"E noapte. O noapte târzie de iarnă. Ar fi trebuit să fiu deja în mrejele dulci şi liniştitoare ale somnului. Dar gândurile se încăpăţânează să facă ascultare şi zburdă haotic prin mintea mea. Închid ochii şi mă las purtat de ele.
Între vis şi realitate
Undeva departe, pe drumurile prăfuite şi mult prea aride ale Ţării Sfinte, Domnul Hristos se plimbă înconjurat de mulţime multă de popor. Mulţi dintre ei sunt bolnavi. Îl urmăresc îndeaproape, cu emoţie, şi nădăjduiesc să se întâmple şi pentru ei minunea vindecării. Şi, într-adevăr, Hristos împarte prin cuvânt şi prin atingere sănătatea mult dorită. Convoiul se îndepărtează. Mulţimea fericită se pierde în zare împreună cu Vindecătorul. O linişte candidă rămâne în urmă. Liniştea unei lumi care a biruit boala. O linişte sănătoasă…
Mă trezesc din visare şi îmi dau seama că e iarnă. E iarna lui 2011. Abia acum realizez că suntem în miezul iernii. În miezul anotimpului în care viruşii se trezesc de obicei la viaţă. Din hibernarea lor anuală, în dezmăţul lor haotic, năvălesc ca nişte cuceritori avizi de stăpânire asupra trupurilor noastre, încercând să le cucerească, să le domine, să le exploateze până la epuizare.
Au dispărut viruşii patogeni?
E prima iarnă în care mass-media nu ne atrage atenţia asupra pericolului iminent al atacului acestor inamici despre care ni se spunea în fiecare an că sunt de nestăpânit. Unde este „periculosul” AH5N1, acel virus al gripei aviare pentru care s-a creat atâta dezordine în vieţile noastre? Unde este ciudatul AH1N1, acel virus al gripei porcine, acel „bau-bau” al anului trecut, de frica căruia trebuia să ne injectăm cu substanţe îndoielnice şi să purtăm acele măşti mai mult decât comice peste chipurile noastre şi aşa destul de umilite?
Anul acesta nu mai sunt viruşi, dragii mei? Oare de ce? Unde au plecat aceşti inamici care ne speriau în fiecare an? Şi culmea, de fiecare dată având o altă faţă, un alt nume, şi putând fi opriţi întotdeauna numai folosind un alt tip de vaccin. S-or fi speriat de noi?! Da` de unde!
Viruşii moderni nu apar în perioadele de criză financiară
Încerc să găsesc un răspuns în mintea mea. Şi primul gând mă duce la starea din ce în ce mai nenorocită în care a fost aruncat poporul nostru în ultima vreme. Traversăm o puternică criză financiară, dar putem fi fericiţi că nu mai sunt viruşi ameninţători care să ne sperie. Cum să ne mai ameninţe aceşti îngrozitori viruşi din categoria A, B, şi C când nu mai sunt bani care să poată umfla buzunarele şi aşa doldora ale celor care se făceau că reuşesc să înfrângă acest iureş al viruşilor ucigaşi? Ce viruşi inteligenţi! Şi-au dat seama că nu mai avem bani să luptăm cu ei şi gata. Ne-au lăsat în pace.
Virusul iernii 2011 – un alt fel de virus
De fapt, cred că un singur virus adevărat există în mod real prezent în mijlocul nostru în această iarnă. Un virus care produce adevărate calamităţi fizice şi spirituale, ce nu mai pot fi reparate. Un virus căruia cu greu i se va putea găsi antidotul. Un virus care nu este nici aviar, nici porcin, nici cabalin, ci pur omenesc… deşi se manifestă într-un mod animalic. Este virusul care a provocat cea mai gravă maladie a ultimilor ani. Este virusul care nu loveşte în sistemul central nervos în mod direct, dar creează în jurul lui un sistem corupt, dezordonat, anarhic… Şi, asemenea unui cancer necruţător, creşte de la zi la zi, culminând într-o stare de metastază paralizantă a întregului suflu românesc.
Este virusul care provoacă setea de putere cu orice preţ. Este virusul celor care sunt avizi după putere. Este virusul bolii de putere. Mulţi sunt contaminaţi cu el. Sunt atât de contaminaţi, sărmanii, încât nu văd că în jurul lor oamenii sunt sănătoşi, iar ei sunt cei bolnavi. Cu orice preţ îi transformă pe cei sănătoşi în pacienţi muribunzi. Ei, sărmanii bolnavi, experimentează pe marea masă a pacienţilor sănătoşi o scară largă de antibiotice, dar, din păcate, toate aceste tratamente sunt aşa cum le spune şi numele: tratamente ANTI-BIOS, adică tratamente împotriva vieţii normale.
Terapia spirituală personală – singurul antibiotic real
Oare sunt chiar atât de bolnavi cei contaminaţi încât nu-şi dau seama că în scurt timp această societate românească, atât de sănătoasă cândva, va deveni o imensă morgă? Au transformat acest plai mioritic într-un imens crematoriu ambulant în care cei avizi de putere pârjolesc cu focul incompetenţei lor conştiinţele muribunzilor latenţi.
Cât de simplu ar fi dacă, într-un moment de reculegere, ar încerca şi ei să iasă din globul lor de sticlă şi să se amestece în mulţimea care continuă să călătorească împreună cu Vindecătorul Hristos. Şi aceasta pentru a putea face şi ei diferenţa reală între sănătate şi boală. Abia atunci când stai lângă Hristos îţi dai seama cât de bolnav ai fost şi cât de curat eşti lângă El.
Eu cred însă că Domnul Hristos, Vindecătorul Veşnic, îi va chema pe fiecare în mod personal la o terapie spirituală. Şi asta mai înainte ca societatea noastră românească să devină o imensă morgă."
Între vis şi realitate
Undeva departe, pe drumurile prăfuite şi mult prea aride ale Ţării Sfinte, Domnul Hristos se plimbă înconjurat de mulţime multă de popor. Mulţi dintre ei sunt bolnavi. Îl urmăresc îndeaproape, cu emoţie, şi nădăjduiesc să se întâmple şi pentru ei minunea vindecării. Şi, într-adevăr, Hristos împarte prin cuvânt şi prin atingere sănătatea mult dorită. Convoiul se îndepărtează. Mulţimea fericită se pierde în zare împreună cu Vindecătorul. O linişte candidă rămâne în urmă. Liniştea unei lumi care a biruit boala. O linişte sănătoasă…
Mă trezesc din visare şi îmi dau seama că e iarnă. E iarna lui 2011. Abia acum realizez că suntem în miezul iernii. În miezul anotimpului în care viruşii se trezesc de obicei la viaţă. Din hibernarea lor anuală, în dezmăţul lor haotic, năvălesc ca nişte cuceritori avizi de stăpânire asupra trupurilor noastre, încercând să le cucerească, să le domine, să le exploateze până la epuizare.
Au dispărut viruşii patogeni?
E prima iarnă în care mass-media nu ne atrage atenţia asupra pericolului iminent al atacului acestor inamici despre care ni se spunea în fiecare an că sunt de nestăpânit. Unde este „periculosul” AH5N1, acel virus al gripei aviare pentru care s-a creat atâta dezordine în vieţile noastre? Unde este ciudatul AH1N1, acel virus al gripei porcine, acel „bau-bau” al anului trecut, de frica căruia trebuia să ne injectăm cu substanţe îndoielnice şi să purtăm acele măşti mai mult decât comice peste chipurile noastre şi aşa destul de umilite?
Anul acesta nu mai sunt viruşi, dragii mei? Oare de ce? Unde au plecat aceşti inamici care ne speriau în fiecare an? Şi culmea, de fiecare dată având o altă faţă, un alt nume, şi putând fi opriţi întotdeauna numai folosind un alt tip de vaccin. S-or fi speriat de noi?! Da` de unde!
Viruşii moderni nu apar în perioadele de criză financiară
Încerc să găsesc un răspuns în mintea mea. Şi primul gând mă duce la starea din ce în ce mai nenorocită în care a fost aruncat poporul nostru în ultima vreme. Traversăm o puternică criză financiară, dar putem fi fericiţi că nu mai sunt viruşi ameninţători care să ne sperie. Cum să ne mai ameninţe aceşti îngrozitori viruşi din categoria A, B, şi C când nu mai sunt bani care să poată umfla buzunarele şi aşa doldora ale celor care se făceau că reuşesc să înfrângă acest iureş al viruşilor ucigaşi? Ce viruşi inteligenţi! Şi-au dat seama că nu mai avem bani să luptăm cu ei şi gata. Ne-au lăsat în pace.
Virusul iernii 2011 – un alt fel de virus
De fapt, cred că un singur virus adevărat există în mod real prezent în mijlocul nostru în această iarnă. Un virus care produce adevărate calamităţi fizice şi spirituale, ce nu mai pot fi reparate. Un virus căruia cu greu i se va putea găsi antidotul. Un virus care nu este nici aviar, nici porcin, nici cabalin, ci pur omenesc… deşi se manifestă într-un mod animalic. Este virusul care a provocat cea mai gravă maladie a ultimilor ani. Este virusul care nu loveşte în sistemul central nervos în mod direct, dar creează în jurul lui un sistem corupt, dezordonat, anarhic… Şi, asemenea unui cancer necruţător, creşte de la zi la zi, culminând într-o stare de metastază paralizantă a întregului suflu românesc.
Este virusul care provoacă setea de putere cu orice preţ. Este virusul celor care sunt avizi după putere. Este virusul bolii de putere. Mulţi sunt contaminaţi cu el. Sunt atât de contaminaţi, sărmanii, încât nu văd că în jurul lor oamenii sunt sănătoşi, iar ei sunt cei bolnavi. Cu orice preţ îi transformă pe cei sănătoşi în pacienţi muribunzi. Ei, sărmanii bolnavi, experimentează pe marea masă a pacienţilor sănătoşi o scară largă de antibiotice, dar, din păcate, toate aceste tratamente sunt aşa cum le spune şi numele: tratamente ANTI-BIOS, adică tratamente împotriva vieţii normale.
Terapia spirituală personală – singurul antibiotic real
Oare sunt chiar atât de bolnavi cei contaminaţi încât nu-şi dau seama că în scurt timp această societate românească, atât de sănătoasă cândva, va deveni o imensă morgă? Au transformat acest plai mioritic într-un imens crematoriu ambulant în care cei avizi de putere pârjolesc cu focul incompetenţei lor conştiinţele muribunzilor latenţi.
Cât de simplu ar fi dacă, într-un moment de reculegere, ar încerca şi ei să iasă din globul lor de sticlă şi să se amestece în mulţimea care continuă să călătorească împreună cu Vindecătorul Hristos. Şi aceasta pentru a putea face şi ei diferenţa reală între sănătate şi boală. Abia atunci când stai lângă Hristos îţi dai seama cât de bolnav ai fost şi cât de curat eşti lângă El.
Eu cred însă că Domnul Hristos, Vindecătorul Veşnic, îi va chema pe fiecare în mod personal la o terapie spirituală. Şi asta mai înainte ca societatea noastră românească să devină o imensă morgă."
Pr. Iosif Ciolan
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 49 - februarie 2011
f tare
RăspundețiȘtergere