PACE VOUĂ! SHALOM ALEIHEM! SALAM ALEYKOM!

08 februarie 2012

Miercurea fără cuvinte

Ce-a fost

şi ce-a ajuns
 
"Miercurea fara cuvinte" a pornit de la Carmen. 

Publicat de mihaeladr la 07:45
Etichete: , ,

10 comentarii:

  1. Cris-Mary8 feb. 2012, 10:36:00

    Oau, cineva a avut nevoie de un brad :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Diverse8 feb. 2012, 18:21:00

    Este sub asediu orasul tau! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim8 feb. 2012, 18:28:00

    Săracul pom se resimte de pe urma zăpezii grele !
    O să-și revină sunt sigur :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim8 feb. 2012, 18:33:00

    si el a fost doborat de zapada?

    RăspundețiȘtergere
  5. mihaeladr8 feb. 2012, 19:16:00

    Daca faceam un concurs Cris-Mary castiga! Cineva a avut nevoie de un brad inainte de Craciun si s-a gandit ca e mai lejer sa-l ia din drum si sa nu mai dea bani! Am fost atat de suparati cand am vazut, cred ca avea vreo 10 ani bradul. :(
    Nu stiu cum o sa-si mai revina. I-au pus in varf de acolo de unde l-au taiat o punga. Sa vedem!
    Va multumesc la toti pentru vizita!

    RăspundețiȘtergere
  6. Unknown8 feb. 2012, 20:18:00

    Aşa ajungem toţi la timpul potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Costin9 feb. 2012, 19:52:00

    Ca la noi la nimenea. Sper ca nu este nimenimirat de acest lucru. In tari normale, ala care a facut acest lucru nu apuca sa impodobeasca acel brad, ca era deja la racoare.

    RăspundețiȘtergere
  8. mihaeladr9 feb. 2012, 20:10:00

    L-a taiat noaptea! Prinde hotu....!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. viorica abbu18 feb. 2012, 18:21:00

    Era in 1975.Eram mica de tot si credeam in Mos Craciun.
    Dar brazi nu se prea vindeau atunci in Bucuresti.Nu se incuraja credinta in simboluri burgheze.
    Mai tarziu am aflat povestea bradului nostru din acel an.
    ........
    A venit seara impodobirii pomului,tata era disperat.Nu aveam brad.Parintii mei nu aveau brad pentru fata lor....
    Si atunci, tata a coborat in debara si a revenit cu un ferastrau de mana.A mai luat cate ceva,a imbracat pufoaica si a plecat.Era viscol si frig afara.
    Ora era 21.
    Eu desigur nu intelegeam nimic,asteptam doar sa vina Mos Craciun.
    Curand mama m-a dus la culcare.
    A doua zi dimineata, la sculare un brad frumos umpluse camera de lumina, miros de padure si podoabe.Langa suportul lui cateva mici cadouri pentru mine.
    Mai tarziu am aflat si povestea lui.
    Tata s-a invartit 2 ceasuri printre blocuri.
    Stia ca un brad caruia ii tai varful este un pom mort,nu mai creste,nu se mai dezvolta.
    A cautat si a cautat unul izolat,nu mare ca si paguba sa fie la fel.L-a gasit.
    Cam 5 statii de autobuz de casa
    A scos ferastraul si l-a taiat de la jumatate.Chiar si asa era mare.A avut cu el niste sfoara si l-a legat apoi cateva ziare au acoperit parte din el.A fost salvarea lui, caci in drum spre casa l-au oprit 2 politisti.
    A scapat ca prin urechile acului spunand ca vine de la un prieten care i-a adus pomul din padure cu masina lui.
    Cu anii,am stiut si eu povestea, am vazut de multe ori din autobuz jumatatea de brad ramasa.
    Chiar si azi este acolo.
    Am fost si trista si bucuroasa.
    Am fost trista pentru brad,pentru sistemul nenorocit care ne priva de toate bucuriile,am fost bucuroasa de dragostea patrintilor.
    Dar daca ma intrebati ce asi face eu ???
    Nu as sti sa va raspund.
    Mai bine sa nu fie nevoie sa ma intrebati.

    RăspundețiȘtergere
  10. mihaeladr19 feb. 2012, 12:03:00

    Atunci era altfel, dar azi cand poti cumpara, sau cand padurea pica pe noi (aici in zona) atunci nu vad decat rautate!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)