„Patru anotimpuri din viața unui om” - Maria Regina României

 PRIMĂVARA!

    „O molcomă suflare adia prin pomii înfloriți, şi scutura de jur împrejur o ploae de mici petale, troiene de caldă ninsoare pe țărâna sărutată de soare.

    Cu toate că pământul era pretutindeni alb ca într'o dimineață de iarnă, fie ce ramură, de o ne-mai-pomenită frumusețe, rămânea încărcată, ca nuiaua fermecată a unei zâne; căci florile creşteau atât de multe şi dese, încât scuturarea a cât de multe petale, nu putea să le micşoreze farmecul.

    Văzduhul întreg era plin de frunzişoare albe şi trandafirii, cari plutiau, săltau, se învârtiau, ca mii de fluturaşi eşiţi la joc în bătaia soarelui.

    Deasupra, cerul era albastru şi strălucitor. O minunată boltă, pe care Dumnezeu o întinsese peste fața zâmbitoare a lumii redeşteptate. Din fiece ramură, porneau, în aerul îmbălsămat, cântări de slăvire, de pretutindeni unde se ascundeau păsărele printre mănunchiurile de flori ca spuma; păsărele cari îşi cântau dragostele şi speranțele, pe când îşi clădiau de zor caldele cuibuşoare.

    De toate părțile, numai pomi, ce se îndoiau sub minunea rodului înflorit. Cât puteai cuprinde cu ochii, peste larg întinsa câmpie, îi vedeai presărați pretutindeni, ca nişte buchete uriaşe, adunate din lumea toată, pentru vre'o serbare a Primăverii.”

Sursa Biblioteca Digitală a Bucureștilor