PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

30 iunie 2011

Weekend la Oradea

În weekendul ăsta vom pleca la Oradea. 
Dacă veţi fi pe acolo sau sunteţi de pe-acolo şi veţi vedea două maşini "di " Bacău să ştiţi că sunt şi eu într-una din ele.
Traseul va fi un pic mai lung, pentru că vrem să mergem prin Maramureş. 
Vrem să ajungem la Săpânţa (unde se agaţă harta în cui), iar de acolo să "coborâm" la Oradea.
În weekendul ăsta sunt şi zilele Cetăţii Oradea. 
Probabil că va fi mai aglomerat ca de obicei. 
Nu ştiu cât vom putea să vedem din program, dar măcar Cetatea să o vizităm.
Nu prea cred că o să mai am timp de "blogărit", deşi s-ar putea să avem un "laptoptop" (cu zicea copilu') cu noi, dar vă promit că luni o să citesc ce aţi postat în acest weekend.
Să ne citim sănătoşi şi weekend plăcut!
Asta îmi doresc şi eu şi vă doresc şi vouă, deşi vremea asta e cam ciudată! 
Dar poate e mai bine că nu e caniculă!!! 

29 iunie 2011

Cugetare

A nu decide înseamnă tot a decide. Adevărul este că, de fapt, tu eşti cel care decide întotdeauna. E doar o chestiune de alegere a modului în care o faci.
                                                                                   (Neale Donald Walsch)

26 iunie 2011

Muzică "divină"!


Dacă v-a plăcut intraţi pe site-ul lui Frederic Delarue şi descărcaţi!
Eu mi-am făcut deja şi CD-ul!

25 iunie 2011

Religiile sunt ca un arbore unic cu mai multe ramuri. Aşa cum sunt multe ramuri şi religiile sunt multe, dar arborele religiei este unic.

 Toleranţa pentru religiile altora ne fac să o înţelegem mai bine pe a noastră.

Allah al islamului este acelaşi cu Dumnezeu al creştinilor şi Ishwar al hinduşilor.



Aceste cugetări le-am văzut în filmul "Iisus în India-Mit sau adevăr" de pe blogul "Dezvăluiri".
Ele sunt scrise în gara Bareilly din India.

24 iunie 2011

Leapşa cu "ringtonuri"

Nu ştiu dacă o fi circulat leapşa asta, dar mie mi-a venit ideea de când a fost postarea cu melodiile din filme.
Aşa că ia să "purcedem".

Încep cu melodia care mă trezeşte dimineaţa şi e sunetul de apel când mă sună soţu':



Urmează "neamurile" soţului:




Neamurile mele:




Fostele mele colege:



La prieteni am o melodie japoneză, "Samurai" dar pe care nu am reuşit să o găsesc.

Dacă e cineva care nu e în vreo listă apare cu:



Iar mesajul începe cu "nenea, vedeţi că aveţi un mesaj"!

Dacă v-a plăcut sunteţi invitaţii mei să preluaţi leapşa!! 

23 iunie 2011

"În fiecare zi ne batem joc

... de păsări, de iubire şi de mare.
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare."

Versurile acestea mi-au venit în cap după discuţia pe care am avut-o cu prietena mea care a venit din Israel. Asta legat de faptul că unii străini gândesc despre noi că nu apreciem ceea ce avem, referindu-se la natură. Şi poate au dreptate. Uitându-mă la fotografiile pe care le-a făcut cu acele "tubuleţe" care alimentează cu apă florile, copacii, iarba care la  noi cresc de la "mama natură" mă gândesc că suntem "binecuvântaţi" să le avem fără mari eforturi.
Nu generalizez, pentru că nici mie nu-mi place să intru în aceeaşi oală cu alţii care greşesc şi eu nu am nici o treabă, dar sunt unii care într-adevăr "în fiecare zi îşi bat joc de......" iar nouă ne rămâne "deşertul de disperare".

De când am ajuns acasă numai melodia asta o fredonez.


22 iunie 2011

Vacanţe, vacanţe

YOUNG PIONEERS ON HOLIDAY



Ehe, he!!! Amintiri!!! Da, din tabăra de la Năvodari!!!
Erau trenuri cu pionieri care mergeau la mare!
Iar acolo aveam program de bronzat: 5 minute cu faţa la Mamaia, apoi 5 minute pe partea cealaltă (iar noi ziceam cu faţa la tataia), 5 minute cu faţa în sus, 5 minute cu faţa în jos şi apoi în apăăăă
Cei mai mari făceau un cordon de care nu aveam voie să trecem. 
Eu oricum nu mă avântam pentru că nu ştiu să înot şi întotdeauna mi-a fost frică de apă.

Am avut trei "tentative" când era să mă înnec.

Prima a fost în tabără la Telega în Prahova, eram prin clasa a IV-a, când m-am trezit prin mijlocul lacului că strig după ajutor. Lacul după câte îmi aduc aminte era sărat.
foto de aici

A doua oară eram cu tatăl meu, la Eforie Nord, şi hai cu valu', hai cu valu' că nu mai nimeream fundul mării. Noroc că tatăl meu ştia să înoate, m-a luat "de-o aripă" şi am ieşit. Eram destul de mare, nu mai eram copil.

Şi a treia oară , tot la Eforie şi tot în zona Belona, ca mai înainte, eram cu colegi de grupă din facultate. Marea era liniştită, iar eu m-am trezit la fund. Cum? Nici eu nu ştiu pentru că eram în apă până la brâu. Noroc că după cum am scris marea era liniştită şi limpede şi am văzut piciorul unei prietene de care m-am agăţat.

Ei şi după aceste "minunate" întâmplări Mihaela nu intră în mare decât până la genunchi. Atât.  
Copilu' se joacă numai cu tatăl lui în apă, eu stau la mal.
 

21 iunie 2011

Leapşa cu melodii din filme

De la Tetris am primit mai demult această leapşă. 
Cine doreşte, cine pofteşte e rugat să o preia!!!

Melodia din filme care mă "obsedează" e:
Când am văzut filmul acum vreun an, drept să vă spun nu-mi aduceam aminte să-l fi văzut, dar în schimb melodia o ştiam! 

O altă melodie "obsedantă"

One of my favorite parts of all the movies is:

http://www.youtube.com/watch?v=ZZBVTmeQsyk&feature=related
Îmi pare rău că nu mă lasă să copiez embedul să-l pun direct!!!

Dintr-un film pe care l-am văzut mai recent, scena mi-a "intrat la suflet" (şi melodia dar şi dansul):

filmul se numeşte Jodha Akbar

Ar fi multe, dar de astea mi-am amintit acum când m-am apucat de leapşă!!! 

Completarea de seară:






20 iunie 2011

Bau-bau

Leapşa de bine


"Ideea e următoarea : ar trebui să povestim câte un lucru bun pe care l-am făcut, ceva mărunt, nu neapărat faptul că suntem cu toţii Superman în visele noastre."

Şi scrie ea în postarea ei:
"Binele e mai ales în lucruri care nu se pot număra şi nu se pot enumera."

Dar tot ea spune:
"Anul ăsta am aflat şi că binele poate porni ca bine, dar până se rostogoleşte total se poate transforma într-un bulgăre de rău." 

Eu ce să zic? Că sunt de acord cu ea!!!

Şi cum consider eu binele! Atunci când fac ceva pentru cineva,chiar dacă este ceva minor, persoana îmi mulţumeşte, îmi zâmbeşte sau chiar dacă nu face nimic din astea văd că e mulţumită. Căci se observă. Am experienţă la "citit" oamenii. 
Şi în acelaşi timp sunt şi eu mulţumită şi inima mea se face "mare, mare".
Aşa îi spuneam copilului când îl vedeam că mănâncă ce trebuie şi nu îmi cere numai dulciuri.  


P.S. Ştiu că mai am de "onorat" şi alte "lepşe" (oare ăsta-i pluralul?), dar sper să îmi găsesc ceva timp, pentru că cer timp mai multicel! Le am trecute la semnele de carte.

19 iunie 2011

De-ale copilului


Mamă, Doamne-Doamne nu aude rugăciunile noastre. 

De ce mamă?

Pentru că nu are urechi. Dar el ştie că ne rugăm la el!

Cum ?

Prin gânduri!!!

De-ale copilului meu care azi face 6 ani!
Discuţia am avut-o săptămâna asta.
Nu degeaba urmăreşte mama copilului, adică eu, pe Oreste, iar el ascultă emisiunea printre "picăturile" lui de joacă!!!

18 iunie 2011

Peace song

    Pentru că de azi vă întâmpin la intrarea pe blog cu urările "PACE VOUĂ", "SHALOM ALEIHEM" şi "SALAM ALEYKOM" să ascultăm şi o melodie pe care am găsit-o la karmapolice.

Tupeu maxim la "vârf"

Ca o continuare la cele două articole despre unele întâmplări de-ale mele cu cei care, după cum spune vernevinci în comentariul lui, : "sunt plătiţi din banii noştri pentru a ne ajuta , nu pentru a ne băga beţe-n roate". 
Unii poate aţi văzut partea asta din emisiunea lui Mircea Badea, dar se potriveşte atât de bine cu tupeul pe care îl au mulţi dintre "funcţionarii statului".

17 iunie 2011

Tot de-ale mele

Şi pentru că tot am deschis subiectul despre "funcţionari ai statului" să vă mai povestesc. 
Mai demult mă duc într-un alt loc aparţinând tot de stat şi fac o cerere pentru nişte drepturi "prevăzute de lege". 
Era prezent şi soţul meu.
Doamna de acolo îmi spune că nu o să-mi dea "drepturile" respective decât cu data la care am depus cererea. Pentru că înainte de a mă duce acolo studiasem legea, i-am spus că nu e aşa cum zice ea,  mă încadram într-un anumit interval de timp şi trebuie să-mi dea retroactiv. 
Bineînţeles că m-a contrazis,  am lăsat-o în pace, am mers de am luat monitorul oficial cu legea respectivă şi înapoi la ea.
Când i-am arătat ştiţi ce mi-a zis: că nu ea a spus că nu o să-mi dea  dacă îmi dau "de mai sus", ea nu are nici o treabă. Noroc că era şi soţul meu de faţă că altfel picam eu de "fraiera" care nu a înţeles.
Oricum actele  mergeau mai departe, nu depindeau de ea, dar de ce nu a citit legea ca să nu se contrazică şi să nu aibă acea superioritate a funcţionarului public. 

Şi la sfârşitul acestei perioade de care vă povestesc, mai trebuia să mai primesc nişte bani, care nu veneau. Sun la "organele competente" de unde mi se răspunde că aşa a considerat persoana care se ocupa de aceste probleme (fiind alta nu aceeaşi), că nu mai am dreptul.
Hop, eu ştiam din lege altceva aşa că îi spun persoanei că fac contestaţie.
Am făcut contestaţie şi bineînţeles că mi s-a dat ce trebuia. 
Dar dacă era altcineva care nu avea acces la legi, sau să ştie ceva despre astea nu rămânea păgubit. 
Şi era o sumă frumuşică, că dacă nu era aşa poate nu mă agitam atât.
Şi asta pentru că persoana respectivă aşa a vrut, după cum mi-a spus la telefon.
Legea se aplică după cum vrea fiecare!!
Dacă nu ştii, pierzi!!!

16 iunie 2011

Mă dusei...

----  şi mă-ntorsei, nu mai zic că nu-i frumos şi nici nu sunt. 
Dar ştiţi despre ce e vorba.
Ieri fusei la "Premărie" cu "neşte" treburi. 
Printre mai multe fu şi aceea de a înscrie o maşină adusă de afară.
"Mă-c" la cine am fost trimisă şi-mi spune de o mie şi una de hârtii de care eu habar n-aveam. Numai îmi spune, dar nu-mi scrie.   
Azi plecai din nou cu copilu' de mână, că a început vacanţa şi cu toate actele.
Ajung acolo, persoana respectivă nu era în birou, aşa că mă îndrumă altcineva ce trebuie să fac. Îi arăt actele care nu erau în româneşte, îmi scrie pe o hârtie ce alte hârtii îmi trebuie şi plec la un birou de copiat acte. Acolo după ce că era aglomerat, (copilu' chiar a stat cuminţel), îmi rezolv altele şi ajungem la actele maşinii. Doamna de acolo îmi spune că nu are ce acte să-mi facă până nu merg la RAR. Dar eu insistam sus şi tare că aşa m-au îndrumat de la "organele competente". I-am arătat şi hârtiuţa.
 În final am plecat nedumerită. Am mai întrebat pe cineva care mi-a spus acelaşi lucru ca doamna de la biroul de copiat acte. 
Dar nu putea să mi se spună de la început ce trebuie să fac!!!
Umblu de două zile ca să aflu că trebuie mai întâi să ajung la RAR.  
Aşa că dacă aveţi  asemenea probleme mergeţi direct la un birou de copiat acte unde vi se va spune exact ce vă trebuie şi unde trebuie să ajungeţi.
Mai departe îl las pe soţul meu să se descurce că io m-am enervat destul.
Şi-aşa restul sunt ale lui.


 

11 iunie 2011

"SÂMBĂTA CU AMINTIRI"-18

    Pentru că  am văzut la FJ13  un concurs despre fotografie, mă gândii eu aşa hai să particip şi eu. Cum e vorba "hop şi eu că-i fără bani" de dat, nu de luat, că de luat se iau. Nu cred eu că voi câştiga că nu prea le am eu cu "povestitul" dar m-am gândit că ar fi bună o postare  cu amintirile mele despre fotografie. 
    Eu "cochetez" cu fotografia de când eram în generală, când la Casa Pionierilor era şi cercul foto.
     Ca orice copil şi pionier pe vremea aceea, mergeam la "cercuri" (parcă aşa li se zicea) la Casa Pionierilor. Dintre toate, că am fost şi eu la mai multe, dar la cercul foto mi-a fost plăcut cel mai mult.
     Îmi mai aduc aminte când developam pozele, de trebuia să fie întuneric, le puneam într-o soluţie şi apoi le puneam la uscat cu cârlige ca pe rufe.
     Cea mai dragă îmi e aceea când apar de două ori. Mă uit în oglinda pe care o ţin tot eu. Mi-aduc aminte că pentru acea fotografie nu am apăsat pe butonel ci am schimbat locul si apoi s-a apăsat. 
     Dar pentru că fotografia nu "a coborât" încă din pod şi pentru că nu-mi place să-mi arăt "mufa" după cum spune Chinezu într-o postare a lui, credeţi-mă pe cuvânt.
     Şi acum îmi mai spun unii că îmi ies nişte poze faine.
     Şi ca totuşi să pun o poză, va fi cea a Casei Pionierilor din Ploieşti. Cei interesaţi pot intra şi afla despre această clădire pe blogul lui Lucian  Vasile RepublicaPloieştinet. (Sper să nu se supere. I-am cerut acceptul, dar probabil încă nu a intrat pe blog să vadă).



Cu această postare particip la concursul de postări pe teme foto organizat de Fotograf Nunta Bucuresti şi Omlette du Fromage.

10 iunie 2011

Parcul dendrologic Hemeiuşi

      "Este situat pe valea Bistriţei la o distanta de circa 10 kilometri de municipiul Bacau. A fost infiintat in anul 1880 si este intins pe 49 de hectare. Specialistul german Cristian Adolf s-a preocupat de innobilarea speciilor de rasinoase, atat în colectie cat si in padurile domeniului, Dupa 1885 au inceput sa fie introduse noi specii de foioase dar si specii indigene, actiune care a continuat pana in 1913. Dupa anul 1955, cand acest parc trece in proprietatea Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, au fost luate masuri de intretinere si refacere, iar unitatea a devenit o baza de cercetare mai ales pentru climatizarea speciilor exotice de interes forestier. Arboretumul Hemeiusi reprezinta o valoroasa colectie dendrologica. Dintre rasinoase sunt intalnite 178 specii, care provin din America de Nord – 76 de specii, din Asia – 50 de specii si din Europa – 48 de specii. Originalitatea acestui arboretum este data de compozitia lui, cu specii foioase mature, de plop alb cu diametrul de peste 2 metri si inaltime de peste 40 metri sau grupul de opt frati cu inaltimi de peste 42 metri si diametrul de peste 1 metru.
       Comuna Hemeiusi face parte din Bazinul hidrografic al raului Bistrita, in prezent fiind sistematizat prin lacurile de acumulare din sistemul hidroenergetic de pe acest rau. Localitatea este situata in apropierea Judetului Bacau.
     Principala atractie a comunei este Parcul Dendrologic ce ocupa o suprafata de aproximativ 50 de hectare si adaposteste peste 1300 de specii de arbori si arbusti. Dendrologia este o ramura a botanicii care se ocupa cu studiul arborilor si arbustilor.
     In acest parc se regaseste cea mai mare colectie de trandafiri din Romania, dupa cum sustine Directia Silvica din Bacau care spune ca Parcul Dendrologic detine 600 de specii si 1500 de fire de trandafiri.
   Originalitatea acestui parc este data si de stilul peisagistic, de forma, dimensiunea si cromatica speciilor, dar si a edificiilor construite.
   In acest parc poate fi vizitat si Castelul Rosu, cunoscut si dupa numele Cladirea Rosie. Acesta a fost construit in anul 1864 si ofera mediului inconjurator un aspect medieval de o frumusete rara.
    De asemenea, aici se mai afla un al doilea parc ce dateaza de putina vreme si care aduce renume comunei Hemeiusi – Parcul Industrial Tehnologic Hemeiusi (HIT Park).
    Originalitatea parcului Hemeiusi este data de stilul peisagistic, de edificiile construite, de compozitia, forma, dimensiunile si cromatica speciilor si mai putin de relief. Stilul in care este realizat este cel englezesc, cu alei curbe ce includ suprafete cu arboret alternind cu poieni (pajisti). Cladirea principala, Cladirea rosie sau Castelul Rosu, construita in anul 1864, intr-un stil nedefinit (amestecuri de stiluri romano-gotic, venetian si brancovenesc) este zidita din blocuri de gresie si din caramida aparenta, ornata cu sculpturi pe stilpii de gresie de la balcoane, arcadele ferestrelor si ale turnului, constructie ce da un aspect medieval mediului inconjurator. Cladirea este inregistrata la Oficiul de patrimoniu al Directiei de Cultura BacAu. Datorita ridicarii nivelului apei freatice, ca urmare a construirii lacului de acumulare de pe riul Bistrita, s-a amenajat in anul 1968, un lac, intr-o denivelare a terenului, in care isi oglindesc siluetele plopi seculari. In parcul de la Hemeiusi au fost turnate cadre pentru filmul “Dumbrava minunata, facut dup romanul scriitorului Mihail Sadoveanu. La Hemeiusi sunt locurile pe unde ratacea Lizuca, eroina filmului, impreuna cu prietenul ei, Patrocle.
   In parcul de la Hemeiusi, incepind cu sfirsitul iernii, zumzetul albinelor iti aminteste ca primavara este aproape dupa buzunarele lor pline cu polen cules de pe gingasii amenti de alun si arin. Apoi, galbenul florilor de corn si hamamelis imbraca padurea in raze aurii si lumineaza poienile. Primavara a intrat in toate drepturile ei, anuntandu-si prezenta prin gingasele flori ale magnoliei albe, magnoliei cu cupele violete, incarcate ca un candelabru cu flori discret parfumate. In plantatiile de larice, pini si molid, norul galbui al graunciorilor de polen isi cauta consoarta spre inaltul cerului, pentru a aduce rodul mult asteptat prin transformarea florilor in conuri. Cata frumusete exprima movul florilor divers nuantate ale speciilor de liliac si paulovnie, dar si alb-roziul florilor de castani si catalpa. Cat parfum suav te imbata la trecerea pe sub salcami, gladite si tei. In poienile inierbate isi etaleaza siluetele brazii si molizii argintii, chiparosul de California si de balta, criptomeria, ienuperii, zedele, arborele vietii, pinii, stejarii, plopii. In tufisuri se aude fosnetul mierlei ce isi reinnoieste cuibul pentru noua generatie, cucul anunta ca si ciresii au inflorit, iar privighetoarea da concerte in cinstea naturii pline de viata. Vara, cromatica florilor de trandafiri (300 varietati in rozarium) bucura privirea vizitatorilor, admiratori ai frumosului de Emeraude d’or, Apoge’e, Epoca, Luchian, Foc de tabara, Schneewtchen, Peace, Golden dawn, Silver star, Simphonie alba [...]."

Articol preluat de pe blogul "România pozitivă"
Am mai găsit ceva despre construcţiile din parc aici.

Ca să vă spun drept eu nu l-am  vizitat. 
Am fost anul trecut dar ni s-a spus că nu se poate vizita.
Acum Viorel Iraşcu pe blogul lui "Plecat de acasă", mi-a spus că se poate vizita dar numai în grup.
Poze nu mai am că nu ştiu ce-am  făcut! Cele de anul trecut le-am copiat pe CD-uri, dar pe astea nu le mai găsesc. Cred că le-am şters fără să le copiez. Când am să ajung pe acolo, sau dacă am să le găsesc pe cele vechi, revin cu poze!
Dacă vreţi câteva imagini, intraţi pe cele două linkuri.
Iar pe blogul lui Viorel Iraşcu redescoperiţi sau descoperiţi România.
 

08 iunie 2011

"Fantezii" de la Lillee

   "Întreb şi eu, nu daţi cu parul. Mă gândeam că în astfel de vremuri grele, românii nu-şi permit să mai aibă fantezii. Pur şi simplu au gânduri negre, au alte priorităţi. Fanteziile tind să devină un lux iar când îţi procuri acest lux, se poate numi o mare realizare. Şi ce facem noi cu realizările? Le împărtăşim cu alţii."
 
continuare la Lillee pe blog

06 iunie 2011

05 iunie 2011

CINETHRONIX

"Televiziune online dedicată filmelor documentare româneşti. 
Televiziune cu specific interactiv unde puteţi urmări gratuit filme documentare româneşti. 
Subiecte controversate, biografii ale personalităţilor româneşti şi europene. 
În curând emisie HD."

04 iunie 2011

"SÂMBĂTA CU AMINTIRI"

Azi o melodie

Sper să vă placă!
Mie mi-a plăcut f.f.f. mult şi îmi place şi acum!!!!

02 iunie 2011