Dulce-amar Povestea unui refugiat din Cernăuți -Sergiu Flondor

„La urma urmei, de ce ne învrednicim în cultivarea datelor şi a amintirilor cu privire la străbunii străbunilor noştri? Dintr-o nevoie axiologică? Dintr-o pasiune de a colecţiona performant fapte? Dintr-un interes istoric? Probabil că aceste motivaţii, toate, se împart diferit la fiecare dintre noi. Simt însă nevoia de a mai adăuga un sentiment, o stare mai greu de definit, care motivează ceea ce profesorul Ştefan S. Gorovei numea recuperare a memoriei familiale.  Este un fluid cald. Este acel ceva care ne leagă de părinţii noştri şi care deţine puterea de a se distribui peste generaţii, în spaţiu şi timp. Este energia care întreţine o flacără şi ne dă sentimentul unui împreună. De asemenea, este o reverenţă faţă de cei prin care existăm.” 

Fragmente:

„Un aspect greu de uitat din acei ani de liceu de la Cernăuţi, şi care trebuie amintit cu această ocazie, era modul de prezentare a elevilor, din toate clasele, din punct de vedere al felului cum erau îmbrăcaţi, nefiind lăsat nimic la voia întâmplării. Astfel, elevii din comunele înconjurătoare Cernăuţiului, din Clocucica, Caliceanca, Roşa şi altele, veneau şi la şcoală în portul popular specific zonei din care proveneau: ițari si cămăși țărănesși, iar în sezonul rece, iarna, sumane bogat ornamentate, cu găitane. Copiii de trupă veneau la şcoală îmbrăcaţi în uniformă militară, pe măsura lor, cu gradul de „elev”.”

 „Pe atunci elevii din clasele mici erau supravegheați în privința comportamentului în afara şcolii. Pe străzi și în cinematografe patrulau echipe de elevi din clasele superioare de liceu, care aveau misiunea de a veghea la respectarea regulilor de purtare civilizată pe stradă a micilor școlari, cât şi de a asigura protecţia acestora în eventualitatea unor agresiuni nedorite. De asemenea, aveau sarcina de a controla în cinematografe dacă micii elevi au permisiunea de a viziona filmul care rula la acea oră. Ei cereau copiilor să prezinte ausweisul semnat de dirigintele clasei.” (~ anul 1941)

             ****************************************************************

„De ce oare, cu cât ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atât mai mult omul se uită în urma sa și, din căutătură în căutătură, se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri aminte, aducerile aminte ale tinereții și ale copilăriei... Vântul ce bătea atunci, lacrimile ce se vărsau, se uită; din zilele trecute a rămas în închipuire un soare de-a pururea cu raza strălucitoare și un miros de neșters.... Are dreptate aducerea aminte: nimica nu poate fi mai frumos decât trecutul, căci trecutul e tinerețea și tinerețea este fericire!...."

"Amintiri" -Alecu Russo

***********

„Retrăirea unor vremuri trecute aparține fiecăruia; mărturia ei se dăruiește tuturor... Vine o vreme în care dintre talerele de gânduri începe să fie mai greu cel pe care se ghemuiesc amintirile, decât cel pe care se așază visurile, dorințele.... Trecutul este mai încărcat decât firavul viitor.[...] Sufletul e mai plin de amintiri decât de visurile, nostalgia și nu exuberanta, te stăpânește. Nu se mai adaugă oameni în jurul tău...Ca să nu fii singur, îi chemi alături pe cei care au fost și nu înțelegi de ce ai căuta pe alții. Lumea ta e în suflet, pe ea nu ți-o poate lua nimeni. Chiar dacă ți s-au luat atâtea, există ceva de care nimic și nimeni nu te poate lipsi."

Stanca Ciobanu-Fotino din articolul "Tainele amintirii" (Magazin istoric, iunie 2006)

Pe Sound Clouds un fragment din cartea „Fotografia neretușată”, citit de autoare:

https://soundcloud.com/mihnea77

*************

„Un aspect greu de uitat din acei ani de liceu de la Cernăuţi, şi care trebuie amintit cu această ocazie, era modul de prezentare a elevilor, din toate clasele, din punct de vedere al felului cum erau îmbrăcaţi, nefiind lăsat nimic la voia întâmplării. Astfel, elevii din comunele înconjurătoare Cernăuţiului, din Clocucica, Caliceanca, Roşa şi altele, veneau şi la şcoală în portul popular specific zonei din care proveneau: ițari și cămăși țărănești, iar în sezonul rece, iarna, sumane bogat ornamentate, cu găitane. Copiii de trupă veneau la şcoală îmbrăcaţi în uniformă militară, pe măsura lor, cu gradul de „elev".”       

****************** 

„Pe atunci elevii din clasele mici erau supravegheați în privința comportamentului în afara şcolii. Pe străzi și în cinenematografe patrulau echipe de elevi din clasele superioare de liceu, care aveau misiunea de a veghea la respectarea regulilor de purtare civilizată pe stradă a micilor școlari cât şi de a asigura protecţia acestora în eventualitatea unor agresiuni nedorite. De asemenea, aveau sarcina de a controla în cinematografe dacă micii elevi au permisiunea de a viziona filmul care rula la acea oră. Ei cereau copiilor să prezinte „ausweisul„ semnat de dirigintele clasei.”