Învăţământul pe la 1855

      Un articol tot din "Monografia oraşului Ploeşti" despre Zacharia Antinescu care: 

     "a fost numit în 1855 profesor de limba  română la unica şcoală de fete din Ploeşti, care se compunea din trei clase primare. Şcoala avea un singur profesor pentru studii şi o directoare pentru lucru de mână."

    
   Din volumul său de amintiri intitulat "Autobiographia mea":

       "Pe când funcţionam la Şcoala de fete, cele trei clase erau separate prin bănci într'una şi aceiaşi sală spaţioasă: eu ca profesor de studiu şi o directoare pentru lucru de mână - o bună bătrână franceză: M-me Louise Werle, între anii 1855-1860. Elevele clasei a treia erau în bănci aproape de catedră şi de tablă.

       Într-o zi, adouazi după sărbătoare, o mare parte din eleve nu-şi preparaseră bine lecţiunile, şi meritau pedeapsă. Le-am scos pe cele culpabile la tablă ca să facă aritmetică; iar eu mă ocupam cu băncile clasei I-a. După jumătate de oră mă duc la tablă şi întreb pe eleve: de ce nu fac lucrarea pe tablă? Ele-mi răspunseră că nu le-am dat cretă. Plecai apoi la băncile clasei a II a să ascult elevele. După jumătate de oră mă duc la tablă şi le observ: că de ce nu lucrează la tablă? Ele-mi cereau cretă. Dar la vre-o patru eleve le curgeau lacrimi din ochi. Acestea simţiseră că le pedepsesc cu şederea în picioare.

        Atunci mă adresez către dânsele încet spre tablă şi le zic:- "Domnişoarelor, v'am pedepsit cu o oră de şedere în picioare. Altă dată să fiţi mai diligente. Acum vă dau cretă să faceţi lucrarea pe tablă, ca să nu vă fac de ruşine, simţind celelalte eleve mai mici din clasa I-a şi a II-a că v'am ţinut în picioare pentru lecţiuni". Au făcut câteva probleme şi apoi le-am permis a-şi lua locurile, observându-le să nu mai repeteze.

       Altor eleve negligente, când îmi dădeau câte un buchet de flori - îl refuzam, spuindu-le, că până nu se vor corija, nu primesc nimic de la ele. Efectul era admirabil."