Am revenit

       Am revenit! Şi cu bune şi cu "rele", concediul meu s-a încheiat. De mâine intru în "pâine", mâncare, spălat, călcat, curat şi ce-o mai fi. A, şi bloguit. De mâine încep să citesc ce s-a scris pe blogurile  mele preferate. 

       Să le zic pe cele mai neplăcute întâmplări, pentru că celelalte sunt obişnuite.

       Pe la jumătatea săptămânii trecute, copilului i-a fost un pic rău. În aceeaşi zi a început durerea în gât şi burtica. Cu gâtul, avea un pic de roşu, n-a fost problemă că aveam cutiuţa cu homeopate cu mine, i l-am început şi am sunat-o pe doamna doctor pe seară când era liberă s-o întreb dacă e bine.  Dar după ce am terminat de vorbit, a început starea de vomă. L-am trimis pe soţul meu să îi cumpere ceva. I-am dat metoclopramid, dar nu i-a trecut, aşa că am sunat la 112, a venit ambulanţa de i-a făcut o injecţie. E posibil ca el să fi înghiţit apă din mare. Cum au intrat în cameră copilu' care e vorbăreţ i-a întrebat pe cei doi cum îi cheamă. Pe doamnă o chema ca pe mine, iar domnul a spus numele unui conducător tătar. Am râs pe urmă pentru că mă tot întreba copilu' cum îl cheamă pe domnul, dar eu fiind agitată n-am reţinut, dar i-am spus  că îl cheamă "tatarman". Ca să stea la injecţie domnul i-a promis că îi voi cumpăra o sabie. Am zis şi eu da, ca să stea, dar nu i-am mai luat.   

   A trebuit să ieşim din hotel la ora 12 iar trenul era la 8 seara, aşa că am plecat la Constanţa la vară-mea. Acolo copilu' s-a apucat să povestească ce i s-a întâmplat. Nepotul meu a avut treabă  şi n-a mai stat cu noi, dar pe la ora 21 când eram în gară la Constanţa şi începuse ploaia, a venit de i-a adus o sabie ca să mai stea copilu' şi altădată la injecţie. Ce bucurie pe copil, iar în capul lui este că sabia a fost trimisă de cei care au venit cu ambulanţa. 

     Dar problema a fost a ploii. Deja când scriu mi s-a făcut pielea ca de găină. Am primit un mesaj pe la 2 noaptea, eram în tren, că la Bacău plouă torenţial. Când am ajuns aproape de Bacău, am stat cam o oră pentru că era inundată o zonă şi se mergea pe un singur sens. Rudele noastre au venit să ne ia de la gară şi să ne ducă acasă. Dar am avut un drum pe care nu-l voi uita. Cu ploaie, ploaie nu glumă, cu pârâruri care veneau pe şosea, după cum arată şi la tv pe la Mărgineni. Cred că toţi din maşină ne-am rugat să ajungem teferi. Mi-a fost sau poate ne-a fost frică de viitură ceea ce s-a şi întâmplat dar după ce am trecut noi spre casă. Dar rudele noastre s-au  întors la Bacău. Când au ajuns la Podiş nu au mai putut trece, deja zona era inundată, aşa că s-au întors şi au reuşit să ajungă la Bacău prin Sănduleni. Până nu au ajuns nu ne-am culcat pentru că am vrut să ştim că au ajuns cu bine. 

     Îţi mulţumim Doamne că ai avut grijă de noi.