Mi-e dor de ea.
Azi a trecut un an de când boxeriţa noastră nu mai este cu noi.
Mi-e dor de ea, ne e dor de ea, pentru că şi copilul îşi aduce aminte cam în fiecare lună, câteodată chiar săptămână şi mă întreabă când se întoarce acasă că-i e dor de ea. I-am spus că era bolnavă şi a plecat la Doamne-Doamne. La care el mă întreabă "şi când se face bine vine înapoi". Primul cuvânt pe care l-a spus copilul a fost numele ei.
Am postat melodia asta pentru că de câte ori o ascult mă gîndesc la ea.
A fost foarte bolnavă în ultimul timp, căci nu mai ştiam ce să mai facem. Nu mai putea urca scările, (stau la etajul doi).Se chinuia enorm. Se oprea si nu se mai putea ridica. O lăsam acolo şi îl chemam pe soţul meu şi o aducea în braţe până în casă.
Am plecat să facem sărbătorile de Paşti la Ploieşti (sunt sigură că Dumnezeu m-a trimis pentru că nu ştiu cum aş fi suportat să plece dintre noi cu mine de faţă). Joi plecam, aşa că miercuri am dus-o la cineva la curte. De când a plecat cu maşina şi am văzut-o cum se uita la mine (cred că şi ea presimţea ceva, pentru că până să plece s-a plimbat prin toată casa ), am plâns până a doua zi cu mici pauze. Am plecat cu trenul, aşa că până a ajunge la gară, l-am rugat pe soţul meu să mai mergem să o mai vedem (cred că am avut o presimţire că va fi ultima dată). Şi-a luat şi copilul la revedere de la ea, iar când să plecăm (asta n-am s-o uit ) a luat-o înaintea mea şi a vrut să se urce în maşină (credea probabil că am venit s-o luăm acasă).
Când am ajuns în gară la Ploieşti, am primit telefon că "a plecat". Soţul meu nu mi-a spus până nu ne-am întors acasă ca să nu-mi strice sărbătorile, pentru că în inima mea credeam că atunci când ne vom întoarce o vom lua acasă. După ce am ajuns acasă stând de vorbă cu el, i-am mulţumit din suflet că ne-a mai dus să o mai vedem o dată, la care el s-a ridicat şi a plecat din cameră, având lacrimi în ochi.
Pentru noi a fost un membru al familiei. Şi azi, după atâta timp îi simţim lipsa.
Deocamdată nu pot să o "înlocuiesc", din mai multe motive. Bine, dar "never say never".
Azi a trecut un an de când boxeriţa noastră nu mai este cu noi.
Mi-e dor de ea, ne e dor de ea, pentru că şi copilul îşi aduce aminte cam în fiecare lună, câteodată chiar săptămână şi mă întreabă când se întoarce acasă că-i e dor de ea. I-am spus că era bolnavă şi a plecat la Doamne-Doamne. La care el mă întreabă "şi când se face bine vine înapoi". Primul cuvânt pe care l-a spus copilul a fost numele ei.
Am postat melodia asta pentru că de câte ori o ascult mă gîndesc la ea.
A fost foarte bolnavă în ultimul timp, căci nu mai ştiam ce să mai facem. Nu mai putea urca scările, (stau la etajul doi).Se chinuia enorm. Se oprea si nu se mai putea ridica. O lăsam acolo şi îl chemam pe soţul meu şi o aducea în braţe până în casă.
Am plecat să facem sărbătorile de Paşti la Ploieşti (sunt sigură că Dumnezeu m-a trimis pentru că nu ştiu cum aş fi suportat să plece dintre noi cu mine de faţă). Joi plecam, aşa că miercuri am dus-o la cineva la curte. De când a plecat cu maşina şi am văzut-o cum se uita la mine (cred că şi ea presimţea ceva, pentru că până să plece s-a plimbat prin toată casa ), am plâns până a doua zi cu mici pauze. Am plecat cu trenul, aşa că până a ajunge la gară, l-am rugat pe soţul meu să mai mergem să o mai vedem (cred că am avut o presimţire că va fi ultima dată). Şi-a luat şi copilul la revedere de la ea, iar când să plecăm (asta n-am s-o uit ) a luat-o înaintea mea şi a vrut să se urce în maşină (credea probabil că am venit s-o luăm acasă).
Când am ajuns în gară la Ploieşti, am primit telefon că "a plecat". Soţul meu nu mi-a spus până nu ne-am întors acasă ca să nu-mi strice sărbătorile, pentru că în inima mea credeam că atunci când ne vom întoarce o vom lua acasă. După ce am ajuns acasă stând de vorbă cu el, i-am mulţumit din suflet că ne-a mai dus să o mai vedem o dată, la care el s-a ridicat şi a plecat din cameră, având lacrimi în ochi.
Pentru noi a fost un membru al familiei. Şi azi, după atâta timp îi simţim lipsa.
Deocamdată nu pot să o "înlocuiesc", din mai multe motive. Bine, dar "never say never".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu