Pe Ada-Kaleh, timpul ne prisosea

Ada-Kaleh -1909
sursa foto

 

"Gheorghe Bob avea 6 ani când a ajuns pe Ada-Kaleh şi a părăsit-o când avea 26. Şi-a petrecut pe insulă copilăria şi tinereţea şi-acum povesteşte despre colţul de Rai în care a trăit două decenii pe ton egal şi liniştit. Povesteşte cu răbdare, la timpul prezent; un prezent etern, continuu, o formă de a ţine amintirile vii. Povesteşte cu detalii, cu ochi de monografist, căci i-au rămas în minte chipuri şi imagini, gusturi şi mirosuri. Povesteşte cu ochii copilului, dar adună totul cu mintea adultului: nimic nu trebuie să se piardă din istoria insulei, tot aşa cum în faimoasa dulceaţă de smochine de pe Ada-Kaleh toate seminţele trebuie să rămână în interiorul fructului."

Tot articolul este aici.

Filmul îl găsiţi aici.

După articolele citite, filmele şi imaginile văzute despre această insulă, zic că mi-ar fi plăcut măcar odată să o vizitez! 

Îmi aduc aminte de acu' nişte ani când la mare, mai peste tot se făcea cafea la ibric la nisip, de braga pe care o beam în gară la Constanţa. 
Acum suntem "invadaţi" de macuri, shaorme şi alte kitchuri. Oare dacă întreprinzătorii ar face ceva cu specific zonei nu ar merge? Eu cred că da! 

Pe drumul Braşov-Oneşti, în judeţul Covasna, este o comună sau un sat, în care aproape la fiecare poartă, se vând Kurtos kalacs şi pâine cu cartofi specifică zonei. Dacă nu ar fi profitabil nu ar mai face, nu?