„Publicată în 1921, la finele Marelui Război, cartea canadiencei Ethel Greening Pantazzi este un minunat amestec de istorii şi istorie. Volumul debutează luminos, într-o Românie necontaminată de smogul revoluţiei industriale şi unde, cum mărturisea autoarea, te puteai uşor transporta în secolul al XV-lea. Luminile unui trai confortabil şi îndestulat se sting parcă simbolic în seara intrării României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916. Semnalul de alarmă ce anunţă un raid aerian chiar în acea noapte de 14/27 august şi întunericul ce acoperă Capitala deschid o perioadă intensă în viaţa familiei Pantazzi. Urmează retragerea şi rezistenţa în supraaglomerata şi deznădăjduita capitală moldavă, cu privaţiuni materiale şi spectrul foametei şi frigului. Evadarea spre aparent mai liniştita Odessă aduce cu sine doar o noapte şi mai adâncă. Victoria bolşevicilor, în toamna anului 1917, a schimbat total viaţa liniştitei colonii româneşti din Odessa, iar arestarea soţului autoarei, alături de alţi reprezentanţi ai protipendadei româneşti, a prilejuit şi momentul de eroism al canadiencei, după întâlnirea cu un curajos compatriot, celebrul colonel Boyle. Însă dincolo de toate acestea, cartea lui Ethel Greening Pantazzi rămâne o istorie frumoasă despre români în vremea în care luminoasa Belle Époque făcea loc întunecatului Grande Guerre.“ — CONSTANTIN ARDELEANU
Fragmente
„Într-o țară în care recolta înseamnă viață
sau moarte, e normal să
se facă tot posibilul pentru a
aduce ploaia atunci când
seceta amenință să pârjolească grânele, iar practica magiei este o veche
tradiție. Și
aici țiganii joacă un rol important. Împodobite cu ramuri
care le acoperă
până și fețele,
paparudele (tinere țigănci) merg din casă în casă. Când intră în curte, gospodarul ia
o găleată de apă și o goleşte energic peste
capetele acestora, încercând să le ude pe cât mai multe dintre ele. Evident,
copilele trebuie răsplătite pentru că au îndurat această baie, probabil singura
din anul respectiv!
Într-o zi caniculară
eram în vizită la o doamnă de aici, care se plângea că recolta nu părea prea
bună din acel an. Doamna dorea să călătorească în străinătate, dar se temea că
o recoltă săracă nu i-ar permite așa
ceva, întrucât tot venitul ei
provenea din cultivarea cerealelor.
Chiar atunci am auzit o
voce strigând în fața
ferestrelor. Erau câteva
paparude. Gazda mea a sărit
numaidecât; m-a lăsat fără o vorbă, iar câteva secunde mai târziu am văzut-o ieșind cu o găleată de apă, pe care a vărsat-o cu avânt peste capetele
fetelor, stropindu-și
de sus până jos eleganta rochie
pariziană. S-a întors apoi radioasă, râzând și vorbind plină de veselie despre
speranțele și
planurile pe care și
le făcea à propos de călătoria pe Rivieră.
Procesiuni religioase
solemne sunt și ele organizate
pentru invocarea ploii. Orășenii, cu primarul în frunte, merg până la marginea orașului însoțiți de un sobor de preoți purtând icoane și sfinte moaște. Cu toții înconjoară câmpul în timp ce intonează un Te Deum, iar apoi îngenunchează să se roage. Pe moșia prințului Ruspoli, la Vameș (lângă Galaţi), este o frumoasă coloană de cărămidă ridicată de familie în mijlocul unui câmp, în semn de mulțumire pentru ploaia care se pare că a să fi venit în urma rugăciunilor.”
***
„Spălătoresele lucrează de obicei la două case - cam zece, douăsprezece zile pe lună la fiecare, iar în rest se odihnesc acasă. Lenjeria se pune întâi la înmuiat peste noapte în apă cu săpun fin din ulei de măsline (cel de Smirna este foarte apreciat); apoi, dimineața următoare, fiecare articol este împăturit cu grijă și pus în cazan - un vas mare cu patru picioare scurte, butucănoase. Pentru a putea aranja rufele în cazan, spălătoreasa trebuie să se cațăre pe o lădiță sau pe un taburet. Apoi, o punguță cu cenușă de lemn fin se anină în partea de sus a cazanului și sub el se pune o cratiţă. Când totul este gata, sunt chemate cel puțin două ajutoare și se începe clătirea rufelor cu apă rece. Nu mai puțin de o sută de căldări sunt turnate peste rufe, cele trei femei luând parte, pe rând, la umplerea, cărarea și vărsarea găleților. Când sunt spălate în felul acesta, rufele ies albe ca zăpada și țin foarte multă vreme – un aspect important când e vorba de lenjeria fină, cusută și brodată manual, cum se obișnuiește aici.”
***
„Într-o țară în care recolta înseamnă viață sau moarte, e normal să se facă tot posibilul pentru a aduce ploaia atunci când seceta amenință să pârjolească grânele, iar practica magiei este o veche tradiție. Și aici țiganii joacă un rol important. Împodobite cu ramuri care le acoperă până și fețele, paparudele (tinere țigănci) merg din casă în casă. Când intră în curte, gospodarul ia o găleată de apă și o goleşte energic peste capetele acestora, încercând să le ude pe cât mai multe dintre ele. Evident, copilele trebuie răsplătite pentru că au îndurat această baie, probabil singura din anul respectiv!
Într-o zi caniculară
eram în vizită la o doamnă de aici, care se plângea că recolta nu părea prea
bună din acel an. Doamna dorea să călătorească în străinătate, dar se temea că
o recoltă săracă nu i-ar permite așa
ceva, întrucât tot venitul ei
provenea din cultivarea cerealelor.
Chiar atunci am auzit o
voce strigând în fața
ferestrelor. Erau câteva
paparude. Gazda mea a sărit
numaidecât; m-a lăsat fără o vorbă, iar câteva secunde mai târziu am văzut-o ieșind cu o găleată de apă, pe care a vărsat-o cu avânt peste capetele
fetelor, stropindu-și
de sus până jos eleganta rochie
pariziană. S-a întors apoi radioasă, râzând și vorbind plină de veselie despre
speranțele și
planurile pe care și
le făcea à propos de călătoria pe Rivieră.
Procesiuni religioase
solemne sunt și ele organizate
pentru invocarea ploii. Orășenii, cu primarul în frunte, merg până la marginea orașului însoțiți de un sobor de preoți purtând icoane și sfinte moaște. Cu toții înconjoară câmpul în timp ce intonează un Te Deum, iar apoi îngenunchează să se roage. Pe moșia prințului Ruspoli, la Vameș (lângă Galaţi), este o frumoasă coloană de cărămidă ridicată de familie în mijlocul unui câmp, în semn de mulțumire pentru ploaia care se pare că a să fi venit în urma rugăciunilor.”
https://humanitas.ro/humanitas/carte/rom%C3%A2nia-%C3%AEn-lumini-%C8%99i-umbre-1909-1919-0
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu