţi muribunzi. Ei, sărmanii bolnavi, experimentează pe marea masă a pacienţilor sănătoşi o scară largă de antibiotice, dar, din păcate, toate aceste tratamente sunt aşa cum le spune şi numele: tratamente ANTI-BIOS, adică tratamente împotriva vieţii normale.

Terapia spirituală personală – singurul antibiotic real
Oare sunt chiar atât de bolnavi cei contaminaţi încât nu-şi dau seama că în scurt timp această societate românească, atât de sănătoasă cândva, va deveni o imensă morgă? Au transformat acest plai mioritic într-un imens crematoriu ambulant în care cei avizi de putere pârjolesc cu focul incompetenţei lor conştiinţele muribunzilor latenţi.
Cât de simplu ar fi dacă, într-un moment de reculegere, ar încerca şi ei să iasă din globul lor de sticlă şi să se amestece în mulţimea care continuă să călătorească împreună cu Vindecătorul Hristos. Şi aceasta pentru a putea face şi ei diferenţa reală între sănătate şi boală. Abia atunci când stai lângă Hristos îţi dai seama cât de bolnav ai fost şi cât de curat eşti lângă El.
Eu cred însă că Domnul Hristos, Vindecătorul Veşnic, îi va chema pe fiecare în mod personal la o terapie spirituală. Şi asta mai înainte ca societatea noastră românească să devină o imensă morgă."

Pr. Iosif Ciolan

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 49 - februarie 2011

Un român erou de film la Hollywood

   "Necunoscut celor mai mulţi dintre noi, Traian Popovici, fost primar în Cernăuţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, e pe cale să devină celebru în toată lumea. Dustin Hoffman îl va interpreta într-un film care va spune povestea românului ce a salvat de la deportare 20.000 de evrei!"

   Fragmentul este din articolul din "Libertatea"dar există şi site-ul "Asociaţiei pentru educaţie, democraţie şi toleranţă Traian Popovici" de unde am luat şi fotografia.

Iar articolul mi-a fost inspirat de blogul "ProAtitudine".

7 zile din 7

Un săptămânal de atitudini, informaţii, opinii  a municipiului în care stau. Cine nu ştie, sau a uitat stau în municipiul Moineşti, judeţul Bacău. Citisem de apariţia acestui ziar dar pentru că nu prea am drum în centrul oraşului nu ştiam cum să fac rost de el. Vineri am ajuns "pi şentru" şi am găsit ziarul şi am aflat şi de unde se poate cumpăra din cartierul meu.

Felicitări celor din redacţie, pentru că au de muncă, nu glumă şi au reuşit să scoată până acum 11 ediţii.  Au mai apărut în oraşul nostru de-a lungul timpului ziare, dar nu ştiu ce s-a întâmplat că nu au "supravieţuit". Probabil  a fost vorba de money, sau....Nu ştiu.

Dar... "Ezistă" un mic "dar"... din partea mea. Am încercat de câteva ori să vorbesc cu unul dintre redactori pe mail (nişte întrebări despre ceea ce se petrece în oraş) iar pe blogul acestuia m-am oferit să îi ajut, pentru că scria că orice ajutor e binevenit. N-am primit răspuns nici pe mailuri, nici pe blog. Aş putea să sun pe unul din  redactori, dar parcă nu merge cu sila!     

"Clouds" and "Another clouds"

Scrisei io într-o altă postare în care am pus nişte fotografii cu nori, că astronomul american Harlow Shaplay, a spus:

"Suntem fraţi cu cele mai vechi roci şi veri cu norii." 

Poate pentru că fraţi nu am şi am numai veri, îmi plac atât de mult norii. Toată ziua sunt "cu capul în nori" şi cu aparatul foto în mână.

După ce i-am fotografiat, mă gândii eu aşa să fac un filmuleţ, mă pusei pe treabă, mă cam chinuii vreo două zile şi uitaţi-vă ce a ieşit.

şi



Mai am de studiat programul de făcut filme!!!

Decreţeii

      Poate că unii aţi văzut filmul, dar eu nu l-am văzut aşa că am să-l postez pentru că îmi aduce aminte de copilărie şi azi e sâmbătă, aşa că îl trec la "Sâmbăta cu amintiri".

     Iar soţul meu face parte din prima tură de decreţei. :)) şi :)

(filmul are 7 părţi)

"La viaţa mea am vizitat foarte multe ţări, dar nici una nu este aşa de memorabilă cum este România".

1966 Richard Nixon, preşedintele SUA (fragment din filmul documentar "Născuţi la comandă- Decreţeii).

"Începutul a fost din dragoste, apoi peste noapte a venit decretul lui Ceauşescu din 1966 care a interzis avorturile. Aşa s-au născut peste două milioane de români. Ei sunt Oamenii Noi ai Epocii de Aur dar în particular li se spunea copii decretului sau mai simplu decreţei."

sursa 

Tudor Gheorghe azi la Antena 3

Victor Ciutacu

Leapşa de la Moshe&Mordechai

"Vă lansez şi o leapşă: ce alte cântări româneşti ( de orice fel) în interpretări străine, mai ştiţi? Cu link, youtube şi tot tacâmul, vă rog." Moshe&Mordechaiblog

Therese Steinmetz - Sa nu uitam sa iubim trandafirii
   
  Vezi  mai multe  video    din   muzica

Tudor Chirilă m-a convins

"Toti facem lucruri in viata pentru aplauze. Cele mai importante lucruri le facem cu gandul ca vom fi rasplatiti cumva. Incepem de mici. Amintiti-va unul dintre sutele de desene pe care voiam cu ardoare sa-l vada mama. Sau tata. Eram dipusi sa ne scuipam plamanii de urlete ca ei sa se uite.
Suntem fericiti cand actiunile noastre au spectatori. Cand marcam la fotbal sau la baschet si se uita tot liceul. Mai ales fetele. Toate actiunile noastre au nevoie de spectatori. Macar unul. Pana si un spectator poate fi important. Cateodata e mai important decat cinci milioane. Mark Zuckerberg a lansat FaceBook pentru o femeie. Un spectacol de cincisute de milioane de utilizatori pentru o femeie.

Cautam confirmare in actiunile noastre. Cautam sa crestem cu fiecare actiune. A fost bine? Spune-mi, a fost bine ce-am facut? Ti-a placut? Of, Doamne, cat ma bucur ca ti-a placut.
Cand am inceput sa facem muzica, prietenii mei ziceau s-o facem doar pentru noi. Eram tanar si m-am revoltat: - Ce sens are sa n-o auda nimeni? De ce sa cant in baie? Voiam cu tot dinadinsul sa fiu pe o scena cantand. Cand s-a intamplat asta, o saptamana am plutit. Nu la figurat. Vorbesc serios. Dupa primul concert din Laptarie am plutit, usor, deasupra pamantului. Ce vreau sa spun... Facem cu mult mai multa usurinta gesturile care primesc aplauze. Gesturile care intr-o forma sau alta se intorc la noi. Printr-o reactie, oricare ar fi ea. Vrem sa starnim reactii, suntem oameni.

Acum, va rog, ascultati-ma cu atentie. Va cer, va rog sa faceti un gest pentru care n-o sa va multumeasca nimeni in mod direct. Nu veti primi aplauze, nu veti primi confirmari, dupa ce veti face acest gest nu se va produce nicio schimbare majora in viata voastra. Va fi atat de nesemnificativ incat e posbil sa-l si uitati la cateva ore dupa ce l-ati facut. Un nimic. Mai mult decat atat, veti si pierde ceva.

Inainte de a va spune despre ce este vorba mai vreau sa va rog ceva. Dureaza un minut si este un exercitiu de imaginatie.

Ganditi-va ca suntem 25000 de oameni pe un camp care se pierde in mare. Suntem 25000 cu fata la mare. Este liniste. Nu se aude nimic in afara respiratiilor noastre si pescarusii care survoleaza multimea in zbor catre intinderile de apa. Pe malul marii se afla un copil plapand. Este numai piele si os. Din chipul lui au ramas doar oasele pometilor si ochii, arsi. Nu priveste marea. Ne priveste pe noi. Copilul asta ne priveste pe noi toti. Tacem. E un spectaol dureros si maret in acelasi timp. Marea si un copil pe moarte.

Fiecare dintre noi are in mana un telefon. Si dintr-odata, fara sa ne uitam unii la altii, sincronizati dupa propriile respiratii toti formam un numar si trimitem un mesaj. Toti cei 25000 ne gandim la acel copil. Nu ne vede si nu ne aude nimeni. Nu ne cunoastem intre noi. Nu ne vom vedea niciodata. Este singurul nostru moment de solidaritate. Toti, deodata, un mesaj. Si copilul. As putea sa inchei aici. Dar vreau sa mai adaug ca sunt sigur ca un stadion intreg care gandeste la unison pentru un copil, il poate vindeca de cancer. Toata energia aceea venita de la zeci de mii de oameni poate vindeca. Copilul de pe malul marii a prins viata, ne-a intors spatele si a intrat in apa. Sau poate a murit.

Dar noi toti, am incercat. Stiu, nu suntem pe un camp. Nu se vede marea. Si nici nu este vreun copil plapand pe malul ei. Este doar un text. N-am stiut sa fac altfel.

Vreau sa cred ca dupa ce termini de citit, ai sa pui mana pe telefon si ai sa trimiti un sms la numarul 858 (2 euro pentru Primul Centru de Excelenta in Tratarea Cancerului la Copii) si n-ai sa astepti nimic in schimb. O sa-ti vezi mai departe de viata multumind lui Dumnezeu ca esti sanatos. Vreau sa cred ca ai sa faci asta. Ca ai sa trimiti acest sms. Din putinul tau. Respir adanc si fac o pauza sperand ca ai pus mana pe telefon...

Stii, am senzatia ca n-am dat tot ce e mai bun ca sa te conving. Ca nu am fost inspirat. As vrea sa am o ultima imagine expresiva care sa te convinga. N-o am. Ar fi atat de trist sa ai nevoie de ea.

PS. 858 detalii aici."

Articolul este preluat integral de pe blogul lui Tudor Chirilă.

Oana Pellea

Teorii extraordinare despre viaţă şi.....trecerea "dincolo".

La TEDxBucharest 2010
"Nu ne naştem întâmplător undeva."



Dacă v-a plăcut urmăriţi-o şi în interviul din 2008 din emisiunea "Profesioniştii" a Eugeniei Vodă.
"Eu am certitudinea că eu mi-am ales părinţii".
"Să nu uiţi niciodată că viaţa e pe zile."

I'm happy

Anul ăsta a început cu bine pentru blog. 

Dar s-o iau în ordine cronologică. 

Să nu se supere cineva.

     Anul trecut am participat la concursul pentru o pagină în "Calendarul chinezăresco-bloggeristic-2011" şi am câştigat după cum ştiţi pagina din septembrie. 

Scria Chinezu atunci:

"Septembrie
Câştigătoare: MihaelaDr. Deşi scurtă, postarea ta a punctat decisiv la faza cu ”Cred că aţi observat că de câte ori găsesc un articol pe un blog şi îl preiau sau chiar o melodie găsită pe un blog, scriu şi sursa” :))"

Aşa că spre sfârşitul lunii ianuarie a venit şi calendarul.

   

   Apoi am fost nominalizată de către Tetris pentru concursul "Blog de blog 2010":

Cel mai bun blog de păstrarea memoriei: Mihaela: De pe bloguri adunate şi-napoi la lume date

Tot ea scrie la comentarii:

"Mihaela: Mi-a placut iniţiativa cu "Sâmbăta cu amintiri" şi faptul că prezinţi locuri care au însemnat ceva pentru tine, de-a lungul timpului."

     Şi "cireaşa de pe tort"! Am primit un premiu de la karmapolice, care spune despre premii: 

     "Ele sint karmic approved, stamped and promoted by the one and only karmapolice" 

Iar despre premiul meu spune aşa:

"Mihaelei care are un blog simplu si extrem de personal... nimic neobisnuit sau iesit din comun, in afara de bunul simt si sinceritatea, de care mai toti am uitat."

Iar "badge-ul" ei este:

pe care l-am pus pe blog. Asta nu că mi-a dat premiu!!!!

VĂ MULŢUMESC!!! 

Hai să ne mai plimbăm prin lume

 

Putem face un tur al Taiwanului ajutaţi de "Verna Lin" , pe blogul ei.  Aşa că intraţi! Nu ne costă nimic! Nu vă speriaţi nu e în chineză, e în engleză!
Update
VernaLin s-a gândit că venim de departe şi ne dă în postarea următoare şi ceva de mâncare. Sper să nu fie cu "dog" sau cu "cat" că încă nu am reuşit să citesc!

Un MIG la Moineşti

  "O recentă Hotărîre de Guvern a decis că mai multe aeronave scoase din funcţiune şi dezafectate vor fi transferate unor instituţii care au solicitat sprijinul Ministerului Apărării pentru amenajarea unor monumente comemorative." 

  Tot  articolul îl găsiţi în "Monitorul de Neamţ".

  Una din instituţiile care a solicitat 2 aeronave este Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, una pentru Centrul Misionar Filantropic „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ din Bacău, iar a doua pentru Biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", din Moineşti.

  În acelaşi timp în curtea acestei biserici se va construi noul sediu al Protoieriei Protopopiatului Moineştiului. 

În partea dreaptă se va construi Protoieria:

MIG-ul nu ştiu unde va fi amplasat. Poate în partea stângă a aleii lângă cimitir.

Copiii învaţă să.....

Dacă trăiesc în critică şi cicaleală, copiii învaţă să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi onestitate, copiii învaţă respectul;

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

(Dorothy Law Nolte)

de pe pagina de facebook a Cameliei Pătrăşcanu

sursa foto-photobucket

"Revoluţia" egipteană

  Un articol al unei românce care trăieşte, munceşte în Egipt, despre ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă acolo.
 ( Pe blogul "Egiptul.com").

"SÂMBĂTA CU AMINTIRI"-11

"SÂMBĂTA CU AMINTIRI" - o zi în care cei care vor să participe să posteze o fotografie (fotografii) proprie din care să revedem astfel din trecutul nostru sau chiar al altora.
Bani

Ascultaţi melodia "Money" cu Liza Minnelli şi Joel Grey aici că nu dă voie să fie copiat codul embed.

Felicitări pentru Anul Nou Chinezesc 2011

 
Vezi mai multe din Familie, casa, copii pe 220.ro

 

Pe 3 februarie s-a sărbătorit intrarea în Noul An Chinezesc- cel al iepurelui. Sărbătoarea durează două săptămâni şi este cunoscută sub numele de "festivalul primăverii". Mai multe aici. 

 

Fără forţă

văzut la Daniel Roxin

Sunt şi români cinstiţi...

....dar televiziunile ne "intoxică" cu cei care fac rele.

Articolul este pe blogul "Happy, happy, happy".

Singurătatea

Pe blogul Filme Româneşti - arhivă  am postat o predică a vlădicăi Bartolomeu numită "Sensul vieţii".
Vlădica Bartolomeu îl numeşte Claudiu Târziu în articolul lui.
Tot pe acest blog, veţi găsi un articol despre viaţa celui care a fost Valeriu Anania (cu numele acesta îl ştiam eu când am citit o carte de poezii pentru copii scrisă de dumnealui).
Dumnezeu să-l odihnească!

   

Masa tăcerii

Calendaru' lu' Chinezu' - februarie

Azi e 1 februarie, dăm foaia la calendar şi găsim blog.alexbartis.com.

Chinezu scrie despre el: "Un blog ca din topor, ascuţit şi gata să taie."

Vorba lui Chinezu:

"Când priveşti în zare, nu vezi nici un nor.

Ci pe Bartis. Pe-un topor :)."