Fragmente:
„Pe lângă munca de rutină a unei ambasade, avurăm deodată, cu câteva săptămâni înainte de sfârșitul războiului, o sarcină neprevăzută: aceea de a ne îngriji din punct de vedere consular de patru sute de tinere evreice din Transilvania de nord, predate de unguri nemților cu un an înainte pentru a fi trimise în lagăre de muncă și de exterminare. Erau eliberate acum grație eforturilor președintelui Crucii Roșii Suedeze, contele Bernadotte, nepotul regelui Suediei. Am văzut coborând din vapor, la Malmö, patru sute de stafii, fete care aparent nu mai aveau vârstă, dar pe care tinerețea le salvase totuși de la moarte, pe când mai toți apropiații dispăruseră sub ochii lor. De-abia atunci am avut cu adevărat conștiința monstruozităților ce putuseră avea loc într-una dintre țările cele mai civilizate ale Europei Occidentale.
Autoritățile sudeze le-au luat în primire pe toate aceste fete, repartizându-le, după caz, prin spitale, sanatorii sau cămine, și le-am văzut încet-încet cum se întremau. Problemele pe care ni le puneau nouă aceste sute de tinere cetățene românce care, în general, nu vorbeau decât ungurește, care-și căutau cu disperare rudele ce ar fi rămas în viață, în țară ori în străinătate, depășeau cu mult capacitățile micii noastre echipe.”
****************
**********************
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu