PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

27 februarie 2010

Vatican

Am primit de la http://www.editura-foryou.ro/ ceva foarte frumos. Intraţi pe link şi vedeţi. După ce se face conexiunea, selectaţi o imagine şi ţineţi apăsat butonul din stânga al mousului, mişcând încet cursorul in jurul încăperii.

http://www.vatican.va/various/basiliche/san_giovanni/vr_tour/index-en.html

26 februarie 2010

Remember anii 1960

Oare de ce se crede astăzi că în acei ani nu s-a trăit bine. Poate sunt nostalgică, dar cred că în perioada aceea s-a trăit destul de bine. Nu începuse înfometarea, cultul personalităţii preşedintelui şi multe altele. Se vede şi în filmuleţ că aveam aproape "di tăti" (de toate).  Las-că se trăieşte azi bineeee.


România - 1964 (un scurt documentar despre România acelor ani)




Copiii anului 1969



Bucureşti-iarna anului 1969


M-am inspirat pentru această postare de aici  http://c-tarziu.blogspot.com/2010/02/poate-va-era-dor-bucuresti-iarna-lui.html

Pentru ce interesaţi, dar şi pentru mine că mai sunt filmuleţe şi din alţi ani, vizitaţi: http://www.britishpathe.com/index.php

Conspiraţia tăcerii şi noi înşine

De la http://www.editura-foryou.ro/





Următoarele le găsim pe youtoube.

25 februarie 2010

Sunt deşteaptă foc

M-a mâncat mâna şi mintea să schimb aspectul blogului. Şi-acum mă chinui   să-l fac frumos. Cred că o să mai dureze, pentru că nu ştiu de ce mi se repetă la un moment dat postările şi nici nu reuşesc să le şterg. Sunt tare "deşteaptă" n-am  ce zice, aşa că mă duc să mă culc, poate-mi dă cineva vreo idee sau îmi vin idei prin somn.  Asta pentru că n-am reuşit să-mi salvez primul şablon.  Să nu râdeţi ci mai bine help me.

Ei dar s-ar părea că am reuşit ceva, ceva. Mai am să-i dau de capăt cu home, contact, about că nu mi se deschid. Mai am de lucru. Ce face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual.

Banc tareee...

Banc nou « Ion Verdeş: "Un copil orfan plasat la o casă de copii îi scrie scrisoare lui Moș Crăciun. Îi povesteşte despre viaţa sa, despre casa de copii, şi îl roagă, dacă e posibil, să-i aducă anul acesta un costum de schi. Ajunsă la poştă, scrisoarea este verificată de către un angajat. Văzând la destinatar Moş Crăciun iar la expeditor un băieţel de la casa de copii, a hotărât să desfacă scrisoarea. Sensibilizat de conţinutul ei, îşi cheamă colegii, le arată scrisoarea şi hotărăsc cu toţii să pună mână de la mână şi să-i cumpere un costum de schi băiatului. Toate bune şi frumoase, doar că nu găseau costum de schi cu tot cu căciulă, aşa că i-au luat fără căciulă şi i l-au trimis. Peste câteva zile primesc altă scrisoare: ”Dragă Moş Crăciun, îţi mulţumesc. Acum ştiu că exişti. Sunt cel mai fericit. Văd că nu are căciulă, însă nu e vina ta. Probabil idioţii de la poştă l-au rătăcit".

24 februarie 2010

Datoria mamei

O superbă voce -Teodora Păunescu Ţucă
O priceasnă deosebită - Datoria mamei


Asculta mai multe audio Muzica

23 februarie 2010

Ce-am văzut, ce mi-a plăcut

The story of weeping camel
Povestea cămilei plângăcioase este un film cu valoare documentară realizat discret in intimitatea unei familii cu patru generaţii de păstori nomazi din deşertul Gobi de Sud, Mongolia. Povestea se desfăşoară încet, sensibil la ritmurile de viaţă din deşert în timp ce actorii îşi trăiesc viaţa reală. Filmul, care este proiectul de absolvire al unor studenţi la Cinematografie Byambasuren Davaa şi Luigi Falorni, se întinde dincolo de povestea unei cămile explorând fragilitatea şi frumuseţea unui vechi mod de viaţă .

http://tatar-tatarman.blogspot.com/2010/02/story-of-weeping-camel-film-documentar.html



The devil^s arithmetic
Hannah este o adolescentă care nu prea ia în seamă tradiţiile evreieşti ale familiei sale. Dar ea este purtată înapoi în timp şi se trezeşte în Polonia anului 1941. Reuşeşte astfel să trăiască pe pielea ei experienţa Holocaustului, să simtă ce înseamnă apartenenţa la neamul evreiesc, primind astfel o lecţie pe care nu o va uita niciodată, într-un lagăr de concentrare nazist.

http://cybershamans.blogspot.com/2010/02/aritmetica-diavolului-un-film-superb.html


Hatchiko- A dog^s story
O poveste adevarată despre credinţă, devotament şi iubire.

http://raduungureanu.blogspot.com/2010/02/hachiko-dogs-story-2009.html

20 februarie 2010

Cinstiţi-vă părinţii

Pentru că astăzi începe la biserică pomenirea adormiţilor ce se face în fiecare sâmbătă până la Florii, am să postez o poezie şi o melodie care mă  fac să-mi dea lacrimile de câte ori le ascult, gândindu-mă în primul rând la părinţii mei care au plecat "dincolo de porţi" de foarte mult timp.
Pentru cei ai căror părinţi trăiesc, cinstiţii cât sunt în viaţă,       arătaţi-le cât îi iubiţi, când nu mai sunt, regretele nu-şi mai au rost.
Prima postare este o poezie a lui Adrian Păunescu, "Repetabila povară" recitată de poet:

Vezi mai multe video din Muzica
A doua este melodia "Rugă pentru părinţi", interpretată de Ştefan Hruşcă, pe versurile lui Adrian Păunescu:

Vezi mai multe video din Muzica

19 februarie 2010

Răspunsuri

Hai să dau răspunsurile:
1. Am o crăcăna;
Pe crăcăna — un poloboc,
Pe poloboc — o cobiliţă,
Pe cobiliţă — o tărtăcuţă,
Pe tărtăcuţă — o pădure,
Şi în pădure râmă porcii.
    trupul omului

2. Un dovleac cu şapte găurele.
               capul
3. Am două ferestre: dimineaţa se deschid şi seara se închid.
                         ochii

4. Două rânduri de soldaţi în straie albe îmbrăcaţi
                           dinţii

5. Furculiţă cu cinci dinţi, căpătată din părinţi.
                      mâna

6. Am zece copilaşi cu câte-o jumătate de căciulă-n cap.
                   degetele

7. Am doi căluşei cutreier lumea cu ei.
                 picioarele

8. Douăzeci de frumoşi, patruzeci de voinici, şaizeci de înţelepţi, optzeci de nebuni.
                anii vieţii

9.Am o lădiţă cu o porumbiţă
Dacă zboară porumbiţa, n-ai ce face cu lădiţa.
            sufletul

Pentru cei care au avut curiozitatea le dedic o melodie:

Asculta mai multe audio Muzica
Este melodia mea de suflet chiar dacă sunt munteancă (dar stau în Moldova şi cred că sunt mai moldoveancă cu sufletul decât alţii  care sunt moldoveni ).

18 februarie 2010

Ghicitori


Am găsit o carte cu ghicitori pentru copii editată la Chişinău.
Unele mi s-au părut drăguţe şi de aceea le-am scris mai jos.
Vă invit să le descifraţi.


1. Am o crăcăna;

Pe crăcăna — un poloboc,
Pe poloboc — o cobiliţă,
Pe cobiliţă — o tărtăcuţă,
Pe tărtăcuţă — o pădure,
Şi în pădure râmă porcii.


2. Un dovleac cu şapte găurele.


3. Am două ferestre: dimineaţa se deschid şi seara se închid.


4. Două rânduri de soldaţi în straie albe îmbrăcaţi


5. Furculiţă cu cinci dinţi, căpătată din părinţi.


6. Am zece copilaşi cu câte-o jumătate de căciulă-n cap.


7. Am doi căluşei cutreier lumea cu ei.


8. Douăzeci de frumoşi, patruzeci de voinici, şaizeci de înţelepţi, optzeci de nebuni.


9.Am o lădiţă cu o porumbiţă
Dacă zboară porumbiţa, n-ai ce face cu lădiţa.

17 februarie 2010

Căprioară în munţii Covasnei

Fotografiile au fost făcute de soţul meu în munţii Covasnei (din maşină), la începutul lui februarie.
Căprioara  era foarte departe. Nu, nu e vânător. 
Pentru că tot le-am pus pe blog o să dau şi un link la blogul lui Cabral pentru concurs.
http://www.cabral.ro/concursuri-pe-cabralro/iarna-2009-2010-in-romania


Update: am mai postat o imagine, pentru că pentru concurs erau necesare numai trei şi pentru că m-am mai "deşteptat" cu ajutorul lui Florin, căruia îi cer ajutorul când nu mă mai descurc, le-am şi personalizat.



16 februarie 2010

L-am acceptat

Mulţumesc Shakuka:
Regulile pentru acceptarea premiului `Sweet Friends` sunt:


1- copiază imaginea în blogul tău

2- pune-ţi o listă cu 10 lucruri care îţi plac şi încearcă să faci unul astăzi

să "pupăcesc" copilul când se trezeşte şi să mă joc cu el; să mă uit la Mircea Badea; să-mi verific blogul; să mă uit la un film, dar nu cred că am timp azi că e copilul acasă; să o ascult pe Sarah Brightman; să "bloggăresc"; să "gugălesc"; să fac şi să mănânc pâine de casă cu tărâţe pe care o voi face azi  


3- dă leapşa mai departe la 10 bloggeri care vă luminează ziua

toţi din blogroll îmi "luminează "ziua, de aceea sunt acolo

15 februarie 2010

Să mulţumim în fiecare zi

Ar trebui să mulţumim pentru tot ce avem, în fiecare zi şi să apreciem toate darurile pe care noi le-am primit necondiţionat de la El, de la Dumnezeu!


14 februarie 2010

Duminica - acasă

Arca lui Noe




Ca duminica să fie şi mai frumoasă o superbă melodie din 1980( Gaby S, ) : 

13 februarie 2010

Sunt şi eu băgată în seamă

A doua leapşă vine tot de la prietena mea virtuală Shakuka, aşa că nu mi-aş permite să nu răspund.  


Cât din viaţa personală expui scriind un blog?
Mai scriu anumite chestii care zic eu i-ar interesa şi pe alţii, sau care mi-au plăcut mie şi vreau să-mi aduc aminte după un anumit timp. 


Cu ce îţi dăunează blogul?
De obicei îmi ocupă mult timp. Noroc că stau acasă. 

Cu ce te ajută blogul?
Îl consider jurnalul meu. Dacă iau postări de pe alte bloguri, le iau pentru că îmi plac foarte mult şi vreau  să-mi rămână şi mie.


Ce reacţii permiţi?
Încă nu m-am confruntat cu reacţii negative, dar probabil că o să o iau ca atare, fiecare cu ideile lui. Vom vedea atunci. Există şi moderarea comentariilor.


Care ţi-e rutina de blogger?
Mai întâi  văd dacă este vreun comentariu ca să răspund la el, apoi intru în celelalte bloguri din listă şi inevitabil şi în alte bloguri dacă găsesc un subiect interesant.


 

11 februarie 2010

Un film documentar istoric, de excepţie

Un film documentar istoric, de excepţie, format din mai multe părţi. Filmul are foarte multe filmări din perioada respectivă.
 

10 februarie 2010

Iertarea

 
 Anul trecut am trecut printr-o experienţă asemănătoare cu sfaturile care sunt  mai jos în ceea ce priveşte iertarea. Din proprie experienţă să ştiţi că se poate. Încet, încet şi cu multă răbdare cum m-a îndrumat duhovnicul meu. Interesant e faptul că aceste rânduri le-am găsit după ce am trecut prin ceea ce m-a făcut mai întâi să mă revolt, să iert şi în final  să schimb furia în compasiune. Liniştea sufletească care  o ai după o astfel de întâmplare te face ca altădată să nu mai treci prin ceva asemănător.     
CUM SĂ IERTĂM


De ce avem nevoie să iertăm? Dacă vrem cu adevarat să iubim trebuie să învăţăm mai întâi să iertăm. Iertarea este un cadou pe care ţi-l faci ţie însuţi, nu este ceva ce faci pentru celălalt pentru că iertarea nu are nimic sau poate foarte puţin în comun cu celălalt. Iertarea este ceva ce are legătură cu interiorul tău şi nu cu exteriorul. Lipsa capacităţii de a ierta, te ţine blocat in trecut şi te privează de libertatea de a decide cu detaşare pentru prezent. Probabil că este dificil să treci direct la ’’fapte mari’’ aşa că poţi exersa iertarea începând cu lucruri mici. Cum poţi ierta cu adevărat pe cineva? Iată câţiva paşi pe care poţi să-i parcurgi.

1. Analizează-ţi furia. Ia-ţi ceva timp pentru a-ţi analiza furia. Este uşor să spui, ’’urăsc această persoană’’. De obicei cunoaştem sursa furiei noastre însă uneori rădăcina ei nu este clară. Nu ştii de ce te enervează şeful, sau de ce te irită când cineva parchează maşina greşit. Dacă reuşeşti să afli care este sursa furiei, poţi găsi şi o cale de rezolvare a ei. Întreabă-te cum şi ce poţi face ca situaţia să arate mai bine. Dacă spre exemplu vrei să schimbi o persoană, începe prin a schimba ceva la tine, în loc de furie să-i arăţi iubire şi să îţi îndrepţi atenţia asupra lucrurilor pozitive şi nu asupra celor negative, prin critică. Poţi încerca şi vei vedea că merită.

2.’’Mulţumesc pentru această experienţă’’. Îţi poţi spune ţie şi în egală măsură şi celeilalte persoane că ai avut posibilitatea unei astfel de provocări. Ai remarcat vreodată cât de puternic eşti după experienţe dificile? După un incendiu în pădure, observi cum lăstari noi încep să crească, mai deşi decât era pădurea înainte. După experienţe dificile, îţi dai sema cât de puternic eşti în interiorul tău şi cât de mult te-a întărit acea experienţă. Încearcă să vezi lucrurile şi din alt unghi, să nu te victimizezi ci să conştietizezi cât de puternic eşti pentru că ai supravieţuit acelei experienţe. Fii recunoscător pentru că ai avut posibilitatea să-ţi explorezi interiorul, să-ţi testezi limitele şi să vezi cât de puternic poţi fi.

3. Eliberează-te de resentimente. Când eşti blocat de furie, este ca şi cum ai vedea realitatea prin ochelari fumurii şi încerci să-i faci şi pe celalţi să privească prin aceşti ochelari. Încerci să povesteşti în stânga şi în dreapta ce nedreptate ţi s-a făcut, aşteptând ca ceilalţi să te aprobe şi să confirme că ai dreptate. Încearcă să-ţi scoţi aceşti ochelari ca să vezi realitatea şi în alte culori. Păstrându-ţi aceeaşi viziune rigidă, nu faci altceva decât să te otrăveşti cu resentimente şi nu-ţi dai voie să mergi mai departe. Poţi începe să ierţi prin a accepta că poate ceva din tine l-a facut pe celalalt să acţioneze în acest fel şi mai ales, poţi ierta pentru că orice om este supus greşelii.

4. Schimbă furia în compasiune. Copiii ’’greşesc’’ mai tot timpul pentru ce ceea ce fac ei, lor li se pare natural însa pentru adulţi unele acţiuni sunt considerate greşeli pentru că percepţia este presetată pentru a eticheta lucrurile în ’’bune sau rele’’. Imaginează-ţi persoana care te-a rănit în postura de copil. Întreabă-te cum a fost viaţa ei? De ce acţionează în acest fel care te răneşte pe tine sau pe ceilalţi? Dacă găseşti în tine un spaţiu cât de mic pentru compasiune, atunci vei putea vedea acea persoană ca fiind ea însăşi o victimă a circumstanţelor. În acest fel, vei face loc pentru pace şi reconciliere iar iertarea va lua locul furiei.

5. Renunţă la furie. Ce ai de pierdut dacă rămâi blocat în resentiment? Propria ta linişte. Poţi aduce pace şi echilibru în sufletul tău, renunţând la furia care face valurile în interiorul tău şi să aduci calmul şi echilibrul prin iertare. Nici măcar nu este nevoie să o spui verbal persoanei care te-a rănit, este suficient să o faci în lăuntrul tău. Însă daca găseşti puterea şi detaşarea să-i spui ’’te iert pentru toata suferinţa pe care am trăit-o cu tine’’ este şi mai bine. Vei putea avea parte de un adevarat miracol: celălalt să-ţi spună ’’iartă-mă pentru durerea pe care ţi-am provocat-o’’. În acest fel amândoi veţi avea parte de un nou inceput sau mai bine spus de a a merge mai departe împreună, trecând peste obstacolul care v-a ţinut blocaţi. A greşi este omeneşte, a ierta este divin.
sursa


08 februarie 2010

Principesa Ileana - "Maica Alexandra"

Principesa Ileana - "Maica Alexandra"
5 ianuarie 1909  Bucureşti
21 ianuarie 1991 Pennsylvania (mormântul Maicii Alexandra îl vedeţi aici).

TREBUIE SĂ ÎMBĂTRÂNEŞTI FRUMOS ŞI SĂ TE ÎNDEPĂRTEZI NATURAL DE LUCRURILE PE CARE NU LE MAI POŢI FACE”.








şi

 http://youtu.be/HewUbEwKaRE

Interviuri luate de Vlad Georgescu în 1986 la Europa Liberă.
I - http://www.europalibera.org/content/article/1919441.html
II-http://www.europalibera.org/content/article/1919887.html
III -http://www.europalibera.mobi/a/1920400.html

Dacă vă interesează mai mult intraţi şi pe urmatoarele linkuri:

http://eugen-ionut.blogspot.com/2008/10/royal-monastic-printesa-ileana-romaniei.html
http://www.formula-as.ro/2006/712/societate-37/principesa-ileana-evocata-de-o-printesa-a-spiritului-romanesc-zoe-dumitrescu-busulenga-6896
http://anomismia.wordpress.com/2013/10/05/intalniri-memorabile-ale-istoriei-principesa-ileana-cu-si-despre-ana-pauker/
Completări
        
            Din cartea "Mărturii despre Părintele Arsenie Boca":
           "Spunea Părintele un cuvânt al principesei Ileana: "România e singura ţară în care succesul nu are succes"."   


      Din cartea "Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca -3": "domniţa Ileana venea deseori la Mănăstirea Sâmbăta, iar Părintele stătuse câtăva vreme la Bran în vara acelui an, în preajma castelului şi o vizita pe domniţă şi familia ei. Ne-a spus odată, spre marea noastră uimire, că "şi ea va îmbrăca haina aceasta". Şi iată că acum o avem pe Maica Alexandra în persoana domniţei Ileana."

Despre cartea “Trăiesc din nou”citiţi aici.

Despre cartea "Principesa şi monahia. Domniţa Ileana-Maica Alexandra" scrisă de Bev. Cooke citiţi aici.

Un articol despre anii petrecuţi în America citiţi aici.

Interviul realizat telefonic, la 23 septembrie 1990, de Nicolae Stroescu Stînişoară cu Maica Alexandra (Principesa Ileana), transmis apoi la microfonul postului de radio Europa Liberă aici.


de pe youtube o filmare din epocă
http://www.youtube.com/watch?v=TgM59LDUR8I


sursa foto pagina de f.b. "Reclame vechi româneşti"

Unele dintre cartile ei, articole (in engleza) si o mare galerie foto: http://www.tkinter.smig.net/PrincessIleana/index.htm


Nunta principesei la castelul Peleş:

07 februarie 2010

06 februarie 2010

Astăzi sunt moşii de iarnă

Să ne rugăm pentru sufletele celor ce nu mai sunt printre noi. Pentru că se vorbeşte tot mai des despre "unitate în diversitate" în ceea ce priveşte religiile, putem asculta şi această rugăciune a Ofrei Haza pentru cei care au plecat dintre noi, sau cum se spune la biserică, pentru cei adormiţi. Am reţinut de la o emisiune de televiziune:"să ne rugăm pentru sufletele celor ştiuţi şi neştiuţi". 

Ofra Haza-Kaddish


05 februarie 2010

Mizerabilii - concert

Am ascultat aici o melodie deosebită. Am fost curioasă şi am descoperit că este un vorba de un musical  având ca temă romanul lui Victor Hugo "Mizerabilii", la care participă solişti din mai multe ţări.


03 februarie 2010

Muzică de relaxare

Îi mulţumesc lui Radu pentru albumul "Zen Garden"- Steve Millington.


Un pic de istorie

Martha   Bibescu
       28 ianuarie 1886, Bucureşti          28 noiembrie 1973, Paris
     "Martha Bibescu a introdus România şi poporul său în literatura franceză, iar prin intermediul limbii lui Voltaire în literatura universală."
    "Prinţesa e o superbă prezenţă, scânteietoare, admirată, dar şi detestată de lumea în care trăieşte. Este franţuzoaică în Franţa, englezoaică în Anglia şi româncă în România."

Un articol complet despre Martha Bibescu găsiţi pe blogul "Lecţia de istorie".
     


02 februarie 2010

Mă revoltă

 Am intrat pe acest blog pentru că m-a şocat titlul "O ţară de analfabeţi".
Pe mine mă enervează faptul că suntem puşi toţi în aceeaşi oală. Românul e analfabet, românul nu munceşte, românul e hoţ şi mai sunt. Oare cei care gândesc aşa, nu realizează că şi ei fac parte din acelaşi popor pe care îl denigrează şi se jignesc pe ei înşişi. Eu şi sunt mulţi ca mine, poate mai mulţi decât cei care au asemenea idei, care chiar se simt jigniţi de astfel de comentarii.

01 februarie 2010

Film

"Gugălind" sâmbătă, am ajuns la filmul "Lăutarii"-realizat în 1971, de Emil Loteanu, cunoscut de mine ca regizor al filmului Şatra. Mi   s-a părut interesantă biografia lui Emil Loteanu, pe care am găsit-o aici. Pentru vremurile acelea să te repatriezi în URSS!!!! Dar probabil că ăsta i-a fost drumul pentru a ajunge un mare regizor.

Apoi am dat peste acest blog cu filme artistice, documentare, realizate în Moldova de peste Prut.