Măicuţele mele

      Aş vrea să scriu despre două măicuţe pe care le-am cunoscut la Mănăstirea Ţigăneşti din judeţul Ilfov.

      Îmi găsesc foarte greu cuvintele pentru a le putea descrie  şi despre ceea ce am simţit stând de vorbă cu ele. Ceea ce simţi este greu de descris uneori în cuvinte.

      Întâmplarea (sau poate nu) a făcut să plecăm vineri la "Plăieşti" (aşa spune copilul meu la Ploieşti), iar vineri seara la rude mi s-a propus o plimbare la  Mănăstirea Ţigăneşti. Nepotul meu mi-a spus că mergem la "bunicuţele" lui la care merge destul de des, pentru că se simte bine când merge acolo şi stă de vorbă cu ele. 

      Aşa că sâmbătă am plecat cu două maşini spre mănăstire (şapte adulţi şi doi copii ), care este la jumătatea drumului între Ploieşti şi Bucureşti, de la drum din localitatea Ciolpani (pe dreapta cum mergi spre capitală), mai sunt 3 km. Cei ce vor să afle mai multe despre mănăstire se pot informa aici.
    Am ajuns şi mai întâi am mers la ele în casă, pentru că patriarhul Justinian Marina a construit pentru măicuţele din mănăstire case. Le-am cunoscut astfel pe maica Irina şi maica Antia.  Am stat de vorbă în camera lor, copii s-au mai dus pe afară să se joace .
      Casa era destul de mare: trei camere, salon de primire, bucătărie, baie, dar ele fiind în vârstă nu mai pot face faţă  întreţinerii ei. Am înţeles că ele sunt împreună de foarte mulţi ani, au stat  şi la Ierusalim vreo patru ani. Nu aş vrea să intru în foarte multe amănunte cu privire la viaţa lor, pentru că nu am acceptul.
     Maica Antia e mai vorbăreaţă, iar maica Irina mai tăcută, pentru că a suferit o paralizie în 2004, dar te ascultă şi când vorbeşte ţi se umple sufletul. Îmi pare rău că nu avem cum să megem mai des, pentru a sta de vorbă mai mult, pentru că eram atât de fascinată de ele încât nu prea ştiam ce să întreb şi era şi prea multă lume.
     Am mers de am vizitat muzeul şi biserica din mănăstire, iar apoi ne-am întors la ele şi am reuşit să vorbesc şi eu cu măicuţa Irina.  Când am plecat măicuţa Irina a făcut un efort şi a ieşit până la uşă. Nu  ştiu dacă am reuşit să-mi exprim în cuvinte, sau se vedea pe faţa mea, sau se simţea, părerea de bine că le-am cunoscut şi părerea de rău că trebuie să plecăm. Îmi doresc din tot sufletul să mai pot merge acolo dar să le mai găsesc în viaţă. Cum o vrea Doamne-Doamne.
      La plecare măicuţa Antia ne-a urat: "Să trăim ca banul în punga săracului" .
      A doua zi, duminică am plecat spre casă oprindu-ne şi pe la Mănăstirea Ghighiu, de unde am cumpărat un cd cu pricesne intrepretate de măicuţele de la Mănăstirea Brâncoveni.
      Nu ştiu sigur dacă  această priceasnă este cântată de măicuţele de la Brâncoveni, că nu scrie, dar vocea seamănă cu cea de pe cd, de aceea am s-o postez. De câte ori ascult cd-ul o să-mi amintesc de măicuţa Irina şi măicuţa Antia. Dumnezeu să aibă grijă de ele.


Asculta mai multe audio Muzica

Update: o poză cu cele două măicuţe. Am să mai fac o postare cu alte fotografii de la mănăstire.

Un alt update: în toamna lui 2010 măicuţa Irina, cea din dreapta a plecat la Doamne-Doamne.
Dumnezeu să o ierte!